Salut. Eu sunt Alexandra Hustiu Bibire și te invit, ca în fiecare miercuri, la o incursiune în lumea Personal Branding-ului prin ceea ce eu numesc #RevolutiaMeritocratieiPrinPersonalBranding.
Astăzi vorbim de formă.
Dacă până acum am pus accent pe fond, pe ceea ce suntem noi cu adevărat, astăzi aș vrea să vorbim de cealaltă componenta a brandului personal, și anume forma. E discutie foarte amplă aici, însă ce aș vrea eu să punctez este că există o dualitate care ar trebui evidențiată pentru a se înțelege cum funcționează Personal Branding-ul cu adevărat: dacă fondul este ceea ce suntem, forma este ceea ce percep ceilalți că suntem. Fondul este despre noi, iar forma este despre mesajul pe care îl primesc ceilalți, în toate formele lui și pe toate canalele posibile.
Ca atare, aici intervine diferența între fals și adevărat: dacă avem un Sine Fals, brandul personal, va fi perceput, ca atare, ca fiind un brand personal fals, umflat, egocentric. Dacă Sinele este real, brandul personal va fi puternic, real, sănătos. Și implicit și mesajul aferent acestuia. Pentru că un brand personal este despre valoarea pe care o aducem celorlalți prin ceea ce facem motiv pentru care esența mesajului nostru este primordial.
Când spun Sinele Extins, vreau să readuc în discuție un aspect pe care l-am mai menționat și în articolul trecut în care am povestit de Sinele Calificat: un brand personal este format din Sinele de bază(1) sau esența a cine ești tu (împreună cu valorile tale de care am vorbit mai multe în articolul trecut, credințele învățate, abilitățile personale, pasiunile tale, trăsăturile de personalitate dar și stilul de învățare și identificarea culturală) și Sinele Calificat (2) sau totalitatea aptitudinilor și a cunoștințelor tale dovedite de Sinele Extins(3) (adică totalitatea artefactelor/dovezilor care le poate justifica).
Așadar, Sinele Extins este totalitatea artefactelor care pot justifica fondul tău: nivelul tău de cunoaștere, experiența ta profesională, profesionalismul tău. Și o să îți dau un mic exemplu: cum te simți când mergi, de exemplu, la stomatolog, și găsești acolo un perete întreg, plin de diplome? În siguranță, nu? Pentru că știi că acesta este un profesionist, care prestează servicii de calitate, un om de încredere.
Cu toate acestea, de multe ori, lipsește un aspect esențial și cred că drama țării noastre este asta: suntem adunători de diplome. De informație, nu de cunoaștere. Suntem într-o competiție atât de acerbă între noi, între care e mai deștept(ă) decât celălalt(ă), care e mai bun(ă), încât omitem esențialul: oamenii care ne aleg în drumul lor, prin viață. Oamenii care aleg să cheltuie din baniilor, din timpul lor, din resursele lor pentru a lucra cu noi. Uităm să fim oameni. Uităm că este un schimb, un echilibru între a da și a primi.
Și mai uităm că încă suntem în era Human to Human, când oamenii încă mai cumpăra de la oameni. În era în care storytelling-ul sau abilitatea de a spune povești (ea fiind și cea mai veche formă de comunicare umană de transmitere a unor valori universal valabile, sau a unor mituri sau legende) rămâne metoda principală de a ajuta la conexiunea între oameni, la speranță, dar cel mai important, la esența motivului pentru care fiecare dintre noi face ceva. La ,,de ce,,-ul nostru.
Și, dacă tot am ajuns aici, te las, ca de obicei, cu un gând, de data aceasta și mai provocator: de ce faci ceea ce faci?
Cât din ceea ce faci este despre tine și cât este despre ceilalți?
Cât din ceea ce faci este ca să câștigi tu ceva din asta sau cât este despre impactul pe care vrei să îl ai în viața celorlalți, și implicit, despre ei?
Cât este fals și cât este adevăr?
