Interviu exclusiv cu Daniel Burcea, actor și regizor român de teatru muzical, despre cariera sa, provocările musicalului în România și proiectele educative pentru copii.
Daniel Burcea este actor și regizor din București, pasionat în mod special de teatru muzical. Stabilit în capitală în urmă cu 15 ani pentru a-și urma visul din copilărie – artele spectacolului – a absolvit licența și masterul la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (UNATC), iar în prezent activează ca artist liber profesionist, colaborând cu instituții de prestigiu precum Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, Teatrul Național București, Teatrul Avangardia, Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești sau Teatrul Apropo. Este membru fondator al Asociației CREAS (Centrul Român pentru Educație Artistică și Socială), organizație care a produs spectacole de teatru muzical și proiecte culturale cu impact educațional și social.
C&B: Cum v-ați descrie într-o singură frază, astfel încât să îi faceți curioși pe cei care nu vă cunosc încă?
Daniel Burcea: Sunt o persoană ambițioasă, care își urmează vocația cu încăpățânare, chiar și atunci când sistemul îți oferă mai multe obstacole decât șanse.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei sau afacerii dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Daniel Burcea: Printre momentele cheie din parcursul meu artistic aș începe cu debutul din anul 2014, când am avut primul meu proiect pe scenă – spectacolul TOC-TOC la Teatrul Avangardia, în regia lui Ricard Reguant, spectacol care se joacă și in prezent cu mare succes. În 2015 am lucrat la ” Romeo și Julieta” la Teatrul Tony Bulandra, în regia Irinei Niculescu, un spectacol de suflet care a fost prezentat și la Festivalul Internațional Shakespeare din Gdańsk și la Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova. Tot în 2015 am trăit un moment de mare emoție și recunoaștere când, alături de trupa Lightwave Theatre, am obținut butonul auriu la Românii au talent cu un moment de animație. În 2016 am intrat în trupa Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești, unde lucrez si in prezent și am realizat până acum peste 20 de roluri. Dintre ele, as enumera Inimă rece în regia lui Cristian Pepino, Doi tineri din Verona în regia Vlad Trifaș sau Fantoma din Canterville în regia Gabriel Apostol. Tot în anul 2016 am început colaborarea cu Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” în opereta ”Liliacul” și mai apoi în musicalul Parcul de distracții în regia Danei Rotaru. În 2021 am avut ocazia să debutez pe scena Teatrului Național București, în musicalul Mașinăria de Alexander Hausvater și mai târziu în spectacolul Călătoria de Dan Puric. Cel mai recent, am avut premiera cu Alchimistul la Teatrul Apropo. În paralel, am realizat dublaje pentru filme și desene animate, experiențe care m-au ajutat să explorez alte registre de expresivitate. De asemenea, ca membru al Asociației CREAS și ca regizor am realizat 10 spectacole pentru copii, iar ca producător și regizor am coordonat două musicaluri în parteneriat cu Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Acestea sunt, pe scurt, câteva dintre proiectele care mi-au fost foarte dragi și care mi-au conturat parcursul artistic.
C&B: Care sunt principalele provocări cu care v-ați confruntat în promovarea musical-ului în România?
Daniel Burcea: Să începem cu începutul. Asociația CREAS a produs până acum trei musicaluri în parteneriat cu instituții de referință: Next to Normal și Te iubesc, te vreau, dar te schimb alături de Teatrul Național de Operetă, și Mașinăria împreună cu Teatrul Național din București.
Provocările au fost numeroase. În primul rând, formarea echipei artistice. În România, oferta în zona artistică este limitată pentru acest gen, iar musicalul ridică standardele foarte sus. Ai nevoie de actori capabili să cânte și să danseze la un nivel profesionist sau de soliști care, pe lângă voce, să poată interpreta și dansa cu aceeași forță artistică.
În al doilea rând, există și o provocare de percepție: noțiunea de musical nu este încă foarte clară pentru publicul larg. Mulți se așteaptă la un concert sau la o producție spectaculoasă, cu costume strălucitoare și coregrafii elaborate. Însă, înainte de toate, musicalul este teatru – o poveste spusă prin emoție, iar muzica este parte din structura dramaturgică, nu doar un accesoriu. Ea devine limbajul prin care personajele își exprimă trăirile cele mai profunde.
