Diana Marchiș consideră că talentul este o binecuvântare, însă trebuie lucrat, perfecționat continuu De asemenea, este de părere că artistul trebuie să fie liber în timpul conceperii artei sale, doar atunci ideile și viziunile se revarsă, curg natural fără opreliști! Vă propunem să o descoperim împreună pe artista remarcabilă national și international. Să-i aflăm parcursul, trăirile și secretele succesului. De la copilăria petrecută în Horodiștea, cea mai nordică localitate din România, în mijlocul naturii, până la influențele culturale și spirituale ale Indiei, Diana Marchiș își dezvăluie călătoria fascinantă în lumea artei.
C&B: Cum ți-a influențat copilăria petrecută în Horodiștea, într-un mediu atât de diferit de lumea artistică în care activezi acum, felul în care vezi arta și creația?
Diana Marchiș: Copilăria trăită în acel colț de rai a contribuit enorm la formarea mea ca om, atât prin educația primită de la părinții mei cât și prin libertatea de a descoperi natura. Am fost mereu un observator al formelor și culorilor ce se așterneau prin împrejurimile Prutului, pe care-l consideram nesfârșit, infinit, cu formele lui spiralate. Am avut o copilărie frumoasă, cu părinți care mi-au încurajat talentul, cu o mamă care oprea treburile gospodărești pentru a-mi admira noile picturi:) și un tată care îmi achiziționa tot ce aveam nevoie pentru a-mi putea duce pasiunea mai departe.
Cu siguranță, iubirea, bunătatea lor, armonia din familie, simplitatea locurilor, au avut o influență asupra simțului meu artistic, astfel încât paleta mea de astăzi este una plină de culori vibrante. Este asemenea unui scut energetic care nu lasă să pătrundă impuritățile de zi cu zi și care mă ajută să-mi mențin echilibrul și starea pozitivă.
C&B: Ce înseamnă pentru tine perioada de început la Liceul de Arte Plastice „Ștefan Luchian”? Care au fost primele lecții importante pe care le-ai învățat acolo, atât despre artă, cât și despre tine?
Diana Marchiș: Perioada liceului “Ștefan Luchian” a fost una excepțională. Acolo am luat contact pentru prima dată cu arta în adevăratul sens al cuvântului. Totul era fascinant, eram un copil speriat de viața urbană, însă cu multe curiozități. Se deschidea o nouă lume, cea a învățării și finisării înclinației mele artistice. Deși a fost foarte greu să fiu departe, la aproximativ 100 de km de casă, de oamenii familiari la doar 13 ani, uitându-mă în urmă, descopăr că am avut un mare curaj și o reală voință de autodepășire. Adaptarea a fost anevoioasă, cu dureri de tot felul, cu emoții greu de gestionat pentru un adolescent, însă mă bucur că le-am trăit la o vârstă atât de fragedă deoarece m-au pregătit pentru viață. Altfel, ce șanse aș fi avut în împlinirea visului meu? Viața este o continuă luptă și uneori cere sacrificii. Poate cea mai importantă lecție învățată a fost cea a independenței. Am realizat că sunt singură și că trebuie să caut resursele necesare “supraviețuirii”.
C&B: Perioada de stagnare artistică de după liceu a fost una de reflecție pentru tine. Cum a contribuit acest moment la formarea viziunii tale despre artă și despre viață?
Diana Marchiș: După terminarea liceului, perspectivele mele asupra ideii de a avea “o viață în slujba creației“ s-au confruntat cu multe neajunsuri, fiind nevoită să fac o mică abatere. Știam că este temporară și că într-o zi mă voi întoarce la ceea ce iubesc nespus de mult. Am ales Clujul, un oraș superb, boem, pe gustul meu! În anii petrecuți în Cluj, am studiat cu totul alte domenii, am lucrat în locuri în care nu mă regăseam, pictam atunci când aveam timp, însă totul era foarte limitat. A face artă și a te putea susține din talentul tău necesită investiții destul de mari și nu-mi puteam permite la momentul acela, mai trebuia să aștept …puțin.
C&B: Cum ai ajuns să locuiești în India și ce a însemnat această schimbare pentru parcursul tău artistic? Care sunt cele mai valoroase lecții culturale și spirituale pe care le-ai învățat acolo?
Diana Marchiș: India este un mare capitol al existenței mele! Zece ani în cultura indiană și-au pus amprenta asupra vieții și implicit asupra artei mele.
Plecarea a survenit imediat după căsătoria cu fostul meu soț, Tudor Marchiș, în anul 2011, ca urmare a unei propuneri primite pentru deschiderea unei companii în Bangalore, unul dintre cele mai importante orașe ale Indiei, supranumit și Silicon Valley of India, un oraș al IT-ului. Eram tineri, la început de drum și nu aveam nimic de pierdut. Așa că ne-am urcat în avionul cu destinația India! Țară care ne-a fost “acasă” pentru 10 ani.
