Interviu cu chitaristul Cristian Comaroni despre carieră, colaborarea cu Irina Rimes și principiile care îl ghidează în muzică.
Cristian Comaroni este unul dintre chitariștii apreciați din zona muzicală românească, cunoscut pentru colaborările sale cu artiști importanți din industrie. De-a lungul timpului, a lucrat atât pe scenă, cât și în studio, fiind recunoscut pentru versatilitatea sa și pentru felul în care îmbină chitara clasică și electrică în proiecte live.
În zona de televiziune și show-uri muzicale, Cristian Comaroni a devenit cunoscut publicului larg prin colaborările sale în proiecte de tip talent show, inclusiv în emisiunea Vocea României, unde a contribuit ca instrumentist alături de artiști și antrenori. În paralel, este chitarist în proiecte live și colaborator constant pentru mai mulți interpreți, inclusiv pentru Irina Rimes, alături de care a lucrat în concerte și producții muzicale.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Cristian Comaroni: Momentele cheie care mi-au definit cariera au fost când am început să lucrez la show-uri mai mari, să am oportunități mari sau poate chiar când am luat pentru prima dată chitara în mână. Dar cred că e mai util să zic că privesc fiecare zi ca un astfel de moment, fiecare oportunitate, fiecare ușă care se deschide, poate fi tratată ori constructive, ori distructiv și poate fi un moment cheie al carierei tale – fără ca tu să știi în momentul în care îl trăiești. Adică e mai important să vezi trendul, să vezi per ansamblu, să vezi viața ca pe o oportunitate să iei niște decizii mici în fiecare zi care să se acumuleze, să se adune și să te aducă la rezultatul dorit în final.
C&B: Care a fost cel mai dificil moment de până acum în parcursul dvs. și cum l-ați depășit?
Cristian Comaroni: La fel și cu momentele dificile. Dacă ar fi să ierarhizez cele mai dificile momente din viața mea, în funcție de dificultate, cred că nu ar fi diferențe substanțiale între cel mai dificil moment și al doilea cel mai dificil moment. Mi se pare la fel pentru că dificultăți apar în fiecare zi sau odată la câteva zile și este despre felul în care reacționăm noi la ele. Totul este greu, totul este dificultate, obstacole apar tot timpul – fie personale, fie de sănătate, fie în carieră sau în relațiile cu ceilalți. Dar, din nou, cred că este important să alegem cum răspundem la acești factori externi, la aceste obstacole pentru că dacă nu ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre, pentru greșelile noastre, pentru deciziile noastre atunci nu ne vom înarma cu înțelepciunea necesară să învingem dificultăți și obstacole similar în viitor.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Cristian Comaroni: Visul sau ambiția ce m-a ghidat întotdeauna a fost ideea asta de a fi liber. Știu că libertatea adevărată nu prea există, dar poți să crești foarte mult gradul de libertate pe care îl ai în viața ta. Am fost tot timpul ghidat de ideea asta de a fi propriul meu șef, de a fi liber, de a lucre pe termenii mei, ce îmi place mie și când vreau să fac asta.
C&B: Cum a început relația dvs. cu chitara și care a fost momentul în care ați realizat că muzica va fi mai mult decât o pasiune?
