În 2020, într-un moment în care lumea părea mai fragilă ca oricând, Iulian Ichim a făcut o schimbare profesională care, pentru mulți, a părut surprinzătoare, dar care pentru el a fost profund firească. După o carieră de aproape 20 de ani în media și publicitate, a ales să revină în învățământ — nu din nostalgie, ci din convingerea că adevăratul impact se construiește acolo unde se formează oamenii de mâine.
Revenirea la catedră nu a fost un pas înapoi, ci o alegere conștientă, asumată, de a se întoarce în spațiul în care vocația sa profesională a prins viață pentru prima dată: sala de clasă. Astăzi, Iulian Ichim este profesor învățământ primar și profesor de geografie la Școala Gimnazială nr. 1 din Buftea.
C&B: Ați avut o carieră solidă, de aproape 20 de ani, în media și publicitate. Cum ați ajuns la decizia de a reveni în învățământ?
Iulian Ichim: Da, așa este. Am lucrat aproape 20 de ani în media și publicitate — o lume dinamică, creativă, interesantă, în care rezultatele sunt clare, rapide și cuantificabile. O lume în care succesul se măsoară în KPI-uri, vizibilitate și cifre.
Însă, în viață apar momente care te obligă să te oprești și să vezi limpede cine ești și ce contează cu adevărat. Așa că, într-o zi, am realizat că nu cifrele și campaniile construiesc viitorul. Viitorul se construiește în mijlocul unei clase, în ochii unui copil care înțelege ceva pentru prima dată. Viitorul are 7, 10 sau 14 ani și vine la școală în fiecare dimineață cu ghiozdanul în spate, cu emoții și cu un vis.
Așa am decis să mă întorc în învățământ — chiar în mijlocul pandemiei. A fost o decizie luată nu cu mintea, ci cu sufletul.
M-am întors acolo unde identitatea mea profesională a prins viață pentru prima dată: în școală. Uneori, întoarcerea nu înseamnă regres, ci evoluție. Simt că, de fapt, m-am întors la mine.
C&B: Ați spus că nu v-ați întors „oricum”, ci foarte bine pregătit. Ce înseamnă asta concret?
Iulian Ichim: Am simțit că, dacă revin în învățământ, am o responsabilitate reală — față de mine și față de elevi — să fiu un profesor mai bun decât am fost vreodată. De aceea, am investit foarte serios în formarea mea.
Am absolvit două programe de masterat la Universitatea din București: unul în domeniul educației, pe management educațional, și unul în domeniul geografiei — Geodemografie și vulnerabilități socio-teritoriale, un master profund conectat la realitatea actuală și la ceea ce fac astăzi la clasă.
Am urmat, de asemenea, o serie de cursuri de formare, printre care pedagogie digitală, consilier de carieră, utilizarea tehnologiei în educație, iar din luna ianuarie voi începe un curs postuniversitar în Leadership educațional pentru transformări sustenabile, tot la Universitatea din București.
Cred cu tărie că profesorul trebuie să fie primul care învață. Nu pot să le cer elevilor mei să crească, dacă eu rămân pe loc. Mi-am dorit să înțeleg școala nu doar din perspectiva clasei, ci și din perspectiva managementului, a comunității, a vulnerabilităților socio-teritoriale și a leadershipului.
Profesorul nu este doar un furnizor de informații, ci un lider al unei comunități în formare.
„Elevii sunt cel mai puternic argument pentru schimbare”
C&B: Cum i-ați găsit pe elevii de astăzi, după două decenii de pauză din sistem?
Iulian Ichim: Minunați. Curioși, conectați, vizionari. Elevii de astăzi nu mai acceptă un răspuns de tipul „Așa scrie în manual”. Ei vor să știe „De ce?”, „Ce înseamnă asta pentru mine?”, „Cum se vede în viața reală?”. Iar asta este extraordinar.
Ei ne obligă și pe noi, profesorii, să evoluăm constant. Nu mai poți intra la oră doar cu o cretă și o formulă pregătită dinainte. Trebuie să vii cu întrebări, cu provocări, cu exemple, cu lecții care au legătură directă cu viața lor. Elevii sunt, poate, cel mai puternic argument pentru schimbarea școlii.
C&B: Elevii dumneavoastră au obținut rezultate remarcabile la concursuri școlare. Care este „secretul” acestor performanțe?
