Gheorghe Piperea vorbește despre leadership, antreprenoriat, justiție, inteligență artificială, luarea deciziilor, carieră și principiile care i-au ghidat parcursul profesional într-un interviu exclusiv pentru Careers & Business.
C&B: Cum v-ați descrie într-o singură frază, astfel încât să captați atenția cuiva care nu vă cunoaște?
Gheorge Piperea: Mă interesează mai puțin să atrag atenția pe moment. Ce e important pentru mine este să fiu capabil să captivez memoria pe termen lung. Mă preocupă intens o zicală a egiptenilor antici: „amintește-ți de mine și voi trăi”.
C&B: Dacă priviți înapoi, care este „firul roșu” care v-a ghidat parcursul profesional?
Gheorge Piperea: Să-mi depășesc condiția, să pot lua pe umerii mei, cu smerenie, povara celor la care țin. Să nu uit trecutul, să nu ratez prezentul, să nu renunț la viitor.
C&B: Care a fost un moment dificil sau un eșec care v-a schimbat cu adevărat?
Gheorge Piperea: La începutul proceselor colective contra băncilor (2010) am avut un șir de 5 procese de tip ordonanță președințială pe care instanțele mi le-au trântit. A durat mai mult de 2 ani ca să câștig procesele pe fond (ordonanța președințială este o procedură urgentă, unde judecătorul pipăie fondul, judecă aparența, iar nu faptele, o procedură care se justifică în cazuri care nu suferă amânarea). O sumedenie de oameni și-au pierdut atunci puțina încredere pe care o aveau în mine (dar și în instanțe, în general), iar cei plățtiți de bănci pentru a le diaboliza adversarii s-au bucurat de niște bănuți atunci. Ce a fost greșit? Probabil, încrederea mea prea mare de atunci în impactul emoțional al proceselor colective. La distanță de peste 10 ani, CJUE mi-a dat dreptate – procedurile acelea urgente erau benefice chiar și pentru bănci. Sumele achitate de bănci clienților, plus cortegiul de procese colective care au urmat, ar fi fost mai mici, iar încrederea în bănci nu s-ar fi evaporat. Ce efect a avut acel eșec asupra mea? Toți cei din jur erau descurajați și intimidați. Eu, ne având de ales, m-am înverșunat și mai tare. Am devenit inamicul nr. 1 al băncilor (sunt și acum), dar am învins cu sabia în mână o armată de panzere.
C&B: Care este o decizie curajoasă (sau contra-intuitivă) care v-a influențat semnificativ traiectoria?
Gheorge Piperea: Decizia din 1998 de a urma un doctorat în co-tutelă la Universitatea Paris I Pantheon – Sorbonne și la Universitatea din București. A durat cu 6 ani mai mult decât m-aș fi așteptat, dar a fost decisiv în cariera mea unviersitară și, de altfel, în cea profesională. În 2005, când am luat doctoratul la Paris, am devenit și conferențiar universitar, la Facultatea de Drept din București. La 39 de ani, în 2009, eram deja professor și conducător de doctorat …
C&B: Cum v-ați schimbat în timp ca lider / profesionist?
Gheorge Piperea: Cred că am devenit mai posac, poate mai sever, cu siguranță mai intimidant, dar nu am vrut niciodată să părăsesc condiția de om simplu (de aceea, unii spun ceva de genul „uite-l și pe ăasta, s-a găsit el să îl critice pe Isărescu, să vrea să o dea jos pe Ursula, să ne spună nouă cum e cu legea etc.” – probabil că în bula lor nimeni nu are asemenea curaj …). Ridurile de pe frunte sunt de la presiunea constantă pe care o pune fiecare zi de luni asupra mea, cel care trebuie să dea de lucru și de mâncare unui mare număr de oameni. Știți, e ca în mitul lui Sisif: zeii te-au condamnat să urci muntele, cărând un bolovan imens pe umeri, iar când ajungi în vârf bolovanul cade la vale, de unde trebuie să îl readuci mereu și mereu în vârf. Gândiți-vă că toți ajungem cumva, cândva, în acel vârf, că putem să fim condamnați să coborâm și să luăm de la capăti cursa cu acel bolovan în spate : cam cum credeți că am arăta într-o poză netrucată în acele momente de uluire și blazare consecutivă?
C&B: Ce credeți că spun oamenii care lucrează direct cu dvs. despre dvs. — dincolo de imaginea publică?
Gheorge Piperea: Unii dintre ei, mai tineri, în mod sigur mă văd ca pe o sperietoare, dar cu timpul se obișnuiesc cu mine, Cei care mă știu de mult au încredere în mine – cel puțin așa cred, cel puțin așa îi văd că se comportă. Cum bine zicea Hagi: eu nu m-am născut să trăiesc, eu m-am născut să fiu invingător. Măcar asta să învețe cei mici de la mine …
C&B: Ce vă diferențiază în mod real în modul în care construiți sau conduceți?