Cristian Comaroni: Relația mea cu chitara a început la nouă ani când tatăl meu a cumpărat o chitară acustică și de atunci, la scurt timp, cred că în câteva luni mi-a plăcut atât de tare încât am trecut la electrică și cumva totul a evoluat destul de organic. Adică n-aș ști să spun când mi-am dat seama că asta vreau să fac pentru tot restul vieții, dar destul de devreme ca o consecință logică a tot ceea ce se întâmpla în jurul meu.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu echipa sau colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Cristian Comaroni: Sper că lucruri bune ar spune. Dar, cu siguranță, ar fi și lucruri la care încă mai lucrez – cum ar fi răbdarea, comunicarea mai caldă cu alții, faptul că uneori sunt poate prea perfectionist și prea fixist cutând să extrag mult prea multă valoare dintr-un proiect.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Cristian Comaroni: La fel, nu știu care ar fi cea mai importantă decizie pentru că viața este un amalgam de foarte foarte multe decizii care te aduc unde ești, unele mai mici, altele mai mari. Poate că eu în momentul ăsta că nici nu știu care a fost decizia. Mă gândesc că cea mai importantă decizie este cea de a-mi urma visul cu muzica și de a câștiga din asta, dar poate, la finalul vieții, o să îmi dau seama că a fost altceva – cum ar fi că am ales când am avut 10 ani să fac baschet și nu fotbal sau ceva de genul ăsta, care m-a dus într-un mediu cu niște oameni de la care am învățat niște lucruri și m-au motivate într-o direcție sau alta. Nu cred în chestia asta, în cea mai importantă decizie care poate să o ia cineva doar dacă e ceva extrem (vreau să plec în război și nu vreau să plec în război). Dar pentru o viață de zi cu zi n-aș putea să-mi aplic lentil asta.
C&B: Cum s-a născut colaborarea cu Irina Rimes și ce înseamnă pentru dvs. să faceți parte din universul ei artistic?
Cristian Comaroni: Colaborarea cu Irina a început undeva prin 2016, dacă nu mă înșel, când Aprilia Ivănescu (Project Managerul ei de atunci, la label-ul la care era Irina atunci – Quantum Music) ne-a chemat, pe mine și pe Bubu Cernea – prietenul meu foarte bun și partenerul meu de o viață în muzică, să dăm un refresh show-ului de live al Irinei. Ea atunci tocmai se lansase ca artist, avea doar Trilogia, Visele și piesa cu DJ Sava, doar că show-ul ei de live nu era foarte ofertant. Așa că noi începând să facem vâlvă în domeniul ăsta, la alte proiecte, ne-a cooptat să dăm un refresh show-ului Irinei. La întâlnirea de atunci am ascultat restul pieselor de pe primul album al ei, piese care nu erau încă lansate, care urmau să se lanseze și multe dintre ele erau în stadiul de DEMO (doar o voce și o chitară), ne-a plăcut și ne-am dat seama instantaneu că trebuie să lucrăm cu fata asta pentru că este o muzică diferită și se aliniază cumva cu profunzimea pe care o vedem și noi în muzică.
C&B: Ce presupune, dincolo de aparițiile publice, munca din spatele unui show bine construit?
Cristian Comaroni: Cred că cel mai important pentru un show, la fel ca pentru o piesă de teatru sau un film, este să aibă o continuitate, să nu fie un playlist, niște piese aruncate succesiv pentru că așa ne-am gândit noi că ar merge și atât. Trebuie să spună ceva în esență, să ducă undeva, să aibă o concluzie, să aibă niște puncte culminante, un apogeu sau mai multe, părți de respiro, să existe acest contrast – la fel ca într-o poveste bună.
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Cristian Comaroni: Zilele mele sunt destul de diferite unele de altele, dar ar fi câteva lucruri pe care încerc să le fac în fiecare zi.
În primul rând, să studiez la chitară, să-mi mențin tehnica la zip e instrument, să mă mențin în formă. Chiar dacă am o zi foarte ocupată încerc măcar 15-20 de minute să pun mâna pe instrument și să trec repede prin anumite lucruri la care lucrez, din punct de vedere tehnic sau conceptual, încât să mă mențin în formă.
