Phunk Smugglers reprezintă fuziunea româno-sârbă formată pe cele două maluri ale Dunării. Numele este inspirat din iubirea acestora pentru muzica funk, iar ideea de ‘smuggling’ provine de la frecventarea graniței româno-sârbe. Componența lor este următoarea: Andrada Crețu – vocal, Predrag Tasic – trompetă și vocal, Danilo Perkovic – clape, Vladan Jonovik – chitară, Dejan Kotarcic – bas și Ranko Varga – tobe. Am avut onoarea unei scurte discuții cu basistul Dejan Kotarčić – un om fantastic, cu o viață petrecută în muzică.
C&B: Cum s-a născut acest grup și ce simţiţi în legătură cu acest proiect muzical – Phunk Smugglers? Există ceva similar pe piaţa muzicală din Serbia sau de pretutindeni?
Dejan Kotarčić: Proiectul PHUNK SMUGGLERS s-a născut în timpul pandemiei dintr-o colaborare mai lungă a membrilor trupei într-un mod sau altul. Idea de a face o trupă de funk a existat mai de mult timp. Aveam și niște melodii compuse de-a lungul timpului, când membri colaborau într-un proiect de coveruri. Din punct de vedere stylistic, trupa se află în zona gold (n.n. aur) a genul ăsta de muzică, deci undeva în ani 70, cu ceva influențe mai actuale. Referitor la trupele de Funk din România, există câteva proiecte care fac parte din genul ăsta de muzică (Blazzaj, Groovy Bastards, Funkorporation, Funky Misfits etc.). Toate sunt, de fapt, mai mult un Fusion cu baza de Funk și influențe de jazz, hip-hop, rock, ragge etc.
C&B: De ce ați ales această carieră care a necesitat mulți ani de studiu?
Dejan Kotarčić: Cred ca muzica m-a ales pe mine și cântatul la un instrument a fost o continuare logică. Dupa aproape 40 de ani de cântat, pot zice că nu regret.
C&B: Care credeţi că sunt principale calităţi ale unui muzician de succes într-o industrie muzicală ca cea din Serbia?
Dejan Kotarčić: Pentru a fi un muzician de succes, în Serbia trebuie să fii foarte persistent, dedicat și să locuiești în Belgrad (n.n. Capitala Serbiei), pentru că numai acolo poți avea șansa la un succes cât de cât. Pe lângă acestea, trebuie să fii la un nivel foarte ridicat ca instrumentist, pentru că există foarte mulți instrumentiști de calitate, din diferite stiluri de muzică, care sunt dispuși să cânte și în condiții mai slabe, din punct de vedere financiar, numai să intre în cercul muzicienilor “recunoscuți”.
C&B: Este justificat și necesar totodată aportul unui manager/impresar în oricare grup/proiect muzical?
Dejan Kotarčić: Este absolut necesar aportul unui maneger/impresar! În orice business, există diferite “meserii” care fac parte de același business. Industria muzicală, după parerea mea, necesită postul de impresar cu scopul de comerciant – vânzător de marfa – adică, o trupă și muzica pe care o produce aceeași trupă. Din păcate, impresarii care sunt dispusi să lucreze cu trupele, așa cum este Phunk Smugglers, sunt foarte rari pe piață. Motivul este că industria muzicală, din afara de genurilor de muzică populară, turbo folk (un fel de manele în Serbia) și folk pop nu prea exista – înseamnă lipsă de bani în activitatea/afacerea asta.
C&B: Cum e privită muzica în Serbia? Se poate trăi decent din muzică după terminarea studiilor?
Dejan Kotarčić: Așa cum am zis și mai devreme, în Serbia este foarte greu de trăit din muzica ne-comercială. Nu există spațiu media pentru muzica diferita de genurile menționate anterior. Scena principală este ocupată de trupele “dinozauri”,adică trupele care existe din ani 70, 80 și 90 și nu există prea mult spațiu pentru trupele noi. Cred că, cumva asemănător cu România
