Bicicleta, de la începutul secolului al IX-lea, de când a apărut şi până azi, când a reapărut, ne spune cu eleganţă aceeaşi poveste: viaţa e ca mersul pe bicicletă, pentru a-ţi menţine echilibrul, trebuie să mergi înainte.
Vladimir Draghia: ” Merg pe bicicletă pentru că este o plăcere să ajung din punctul A în punctul B, fără să stau închis într-o conserva, fără să mă enervez în trafic, fără să poluez. Este o plăcere să știi că dacă toți ar face ca tine, lumea ar fi mai bună și mai curată.”
Andreea Raicu: „De fiecare dată când mă pregătesc să plec de acasă, Efi este la ușă, nerăbdător să meargă cu mine. În mașină știe că se poate bucura în voie de bancheta din spate, dar atunci când ies cu bicicleta, este cel mai necăjit pentru că nu prea se dumirește cam cum ar putea să se urce și el lângă mine. Nu-i place să rateze nicio plimbare.”
CRBL: „Toată viața mi-am dorit un pegas, dar părinții nu aveau posibilitatea să îmi cumpere. Așa că am început să adun bani prin orice mijloace să pot să cumpar bicicleta unui vecin. Într-un final, am reușit – asta se întâmpla cand aveam cincisprezece ani. Acum opt ani, mi-am cumpărat prima mea bicicletă Lowrider autentic, direct din Spania. Am adus-o cu avionul pe bucăți și am asamblat-o aici. A devenit celebră prin apariția într-un film și două videoclipuri, dar am mers doar de două ori cu ea.”
Virgil Iantu: „Pe bicicletă, îmi fac mișcarea zilnică, îmi adun gândurile și îmi plimb fetița. În mașină, aș crește în greutate, mi-aș pierde mințile, iar fetița mea și-ar îmbogăți sigur vocabularul.”
Dana Rogoz: „Merg de foarte mulți ani pe bicicletă, iar atunci când plecăm în vacanțe, ne închiriem biciclete ca să vizităm mai ușor zonele respective. Pentru nunta noastră am cumpărat o bicicletă tandem din anii 70, cu care am mers de la biserică și până la locul petrecerii, îmbrăcați în mire și mireasă. Pe aceeași bicicletă am montat acum un scaun de bebe, drept urmare am ajuns să fim cu adevarat o apariție pe străzile din București. Cu aceeași bicicletă am mers și în luna de miere, cănd am pus-o în spatele rulotei cu care am călătorit timp de o lună prin Europa.”
Virgil Stanescu: „Am primit bicicleta de la soție când am împlinit 30 de ani. Îmi place foarte mult pentru că este comodă și are personalitate. Vă dați seama că de fiecare dată când ies cu ea pe stradă, aud tot felul de întrebări. Majoritatea se leagă de roți, vor să știe dacă sunt de aur. Îmi place mersul pe bicicletă și ca plimbare, și ca formă de efort susținut. Mă ține activ.”