Povestea unui lider pragmatic și dedicat, co-fondator al Asociația Mereu pentru Europa, despre carieră, echipă, echilibru și impactul fondurilor europene asupra comunităților.
Daniel Neagoe-Bacanu este cofondator și manager de proiect al Asociației „Mereu pentru Europa” din Craiova, organizație la a cărei înființare a contribuit și pe care o coordonează de peste 17 ani. Este absolvent al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității din Craiova, specializarea Informatică Economică, precum și al masterului în Managementul Proiectelor Europene, în cadrul aceleiași universități.
De-a lungul întregii sale cariere, Daniel și-a dedicat activitatea accesării și implementării fondurilor europene, gestionând proiecte finanțate din surse precum Fondul Social European și Fondul European pentru Dezvoltare Regională. A coordonat proiecte în domenii diverse – educație, sănătate, piața muncii, antreprenoriat și incluziune socială – acumulând una dintre cele mai consistente experiențe în managementul proiectelor europene din Regiunea Sud-Vest Oltenia.
Dincolo de carieră, Daniel este un om al familiei, convins că echilibrul dintre viața profesională și cea personală nu este un lux, ci o condiție a performanței autentice.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Daniel Neagoe-Bacanu: Dacă mă gândesc cu adevărat la firul roșu al carierei mele, realizez că totul a pornit dintr-o convergență de circumstanțe și alegeri care, pe moment, păreau pur și simplu logice, dar care s-au dovedit definitorii. Eram la finalul studiilor, aveam o pregătire solidă în informatică economică, terminasem masterul în managementul proiectelor europene, iar România tocmai aderase la Uniunea Europeană. Era un moment de efervescență, de posibilități, iar fondurile europene reprezentau un teritoriu nou, aproape neexplorat pentru mulți, plin de potențial.
Primul moment cu adevărat cheie a fost decizia de a co-fonda Asociația Mereu pentru Europa, în 2008. Nu am intrat într-o organizație deja construită – am contribuit la construirea ei de la zero, cu tot ce implica asta: birocrație, incertitudine, primele proiecte câștigate cu emoție, primele echipe formate, primele greșeli din care ai învățat mai mult decât din orice curs. Acel act fondator m-a obligat să cresc rapid și să înțeleg că managementul nu se învață din teorie, ci din contact direct cu realitatea.
Al doilea moment important a fost primul proiect major pe care l-am gestionat ca manager de proiect – Centrul Europe Direct Craiova, finanțat direct de Comisia Europeană. Era o responsabilitate de cu totul altă natură: nu mai vorbeam despre fonduri structurale gestionate de autorități naționale, ci de o finanțare directă din Bruxelles, cu standarde, rigoare și vizibilitate pe măsură. Acel proiect m-a format profesional în sensul cel mai profund al cuvântului.
Și mai există ceva care traversează toată această perioadă și pe care îl consider, poate, cel mai valoros capital acumulat: diversitatea. Am lucrat în sănătate, educație, piața muncii, antreprenoriat, incluziune socială, digitalizare. Fiecare domeniu m-a îmbogățit cu o perspectivă diferită asupra oamenilor și a nevoilor lor. Nu am rămas niciodată captiv într-o zonă de confort prea îndelungată – și cred că tocmai această mișcare continuă m-a ținut motivat și curios față de ceea ce fac.
C&B: Care a fost cel mai dificil moment de până acum în parcursul dvs. și cum l-ați depășit?
Daniel Neagoe-Bacanu: Există un specific al domeniului în care activez pe care puțini oameni din afara lui îl înțeleg cu adevărat: nu lucrezi ca o companie privată care își generează propriile venituri în ritmul tău. Ești dependent, într-o foarte mare măsură, de calendarul autorităților de management, de lansarea apelurilor de proiecte, de ritmul cu care se fac rambursările. Și uneori, acel calendar pur și simplu se oprește.
Am trecut prin perioade în care plățile pe proiectele în derulare au fost suspendate luni de zile, din cauza unor neconformități identificate la nivel de sistem – lucruri care nu țineau de noi, dar ale căror consecințe le simțeam direct. Am trecut și prin perioade în care nu se lansau apeluri noi timp de ani de zile. Stagna totul în jurul tău, iar tu trebuia să menții organizația funcțională, echipa motivată și direcția clară.