A doua chestie pe care încerc să o fac în fiecare zi este să îmi avansez cariera câte puțin, chiar dacă asta presupune în unele zile să petrec 5 minute învățând ceva nou despre social media sau în alte zile să stau 6 ore și să creez un solo sau o piesă. Încerc în fiecare zi să avansez măcar cu puțin, cu ceva care poate fi măsurat – să știu că astăzi sunt umpic mai departe decât ieri. În unele zile o să parcurg distanțe foarte mari, iar în altele foarte mici. Dar caut să nu stau pe loc în nici o zi.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Cristian Comaroni: Unul din principiile care mă ghidează în fiecare zi este că dacă mă apuc de ceva vreau ca acel ceva să fie foarte bine făcut, să fie cât se poate aproape de perfecțiune. Desigur, aici intervine pericolul că perfecțiunea nu poate fi atinsă și atunci poți să te pierzi în niște detalii care nu contează atât de mult și să nu ajungi niciodată să împărtășești munca ta cu oamenii. Vorbesc despre asta din propria experiență – nu cred că am scăpat în totalitate de această problem și mă confrunt și cu ea în prezent, dar acesta cred că ar fi un principiu destul de important. Încerc ca atunci când fac ceva să fie bine făcut și dacă m-am apucat de ceva îl duc la capăt, aceasta este o valoare pe care o am de la mama mea care mi-a spus chestia asta toată copilăria.
Atunci când m-am apucat de școala de aviație nu am vrut doar să fiu pilot, să știu cum pornesc avionul, cum îl aterizez și chestii de genul acesta. Am vrut să fiu și vreau în continuare să fiu foarte bun. În continuare mă pregătesc și mă tot pregătesc până când o să fiu foarte bun la asta.
C&B: Ce proiecte personale sau colaborări vă doriți să explorați în perioada următoare?
Cristian Comaroni: În perioada următoare nu mai caut colaborări pentru că toată viața mea este un șir foarte foarte lung de colaborări. Tocmai cam de un an de zile lucrez la muzica mea, știu că m-am oprit de foarte multe ori din acest drum și încontinuare apar foarte multe obstacole, de lucruri care îmi distrag atenția, tot felul de proiecte foarte greu de refuzat. Dar, ca temă principală a vieții mele, în prezent, este tocmai renunțarea la colaborări și focusarea tot mai mult pe mine.
C&B: Dacă muzica ar dispărea din viața dvs. pentru o zi, ce v-ar lipsi cel mai mult?
Cristian Comaroni: Cred că mai util ar fi dacă muzica ar dispărea de tot, nu pentru o zi. Că sunt zile multe care sunt lipsite de muzică, în care mă axez pe altceva sau nu este așa o chestie ,,ah, ascult muzică în fiecare zi”. De multe ori, mai ales după concerte sau proiecte foarte lungi chiar nu vrem să mai ascultăm muzică de niciun fel. Deci, poate au fost zeci, poate chiar sute de zile în viața mea când nu am vrut să ascult muzică, nu am cântat la instrument m-am focusat pe plătit taxe la Anaf și multe alte chestii.
Iar dacă ar dispărea de tot, din viața mea, cel mai mult mi-ar lipsi conexiunea cu oamenii. Atunci când cânti pentru oameni ajuți, împreună cu ei, la a crea acest mediu sigur în care să ne dăm voie să simțim lucrurile, să avem experiențe emoționale în relație cu realitatea din jurul nostru. Cred că asta mi-ar lipsi cel mai mult – conexiunea asta pe care o ai cu oamenii, creezi mediul asta în care toată lumea are voie să plângă (dacă vrea), toată lumea are voie să râdă, să se enerveze, să simtă la o intensitate maximă emoția pe care au încercat să o ascundă.
Într-o industrie în continuă schimbare, Cristian Comaroni rămâne un exemplu de echilibru între disciplină, autenticitate și dorința de evoluție constantă. Parcursul său arată că succesul nu vine dintr-un moment definitoriu, ci dintr-o sumă de alegeri zilnice, asumate și construite cu răbdare. De la colaborările importante până la focusul actual pe propriul drum artistic, povestea sa este despre curajul de a rămâne fidel propriilor valori și despre puterea de a transforma fiecare etapă într-o oportunitate de creștere.