Un exemplu relevant este primul titlu pe care l-am produs în Asociatia CREAS, Next to Normal, în regia lui Victor Bucur. A fost o adevărată încercare, pentru că este un musical dramatic, fără elemente „clasice” de show – dansuri spectaculoase sau efecte vizuale grandioase. Totul se bazează pe poveste, o poveste cu un subiect extrem de sensibil, dificil de imaginat ca material pentru un musical.
Provocarea majoră nu a fost doar să montăm spectacolul, ci și să-l promovăm, să explicăm publicului ce tip de experiență îi așteaptă. Mulți nu se așteptau să descopere un musical de profunzime psihologică, atât de intim și emoționant. Deși feedback-ul a fost copleșitor de pozitiv, la fel de copleșitor a fost și efortul de a convinge spectatorii să își asume participarea la un fenomen artistic diferit de ceea ce cunoșteau până atunci.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Daniel Burcea: Visul meu a fost și rămâne acela de a face întotdeauna ceea ce iubesc. Simt că am multe de oferit, atât pe scenă, cât și în munca din spatele ei, iar dorința mea este să pot construi și contribui aici, în țara mea. Mă inspir din modelele internaționale, dar nu pentru a le copia, ci pentru a aduce, măcar o picătură, din acea experiență și profesionalism în industria noastră.
C&B: Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Daniel Burcea: La început eram la fel de ambițios ca și acum, dar mult mai timid. Îmi dau seama că fiecare experiență și fiecare întâlnire profesională și-au pus amprenta asupra mea și m-au ajutat să îmi formez modul de a gândi de astăzi. În continuare rămân foarte critic cu mine însumi și cred că mai am mult de parcurs până să ajung acolo unde îmi imaginez că ar trebui să fiu. Sunt convins că, pentru oricine, autosuficiența înseamnă capăt de drum, indiferent de meserie.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu echipa sau colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Daniel Burcea: Cred că fiecare întâlnire este unică și e firesc să fie percepută diferit. Nu aș putea spune că două persoane ar avea exact același feedback despre mine. Unele colaborări s-au transformat în prietenii, altele au evoluat în proiecte noi și au rămas strict la nivel profesional, iar uneori drumurile s-au despărțit. Sunt om înainte de toate, cu calități și cu defecte de care sunt conștient. Important pentru mine este să lucrez permanent la cea mai bună versiune a mea.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Daniel Burcea: Au fost multe decizii care mi-au influențat parcursul, însă cea mai importantă a fost alegerea de a rămâne freelancer. Este o decizie cu multe dezavantaje – în România siguranța nu e garantată pentru un actor liber profesionist, iar schimbările legislative pot destabiliza totul de la un an la altul. Practic, există mereu riscul ca, de la o lună la alta, să nu mai ai nimic sigur. Totuși, partea pozitivă care m-a atras și mă motivează și azi este libertatea de a colabora în zone diferite, de a accepta proiectele care mă inspiră și de a întâlni mereu oameni noi. Îmi place acea emoție a începutului, când totul este necunoscut și plin de potențial. Este doar o alegere de viață – nu contest alte stiluri, dar pentru mine acesta a fost drumul potrivit…momentan.
C&B: Ce proiecte sau spectacole marca CREAS considerați că au avut cel mai mare impact până acum?
Daniel Burcea: Fiecare proiect marca CREAS a avut un impact diferit, pentru că niciunul nu a semănat cu altul. De exemplu, musicalul Next to Normal a avut rolul de a aduce în atenția publicului tema sensibilă a depresiei, printr-o campanie de conștientizare puternică. Pe de altă parte, proiectul Pinocchio merge la școală a abordat problema abandonului școlar, implicând copiii și comunitățile într-un mod direct și educativ. Majoritatea proiectelor și-au atins obiectivele și și-au găsit beneficiarii, motiv pentru care le consider reușite, fiecare în felul său.
C&B: Cum răspunde publicul român la inițiativele voastre și cât de receptiv este la musical?
Daniel Burcea: Am atins puțin mai devreme tema percepției publicului, dar aș vrea să dezvolt. Musicalurile Next to Normal și Mașinăria au fost producții atipice, adresate unui public mai restrâns. Next to Normal este considerat atipic chiar și în peisajul internațional, atât prin temele foarte serioase și contemporane, cât și prin structura sa muzicală și dramatică. Impactul emoțional este direct și intens. Am primit feedback extraordinar chiar de la oameni care au văzut pentru prima dată un musical și au fost cuceriți de experiență. Mulți tineri au revenit cu prieteni, iar în câteva cazuri spectacolul chiar a inspirat persoane să urmeze regia sau actoria.