Acele momente au pus o presiune reală, deopotrivă financiară și umană. Aveam o echipă, aveam angajamente, aveam oameni care depindeau de continuitatea activității. Cum am trecut prin ele? În primul rând, prin transparență. Nu am ascuns dificultățile față de echipă – le-am comunicat deschis și am lucrat împreună la soluții. În al doilea rând, prin adaptabilitate: am identificat activități alternative, am diversificat tipurile de proiecte abordate, am căutat mereu un alt unghi din care să continuăm să fim utili.
Dar, sincer vorbind, ceea ce m-a ajutat cel mai mult în acele momente a fost convingerea că ceea ce construiam era durabil și că dificultățile sunt inerente oricărui drum care merită parcurs. Familia a fost ancora mea în acele perioade – conștiința că am ceva concret și prețios dincolo de birou m-a ajutat să mențin perspectiva corectă.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Daniel Neagoe-Bacanu: Nu aș numi-o neapărat un vis în sensul romantic al cuvântului – am fost întotdeauna un om mai pragmatic. Dar există cu siguranță o direcție care m-a ghidat constant: aceea de a crea lucruri care să conteze dincolo de mine. Proiecte care să lase ceva în urmă – oameni formați, comunități mai bine echipate, sisteme care funcționează mai bine.
Când coordonezi un proiect în domeniul educației sau al sănătății și știi că, în spatele cifrelor din rapoarte, se află oameni reali ale căror vieți s-au schimbat cât de puțin – asta e ceea ce mă motivează profund. Nu este vorba despre glorie sau recunoaștere publică. Este vorba despre relevanță. Despre sentimentul că munca ta are un sens mai larg decât propriul tău succes.
Mai există și o dimensiune personală a acestei ambiții: vreau să construiesc un mod de viață în care munca și familia nu se exclud, ci se susțin reciproc. Să fiu prezent – cu adevărat prezent – atât în ceea ce construiesc profesional, cât și alături de soția mea și de cei doi copii ai noștri. Asta, pentru mine, este definiția reușitei.
C&B: Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Daniel Neagoe-Bacanu: La începutul drumului eram, cum e firesc, mai nerăbdător și poate mai rigid în așteptări. Credeam că, dacă faci lucrurile corect, sistemul te recompensează pe măsură. Am învățat destul de repede că realitatea e mai nuanțată de atât.
Transformarea cea mai importantă pe care o simt în mine este trecerea de la a vrea să controlezi totul la a ști să ai încredere – în oameni, în procesele pe care le-ai construit, în capacitatea echipei de a gestiona situații fără ca tu să fii în centrul oricărei decizii. E o schimbare care nu vine ușor, pentru că la început tentația de a fi implicat în fiecare detaliu e mare, mai ales când ești co-fondatorul organizației și simți că știi cel mai bine cum ar trebui să fie lucrurile.
Am devenit, în timp, un om mai răbdător și mai atent la oameni. Am înțeles că performanța unei organizații nu este suma eforturilor individuale, ci produsul relațiilor dintre oameni. Și că cel mai bun lucru pe care îl poți face ca lider este să creezi condițiile în care fiecare om din echipa ta poate da ce are mai bun.
Personal, cred că am câștigat și o anumită seninătate față de incertitudine. Nu mă mai sperie la fel de tare necunoscuta – am trecut prin destule situații dificile ca să știu că există întotdeauna o cale, dacă ești dispus să o cauți cu onestitate.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Daniel Neagoe-Bacanu: Cred că ar spune că sunt un om de cuvânt. Că, atunci când îmi iau un angajament, îl respect. Și că le ofer același respect pe care îl aștept – adică le dau spațiu să lucreze, să ia decizii, să fie responsabili pentru ce fac, fără să simt nevoia să îi supraveghez la fiecare pas.
Suntem o echipă stabilă, în care fiecare știe ce are de făcut și și-a asumat un rol cu adevărat. Nu am o abordare ierarhică rigidă – prefer să funcționăm ca un sistem în care comunicarea e directă și încrederea e moneda curentă. Cred că asta ar spune și ei: că nu există o distanță mare între mine și restul echipei, că pot veni oricând cu o problemă sau o idee și că vor fi ascultați.