Iulian Ichim: Înainte de rezultate, vine relația. Înainte de performanță, vine încrederea. Eu nu pornesc niciodată de la „trebuie să luăm un premiu”, ci de la „hai să vedem ce poți tu cu adevărat”.
La vârste mici, performanța nu se construiește prin presiune, ci prin siguranță și încredere. Eu încerc să le cultiv copiilor curiozitatea, să le hrănesc plăcerea de a descoperi, nu doar dorința de a câștiga.
Lucrăm mult, da — dar lucrăm prin joc, explorare și entuziasm. Îi încurajez să pună întrebări, să caute singuri, să fie mândri de ceea ce știu și pot. Greșelile sunt pași înainte, nu motive de teamă.
Când un copil se simte văzut, apreciat și luat în serios, performanța devine o consecință firească. Premiile sunt doar partea vizibilă a unui proces mult mai profund.
C&B: Ați trecut de la un salariu din mediul privat la unul de cinci ori mai mic în învățământ. Cum ați trăit această schimbare?
Iulian Ichim: Nu am să idealizez lucrurile: nu a fost ușor. A fost o schimbare care a venit cu renunțări, ajustări ale stilului de viață și multe întrebări interioare.
Am renunțat la confort, dar am câștigat ceva ce banii nu pot cumpăra: sensul.
Mulți mi-au spus că este un pas înapoi, că nu are logică să renunți la stabilitatea financiară pentru o meserie în care efortul pare mai mare decât recunoașterea.
În schimb, în ultimii ani am primit ceva ce niciun salariu nu poate oferi: zâmbetele copiilor, reușitele lor, îmbrățișările spontane, bilețelele lăsate pe catedră, bucuria sinceră din ochii lor când reușesc ceva ce părea imposibil. Toate acestea mi-au confirmat că decizia mea a fost cea corectă.
În același timp, cred că România trebuie să învețe să plătească profesorii corect. Nu poți construi viitorul unei țări pe sacrificiul financiar permanent al celor care formează generațiile viitoare.
„Ce am învățat din media? Că lecția trebuie să fie interesantă”
C&B: Cum v-a ajutat experiența din media și publicitate în munca de la catedră?
Iulian Ichim: Enorm. În media înveți să comunici clar, să fii creativ, să captezi atenția. În educație, „publicul” este infinit mai important: sunt elevii.
Am adus în clasă structura, storytelling-ul, tehnologia și lucrul pe proiecte. Folosim hărți digitale, exemple din actualitate, comparații, surse diverse. Îi provoc să gândească, să pună la îndoială, să observe lumea cu ochi critici.
În media, dacă nu ești interesant, publicul te părăsește. În educație, dacă nu ești interesant, pierzi șansa de a ajunge în mintea și în inima unui copil.
C&B: Care este cea mai mare nevoie a educației românești astăzi?
Iulian Ichim: Educația are nevoie, înainte de toate, de curaj — curajul de a trece de la „predăm pentru programă” la „formăm oameni pentru realitate”. Avem nevoie de mai multă încredere în profesori, de libertate pedagogică reală, de mai puțină birocrație și mai multă învățare autentică.
Este esențial să existe sprijin real pentru formarea continuă a cadrelor didactice și un parteneriat autentic între școală, familie și comunitate. Copiii noștri sunt pregătiți pentru lume. Rămâne întrebarea: este lumea pregătită pentru ei?
C&B: Care sunt direcțiile și proiectele pe care vi le doriți pentru viitor?
Iulian Ichim: Îmi doresc ca școala să fie un loc al descoperirii și al bucuriei, nu doar al lecțiilor și temelor. Vreau să dezvolt proiecte interdisciplinare care să îi ajute pe elevi să înțeleagă legătura dintre școală și viața reală.
Îmi doresc o implicare mai mare a comunității în viața școlii și un mediu în care fiecare copil să își poată descoperi pasiunile și potențialul. Pentru mine, este esențial să formez elevi cu gândire critică, nu doar cu rezultate bune.
Cred cu tărie în profesorii care devin lideri în comunitate și inițiatori ai schimbării în educație.
Povestea lui Iulian Ichim este despre curajul de a redefini succesul și despre alegeri asumate într-o lume în care confortul pare, de multe ori, mai important decât sensul. Dincolo de cifre, KPI-uri și rezultate imediate, el a ales impactul pe termen lung — acolo unde se construiește viitorul, zi de zi, în sala de clasă.
Profesorul nu predă doar materia sa. Profesorul predă curaj. Predă viitor.