Gheorge Piperea: NU promit nimic fără să mă țin de cuvânt și nu mint. Nu m-apuc exlusiv de treburi care îmi sunt la îndemână, care au certitudinea succesului. Dacă ar fi fost așa, nu aș fi fost niciodată profesor de drept, nu aș fi făcut niciodată procese colective contra băncilor, nu aș fi fost niciodată membru în Parlamentul European. În relațiile cu ceilalți, dar mai ales cu prietenii li aliații, primul pas este să am încredere în celălalt – este adevărat, însă, că foarte rar cineva care mi-a trădat încrederea îmi redevine prieten sau aliat. Modul în care construiesc sau conduc nu este un tipar, nici nu pot spune că e un model, dar îmi place să mă manifest mai degrabă ca un frate mai mare decât ca un șef autoritar, obsedat de control și temător că cineva, oricând, mi-ar putea lua locul. Competiția pe care o agreez este cea de tip cooperativ (win – win), iar nu cea de tip joc de sumă nulă (ceea ce căștigă unul, pierd toți). La fel procedez și în activitatea didactică și pedagogică, precum ți în cea politică.
C&B: Cum v-a schimbat contextul actual (tehnologie, AI, economie) modul de lucru?
Gheorge Piperea: În afară de faptul că scriu din ce în ce mai puțin (și mai urât) de mână, nu m-a schimat mai deloc. Văd tehnologia, inclusiv digitalul și IA, ca niște scule și nimic mai mult (aș zice că IA se poate transforma curând din sculă în stăpân, dar asta e altă discuție). Contextul actual, înclusiv economia, nu trebuie să ne schimbe condiția de creație a lui Dumnezeu, de ființe libere, făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și nici să ne facă mai puțin smeriți, mai aroganți, mai orientați către hedonism și cinism. Pe mine confortul ultimilor 26 de ani, de când sunt avocat cu mulți colaboratori și cu notorietate, nu m-a burtificat. Sunt fix același tip de om care erau și în 1989, când eram în armată și când trăiam pe viu Revoluția și visam la … pui la rotisor …
C&B: Există un obicei sau o rutină care v-a influențat semnificativ performanța?
Gheorge Piperea: Da, din păcate, scriu prea des pe social media. Dimineața, la 6,30 – 7,30, mi-am făcut un adevărat ritual din a scrie postări lungi și (deseori) plicticoase, la o cafea, pe care o beau singur, devreme ce nimeni altcineva, acasă, nu se trezește cu noaptea în cap. Partea bună este că a scrie postări seamănă cu a juca șah: îți antrenează mintea, sentimentele, își ordonează ziua și săptămânile, îți pune în (dez)ordine afacerile.
C&B: Care sunt principiile după care luați deciziile importante?
Gheorge Piperea: Nu te teme de eșec, îndrăznește. Încrede-te în Dumnezeu (dar nu uita să îți priponești calul). Nu te lăsa doborât de trolli, nu te lăsa încântat de corul de lăudători. Nu abandona. Nu lăsa pe nimeni în urmă.
C&B: Cum vedeți evoluția domeniului dvs. în următorii 3–5 ani?
Gheorge Piperea: Mă tem doar atât – ca nu cumva munca noastră, care a însoțit de mii de ani omul normal sau elita societății, să nu fie abandonată în favoarea inteligenței artificiale. Dar, pe termen mediu și lung, lumea va avea mereu nevoie de juriști, pentru că lumea va avea mereu nevoie de dreptate și de lege, ca tipar și decantor ale păcii sociale.
C&B: Ce rol vă propuneți să aveți în această evoluție?
Gheorge Piperea: Voi rămâne profesorul și avocatul care sunt, dar și o voce (sper eu nu în pustie) contra pericolelor totalitarismului tehnologic și al polarizării sociale (care duce mereu la războaie – lumea se pare că nu învață niciodată nimic din istorie, de unde damnarea la repetarea trecutului).
C&B: Ce sfat real ați da cuiva care vrea să construiască ceva relevant astăzi?
Gheorge Piperea: Caută mereu în jurul tău sensul vieții, stai ancorat în timpul și în neamul tău, nu pierde prea mult timp căutând să atragi atenția sau să îți satisfaci nevoiele fizice de moment, întreaptă-ți atenția către memoria celor la care ții și vei fi plăcut vederii lui Dumnezeu.
C&B: Care este un adevăr incomod despre domeniul dvs., pe care puțini îl spun?
Gheorge Piperea: Banul este ochiul dracului, este prețul nedreptății și al pactului faustian, mai ales în justiție. Lumea uită prea des în contemporaneitate că ceea ce este mai valoros în viață nu are preț.
Interviul cu Gheorghe Piperea oferă o perspectivă autentică asupra leadershipului, profesiei juridice, antreprenoriatului, procesului decizional și impactului inteligenței artificiale asupra viitorului. De la provocările din carieră și procesele colective împotriva băncilor până la rolul educației, al valorilor și al responsabilității sociale, discuția evidențiază lecții relevante pentru antreprenori, lideri, profesioniști din domeniul juridic și pentru toți cei interesați de evoluția mediului de afaceri și a societății.