Poate ar mai spune că sunt destul de calm chiar și în momentele tensionate – și asta nu pentru că nu simt presiunea, ci pentru că am înțeles că panica nu a rezolvat niciodată nimic. Un lider care transmite panică nu face decât să multiplice dezordinea. Prefer să fiu cel care caută soluții, nu cel care dramatizează problemele.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Daniel Neagoe-Bacanu: Fără îndoială, decizia de a co-fonda Asociația Mereu pentru Europa și de a mă dedica total, din punct de vedere profesional, activității acestei organizații. A fost o decizie care, la momentul respectiv, nu era lipsită de risc. Puteam să aleg o carieră mai previzibilă, un loc de muncă stabil într-o companie privată sau în sectorul public. Am ales, în schimb, calea mai dificilă – să construiesc ceva al meu, împreună cu alți fondatori care împărtășeau aceeași viziune.
Ceea ce nu știam atunci, dar știu acum, este că tocmai această decizie mi-a permis să mă dezvolt mult mai rapid și mai profund decât aș fi făcut-o pe o altă cale. Când ești co-fondatorul unei organizații, nu ai luxul de a fi specializat pe o singură funcție. Înveți să gestionezi proiecte, oameni, relații cu parteneri și finanțatori, situații de criză, momente de expansiune. Devii, inevitabil, un om mai complet.
Și mai există ceva pe care îl apreciez în retrospectivă: faptul că această decizie mi-a permis să construiesc un mod de viață aliniat cu valorile mele. Familia rămâne prioritatea mea numărul unu – iar structura activității mele îmi permite să fiu prezent cu adevărat: dimineața aparțin familiei, duc copiii la școală, seara sunt acolo când vin acasă. Nu toată lumea poate spune că profesia îi permite asta.
C&B: Cum v-ați construit stilul de leadership sau modul în care luați decizii? A fost un proces natural sau învățat?
Daniel Neagoe-Bacanu: A fost, cu siguranță, un mix între cele două – și cred că oricine spune că stilul de leadership i-a venit exclusiv natural fie nu s-a analizat îndeajuns, fie a avut un talent excepțional de rar.
Am pornit cu anumite predispoziții – o fire mai calmă, o tendință naturală de a asculta înainte de a vorbi, o preferință pentru rezolvarea problemelor în loc de dramatizarea lor. Dar lecțiile reale au venit din practică: din greșelile pe care le-am făcut coordonând primele echipe, din situațiile în care decizia mea a fost greșită și a trebuit să recunosc asta deschis, din momentele în care presiunea era mare și trebuia să aleg rapid fără toate informațiile pe care mi le-aș fi dorit.
Dacă ar fi să îmi definesc stilul în câteva cuvinte, aș spune: descentralizat și bazat pe încredere. Nu funcționez bine cu micromanagementul – nici ca subiect al lui, nici ca practică. Prefer să construiesc o echipă în care fiecare om știe ce are de făcut, înțelege de ce contează munca lui și are libertatea să ia decizii în zona lui de responsabilitate. Rolul meu este să trasez direcția, să rezolv blocajele care nu pot fi rezolvate la nivelul echipei și să fiu un sprijin real atunci când este nevoie.
Cred și ca un lider bun este un bun ascultator. Nu neaparat cel care are mereu cel mai bun răspuns, ci cel care știe să pună întrebările potrivite și să creeze un spațiu în care oamenii se simt confortabil să vorbească deschis.
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Daniel Neagoe-Bacanu: Ziua mea are o structură pe care mi-a luat ceva timp să o construiesc conștient, dar pe care acum o prețuiesc foarte mult. Dimineața aparține familiei – nu există meeting sau urgență profesională care să îmi schimbe asta. Duc copiii la școală, avem micul dejun împreună, vorbim. E un ritual simplu, dar care îmi setează tonul întregii zile.
Apoi intru în ritmul profesional. Lucrând pe mai multe proiecte simultan – unele în faza de implementare, altele în pregătire sau în raportare – dimineața este, de regulă, dedicată lucrurilor care cer cel mai mult concentrare: citit documente, redactat rapoarte, pregătit strategii. Spre prânz și după-amiază vin, de obicei, întâlnirile, discuțiile cu echipa, relația cu partenerii și finanțatorii.