Îmi este destul de greu să cuprind în câteva rânduri anii aceștia. Am trăit multe momente interesante, amuzante dar și dificile în același timp. India este o țară contrastantă, bogăția este pe aceeași stradă cu sărăcia. Aș minți dacă aș spune că în primele zile nu voiam să mă întorc acasă, însă ne-am încăpățânat amândoi să rezistăm și bine am făcut!
C&B: Ai menționat că India a fost o binecuvântare pentru spiritul tău. În ce fel te-a transformat această experiență și cum se reflectă ea în lucrările tale?
Diana Marchiș: La doi ani după sosirea noastră (2013) am avut parte de una dintre cele mai mari realizări ale mele de până atunci – prima expoziție personală in Bangalore! Un vis împlinit și o nouă perspectivă asupra vieții mele de artist.
Influența Indiei este evidentă în majoritatea tablourilor pictate în cei 10 ani și cu siguranță încă s-a păstrat și după revenirea în țară.
Odată ce ai vizitat sau locuit in India nu vei mai putea fi niciodată la fel pentru că totul este atât de diferit, iar locurile acelea sunt adevărate lecții de viață, chiar este “Incredibile India “!
În anii petrecuți în Bangalore, am lucrat intens la cariera mea artistică, astfel încât lucrările mele au devenit internaționale, adăugând în portofoliu și o serie de colecții private, ateliere de creație pentru copii și numeroase activități în domeniu. Pictura mi-a fost cea mai bună prietenă, la bine și la greu.
Mi-am așezat sufletul pe pânză.
Experiențele trăite în India le consider o binecuvântare deoarece au avut o încărcătură emoțională foarte puternică, m-au marcat pe deplin, pentru tot restul vieții. Acolo m-am descoperit, m-am maturizat, am învățat să iubesc oamenii așa cum sunt, indiferent de culoare, rasă sau alte religii, să mă bucur de lucrurile simple și nu în ultimul rând să apreciez foarte mult România. India nu este o țară ușoară pentru noi europenii, libertatea este limitată, în mod special pentru femei, există multe reguli nescrise pe care trebuie să le respecți, însă am avut ocazia să întâlnesc oameni frumoși care mi-au înseninat traiul și cu care încă păstrez legături strânse.
C&B: Ce te-a motivat să revii în România după 10 ani în India? Cum a influențat această decizie arta ta și obiectivele tale profesionale?
Diana Marchiș: Viața este o carte scrisă pe capitole, închizi un capitol și deschizi un altul. Întoarcerea acasă s-a desfășurat în timpul pandemiei. Dorul de casă, de părinți și prieteni a avut o contribuție majoră în luarea acestei decizii. Deși am îmbrățișat India întru totul am decis că ar fi bine, atât pentru noi cât și pentru fetița noastră, să ne bucurăm de România, să revenim la obiceiurile noastre care ne-au lipsit enorm atâția ani. România are ceva cu totul special, este pământul nostru de care ar trebui să fim extrem de mândri, să-l îngrijim și să-l valorificăm!
C&B: Ce reprezintă pentru tine împlinirea visului de a avea propriul atelier? Cum ți-a schimbat acest lucru abordarea față de artă și procesul creativ?
Diana Marchiș: Visul oricărui artist este să aibă un spațiu în care să se simtă liber, un “sanctuar“ al creației. Pentru mine atelierul este acel spațiu intim în care mă retrag și îmi petrec ore întregi ascultând muzică, intrând în armonie cu emoțiile și gândurile mele, mă încarc cu energie pozitivă și creez așa cum îmi dictează sufletul. În plus, este locul ideal pentru a socializa, a-ți împărtăși arta cu cei interesați. Am început să mă simt artist atunci când am avut primul atelier în India, am realizat că totul devine foarte serios, prindea contur toată munca mea de până atunci. Un sentiment tare frumos!
C&B: De ce ai ales abstracționismul ca mijloc de exprimare artistică? Cum reușești să transpui idei și emoții complexe în culori și texturi?
Diana Marchiș: După lungi perioade în care am experimentat diverse tehnici de exprimare artistică, am realizat că în pictura abstractă mă regăsesc cel mai mult deoarece totul vine lin, foarte natural, pe fondul unei bucurii interioare inegalabile. Atunci când culorile încep să se îmbine, eu le caut curioasă formele, folosind uneori și elemente figurative care să contribuie acestei povești, născute acolo sub ochii mei… este ceva divin, greu de comparat cu alte stări trăite în viața de zi cu zi. Ce nu știe multă lume este că pictura abstractă nu este neapărat cea mai simplă, extazul creator vine la pachet cu tumultul sufletului, cu frustrări de tot felul, iar eu sunt genul de artist exigent cu modul în care doresc să arate arta mea, atât cromatic cât și compozițional.
Pictura este o incursiune în mintea și sufletul artistului. Atunci când pictez intru în zona mea de sensibilitate, de energie feminină, de emoție vie. Pe de altă parte, texturile vin în completarea eului meu artistic ca simbol al puterii, al raționamentului, al căutării formelor “diforme” cu însemnătate profundă. Este o extensie a mea, un mod impetuos de exprimare, care se îmbină perfect cu sensibilitatea.