Mașinăria, în regia lui Alexander Hausvater, a mers și mai departe de tiparele clasice, cu o temă absurdă și existențială și o muzică atonală, neconvențională – o experiență radical diferită de ceea ce se așteaptă de la un musical optimist sau romantic. Reacțiile au fost la extreme: de la spectatori foarte încântați de curajul și noutatea propunerilor la alții care nu au rezonat cu acest tip de musical.
Pe de altă parte, comedia Te iubesc, te vreau dar te schimb a atras mult mai ușor un public numeros, datorită umorului și formatului accesibil. În general, comediile atrag o masă mai largă de spectatori, pentru că mulți caută în teatru acea stare de bine și entertainment-ul direct. Concluzia mea este că publicul român reacționează diferit în funcție de propunere: producțiile atipice atrag un public mai selectiv și provocă dezbateri, iar comediile deschid mai ușor drumul către un public numeros. Ambele tipuri de spectacole au avut însă impact, fiecare în felul său.
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Daniel Burcea: Nicio zi nu seamănă cu alta. Acasă, îmi dedic mult timp organizării spectacolelor pentru copii: scriu scenarii, construiesc elemente de decor sau pregătesc materialele de promovare – de la grafică și trailere până la înscrierea spectacolelor la festivaluri. Practic, casa mea funcționează ca un birou cu program non-stop. Toate acestea, bineînțeles, se întâmplă în zilele în care nu am repetiții sau reprezentații la teatrele unde colaborez. Satisfacția cea mai mare nu vine neapărat dintr-un moment al zilei, ci din fiecare produs final pe care reușesc să-l duc la capăt.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Daniel Burcea: Mă ghidez după câteva principii simple, dar esențiale. În primul rând, îmi doresc să fiu o persoană serioasă, care respectă cuvântul dat și înțelegerile asumate. Consider foarte important să nu încurc un proiect și să nu schimb regulile pe parcurs, ci să rămân consecvent angajamentelor luate. Chiar și atunci când apar dubii sau dificultăți, nu am abandonat niciodată un proiect – pentru mine, responsabilitatea și perseverența sunt valori de bază pe care încerc să le aplic în fiecare zi.
C&B: Cum a apărut ideea de a înființa Asociația CREAS și ce v-a motivat să vă concentrați pe musical?
Daniel Burcea: Asociația CREAS a fost înființată în 2011 de către Victor Bucur, din dorința de a crea și promova noi forme de exprimare artistică în spațiul cultural românesc, în special teatrul muzical. Alegerea acestui gen nu este întâmplătoare: caracterul complex, dinamic, accesibil și contemporan al musicalului îl transformă într-un instrument ideal pentru a atrage publicul tânăr și pentru a aduce mai aproape de teatru categorii diverse de spectatori. În egală măsură, membrii asociației sunt preocupați de dezvoltarea unor programe de educație prin cultură, menite să contribuie la combaterea discriminării sociale, etnice sau de gen și la prevenirea abandonului școlar. M-am alăturat asociației în 2014, implicându-mă activ în proiectele și inițiativele sale.
C&B: Ce planuri de viitor aveți pentru dezvoltarea musicalului în România prin intermediul asociației?
Daniel Burcea: Planurile noastre de viitor se concentrează pe dezvoltarea și promovarea musicalului în România cu ajutorul unor noi finanțări, sponsorizări și parteneriate care să facă posibile proiecte ambițioase. Călătorim constant la Londra, Viena, Berlin sau Madrid pentru a urmări producții de referință și pentru a identifica licențe ce ar putea avea succes și la publicul românesc. Deși nu avem o sală proprie de teatru, colaborăm cu instituții de stat sau închiriem spații pentru a lansa producții noi, ceea ce ne oferă ocazia de a diversifica publicul și de a construi parteneriate valoroase. În prezent, spectacolele Next to Normal și Te iubesc, te vreau dar te schimbi! se află în repertoriul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, iar spectacolele pentru copii continuă să fie gestionate de asociație și prezentate prin proiecte precum Teatru la Cinema, Caravana cu spectacole sau în cadrul festivalurilor de specialitate din țară.
Daniel Burcea continuă să inspire prin talentul și dedicația sa, construind o punte între teatrul clasic și musicalul contemporan în România.