La final de după-amiază, revin să iau copiii de la școală sau de la activitățile lor extrașcolare. Și din nou, seara aparține familiei. Nu e întotdeauna perfect – există zile în care termenele-limită sau situațiile neprevăzute schimbă planul. Dar cadrul există și îl apăr.
Cel mai mare moment de satisfacție dintr-o zi? Probabil acela în care văd că lucrurile se mișcă – că un raport a ieșit bine, că echipa a rezolvat singură o problemă, că un proiect a trecut cu succes un control. Sau, la fel de des, pur și simplu masa de seară cu familia, în care nu mai vorbim deloc despre proiecte europene.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Daniel Neagoe-Bacanu: Primul principiu este integritatea. Asta înseamnă, concret, că fac ce spun că voi face și că spun ceea ce cred cu adevărat – nu ce e mai convenabil de spus. În domeniul fondurilor europene, unde există multă birocrație și, uneori, tentații de a alege căile mai simple, dar mai puțin corecte, a rămâne integru nu este întotdeauna calea cea mai ușoară. Dar este singura care îți permite să dormi liniștit.
Al doilea principiu este responsabilitatea – față de oamenii cu care lucrez, față de beneficiarii proiectelor pe care le coordonez, față de banii publici europeni pe care îi gestionăm. Nu este o responsabilitate abstractă; este ceva pe care îl simt concret în fiecare decizie pe care o iau.
Al treilea este echilibrul. Am înțeles, nu fără efort, că o carieră construită în detrimentul familiei sau al sănătății nu este o reușită, indiferent de ce arată CV-ul. Familia – soția și cei doi copii ai mei – nu este un detaliu al vieții mele. Este centrul ei. Și toate deciziile profesionale importante pe care le-am luat au ținut cont de asta.
Și, nu în ultimul rând, cred în oameni. Cred că oamenii, dacă sunt tratați cu respect și dacă au condițiile potrivite, sunt capabili de mult mai mult decât se așteaptă ei înșiși. Asta mă ghidează în modul în care îmi construiesc echipele și în modul în care mă raportez la cei cu care colaborez.
C&B: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj oamenilor care vă urmează exemplul, care ar fi acela?
Daniel Neagoe-Bacanu: Le-aș spune să aibă curajul de a alege drumul care li se potrivește lor – nu cel care pare mai sigur sau cel pe care îl aleg cei din jurul lor. Există o presiune socială puternică de a merge pe căi bătătorite, de a face alegeri previzibile, de a evita riscul. Și înțeleg asta. Riscul e real. Dar am observat că cei mai mulți oameni care ajung să fie cu adevărat împliniți profesional sunt cei care, la un moment dat, au ales să facă ceva în care credeau, nu ceva în care era sigur că vor reuși.
Le-aș mai spune că eșecurile și momentele dificile nu sunt semnale că ai ales greșit – sunt parte din orice traseu serios. Dacă lucrurile ar fi simple, nu ar merita să fie construite. Am trecut prin perioade în care totul părea blocat, în care incertitudinea era la ea acasă, și tocmai acele perioade m-au format cel mai mult.
Și, poate, cel mai important mesaj: să nu sacrifice familia pe altarul carierei. Cariera poate fi refăcută, reorientată, reconstruită. Anumite momente din viața celor dragi nu se mai întorc. Am ales, conștient, să fiu prezent – și nu regret nimic din această alegere. Succesul profesional, oricât de real și de important, are o valoare cu totul diferită atunci când ai alături oameni față de care ești cu adevărat prezent și față de care contezi.
Pe scurt: construiți cu integritate, investiți în oameni și nu uitați niciodată de ce ați pornit la drum.
Pentru Daniel Neagoe-Bacanu, succesul nu se măsoară doar prin proiectele finalizate sau obiectivele atinse, ci prin oamenii pe care îi inspiră, echipele pe care le crește și impactul durabil pe care îl lasă în urmă. A fi prezent, autentic și a construi cu integritate sunt principiile care îi ghidează fiecare zi și fiecare decizie profesională.
