Violența în școli este o realitate a zilelor noastre și totodată un fenomen alarmant care ar trebui să stârnească reacții atât în rândul profesorilor și al părinților tinerilor implicați, dar mai cu seamă în rândul autorităților.
În urmă cu doar trei ani, un raport UNICEF avea să şocheze pe toată lumea: România are cei mai violenţi elevi cu vârste cuprinse între 11 şi 15 ani, dintre toate statele lumii civilizate. Practic, România se află pe primul loc într-un clasament ruşinos al violenţei în şcoli.
Totuşi, problema este tratată superficial ori chiar ignorată. O situație școlară negativă, scăderea stimei de sine, abandonul școlar, creșterea ratei infracționalității au la baza acest fenomen care deși ignorat, are efecte negative în societatea din care facem parte.
Conform unui raport al Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România(SIIR) se arată că în București, din trei milioane de elevi din învățământul obligatoriu, 10% au fost raportați ca exmatriculați anul anterior. Surprins de acest rezultat, care-i pare imposibil, ministrul Educației, Liviu Pop a cerut săptămna trecută inspectorilor școlari din Capitală să verifice până la 1 decembrie situația tuturor elevilor cu probleme.
Exmatricularea elevilor violenți este o metodă pe care o aplică majoritatea școlilor. Se pune problema existării unei alte soluții pentru a preveni acest fenomen, care poate rezulta formarea unor personalități periculoase pentru viitorul societății.
Profesorii, adesea primii care află de violențele dintre elevi , refuză uneori să se implice prea mult, din cauza unor realități crunte: posibila teamă de a nu fi chiar ei următoarele victime, dezinteresul, lipsa de conștientizare a gravității problemei.
Cu toate acestea, există instituții care protejează elevii agresați și diminuează rata abuzurilor.