C&B: Ce îți propui să transmiți publicului prin lucrările tale?
Diana Marchiș: Privitorul este liber să decidă, ochii să vadă, inima să aleagă. Arta trebuie să trezească o emoție indiferent de natura ei, însă pentru mine cel mai important este să transmit o stare de conștiență, de viață, de prezent, de echilibru emoțional. Atunci când un tablou ajunge în casele noastre ajunge și o mică parte din energia artistului, vine atât în completarea spațiului din punct de vedere cromatic cât și din perspectiva poveștii, a viziunii artistice. Este foarte important ca oamenii să înțeleagă valoarea pe care și-o adaugă atunci când decid să-și achiziționeze o piesă de artă. Nu mă refer la partea ușor mercantilă, ci la faptul că prin acel act artistic, pictorul sau sculptorul își manifestă o stare, o trăire profundă, un concept ideatic, iar acestea sunt elemente unice, prețioase, care nu pot ajunge în mâinile oricui, ci doar ale celor care înțeleg și rezonează. Cum îmi place mie să spun: Arta înnobilează sufletul!. A avea o piesă de artă în casă este în primul rând o investiție sufletească.
C&B: Cum ai vrea să îi influențezi pe cei care îți admiră creațiile?
Diana Marchiș: Prin arta mea, îmi place să cred că aduc o energie pozitivă în viețile oamenilor, o stare de “o nouă zi minunată”, de frumos și de bucurie că existăm. Sunt atât de multe momente triste in viețile noastre încât nu-mi place să-mi pierd timpul pictându-le!. Cel puțin nu acesta este scopul meu artistic.
C&B: Care sunt cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat în lumea artei contemporane?
Diana Marchiș: Una dintre cele mai “dureroase“ provocări a fost atunci când m-am întors în România și am început căutările unei galerii! Este foarte greu sau aproape imposibil să accesezi o galerie din București, nu vreau să intru în amănunte, însă majoritatea lor au cercuri închise iar cele care nu, puține de altfel, comisionează artiștii fără a depune vreun efort în susținerea și promovarea acestora. Nu vreau să judec, sunt doar câteva concluzii trase de mine luând la pas cam toate galeriile în care îmi vedeam arta expusă. Poate fi ușor descurajantă situația, mai ales atunci când visezi să trăiești acel moment al unei expoziții proprii, la tine acasă! Însă nu este timpul pierdut și toate se întâmplă la momentul potrivit.
C&B: Ce consideri a fi cea mai mare realizare a ta până acum?
Diana Marchiș: Dacă ar fi să vorbesc pe plan personal, ar fi nașterea fetiței mele Antonia, care-mi urmează pașii în artă, ușor-ușor, iar pe plan profesional ar fi prima expoziție în India, care a pus bazele carierei mele artistice. Un moment important care mi-a deschis alte lumi, la care doar visam până atunci.
C&B: Care sunt obiectivele tale pentru următorii ani?
Diana Marchiș: În următorii ani îmi doresc să am atâta inspirație încât să umplu cât mai multe case cu arta mea, să bucur și să încânt oamenii, deoarece aceasta este cea mai mare satisfacție a mea pe plan profesional și spiritual.
Un alt obiectiv este acela de a face din proiectul EStructure Wall Art (îl puteți găsi pe Facebook) un brand puternic și stabil. Este un proiect de suflet, conceput alături de talentatul artist clujean Felix Albuș, prin care ne dorim să venim cu o alternativă, o altă abordare a pereților de accent. Conceptul se referă la personalizarea pereților interiori din casele românilor care își doresc ceva unic și artistic în același timp.
Avem deja în portofoliu lucrări deosebite, semnate, datate, unele chiar și înrămate, asemenea unui tablou pictat.
C&B: Ce visuri noi ai în plan să transformi în realitate?
Diana Marchiș: Un mare vis de-al meu este deschiderea unui atelier pentru copii. Îmi doresc ca cei mici să experimenteze viața de artist plastic într‐un mediu relaxant și să îi pot ghida pe acest tărâm minunat al picturii. Nu mă voi lăsa până nu-mi văd visul împlinit!
C&B: Ce sfaturi ai oferi tinerilor care își doresc să urmeze o carieră în artă, dar se tem de instabilitatea acestui domeniu?
Diana Marchiș: În zilele noastre este mult mai ușor să te faci remarcat, avem toate instrumentele necesare la dispoziție, trebuie doar să vrei și să depui munca necesară. Tinerilor le-aș spune să muncească mult la a-și dobândi autenticitatea, să-și creeze propriul univers recognoscibil. Unicitatea este cea mai valoroasă. Nu este un drum ușor și nici sigur, însă eu știu că un om pasionat și dedicat muncii lui răzbate până la urmă. Lumea artei este fascinantă și plină de satisfacții, doar că trebuie să fii consistent și să-ți dedici viața pentru a face parte din ea.
