Interviu cu Ramona Tatarici, avocat în Baroul București, despre parcurs profesional, leadership juridic, dosare de malpraxis și rolul clarității în deciziile cu impact real.
Ramona Tatarici este avocat în Baroul București și coordonează propriul cabinet de avocatură, cu o practică orientată către drept penal, drept civil, malpraxis și suport juridic pentru companii. Activitatea sa acoperă atât reprezentarea în litigii complexe, cât și consultanță juridică pentru mediul de afaceri, în special în zone unde deciziile juridice au impact economic real. De-a lungul carierei a lucrat cu persoane fizice și societăți comerciale în dosare cu miză ridicată, punând accent pe o evaluare atentă și soluții juridice sustenabile. Abordarea sa este una pragmatică și discretă, centrată pe interesele clientului și pe o evaluare realistă a riscurilor. Consideră că rolul avocatului este, înainte de toate, acela de a oferi claritate și direcție într-un context juridic adesea complicat.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Ramona Tatarici: Firul narativ al carierei mele este legat de asumarea treptată a responsabilității și de clarificarea direcției profesionale. Am început prin a face practică într-o societate de avocatură, încă din perioada în care știam clar că îmi doresc să devin avocat de litigii. Contactul direct cu dosarele și cu realitatea din instanță mi-a confirmat că această zonă mi se potrivește, pentru că implică raționament juridic, strategie și capacitatea de a gestiona situații cu miză reală pentru oameni sau companii.
Promovarea examenului de admitere în profesie a fost un moment important pentru mine, nu doar ca reușită academică, ci ca validare a unui efort constant. A reprezentat confirmarea că munca și disciplina din anii anteriori au avut sens.
Ulterior, constituirea propriului cabinet de avocatură a fost pasul în care am simțit că adun la un loc experiența acumulată până atunci și o transform într-un proiect asumat. Nu l-am privit ca pe o „realizare finală”, ci mai degrabă ca pe începutul unei etape în care responsabilitatea față de clienți și față de propriile decizii profesionale devine mult mai directă. Autonomia vine la pachet cu rigoare și cu o nevoie permanentă de a învăța și de a te adapta.
C&B: Care a fost cel mai dificil moment de până acum în parcursul dvs. și cum l-ați depășit?
Ramona Tatarici: Cele mai dificile momente din parcursul meu profesional sunt cele în care miza umană este foarte mare, iar dosarele de malpraxis sunt exemplul cel mai clar. În astfel de cauze nu discutăm doar despre drept sau procedură, ci despre suferință reală, pierderi, traume și așteptări foarte mari din partea celor implicați. Clientul vine de multe ori după ce a trecut prin experiențe medicale dramatice și ajunge în fața avocatului ca ultimă speranță de clarificare și, uneori, de reparație.
Aceste dosare presupun o dublă provocare: pe de o parte, rigoarea juridică necesară pentru a construi o cauză solidă într-un domeniu tehnic și strict probator, iar pe de altă parte interacțiunea cu un sistem medical și instituțional care are propriile mecanisme de apărare. Există, în mod real, o luptă pe două planuri, juridic și medical, iar echilibrul între ele este delicat.
Le-am gestionat prin multă documentare, colaborare cu specialiști și o delimitare clară între empatie și analiză juridică. Empatia este necesară pentru a înțelege situația clientului, dar strategia trebuie construită lucid, pe probe și pe argumente solide. În astfel de cauze nu există victorii ușoare și nici soluții rapide. Există doar muncă serioasă, răbdare și onestitate față de client în privința șanselor reale.
Aceste experiențe m-au învățat că rolul avocatului nu este doar de a susține o poziție juridică, ci și de a aduce claritate într-un context încărcat emoțional și tehnic deopotrivă.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Ramona Tatarici: Există, într-adevăr, o ambiție constantă care m-a ghidat: aceea de a construi o practică bazată pe competență reală și pe rezultate care vorbesc de la sine. Am considerat mereu că o soluție juridică bine construită este cea mai bună carte de vizită pentru următorul client. În profesia aceasta reputația nu se construiește prin discurs, ci prin consecvență și seriozitate în fiecare dosar.
Nu pot identifica un moment exact de unde a pornit totul, dar știu că mi-am dorit să fiu avocat de foarte devreme, încă din copilărie, în jurul vârstei de 6–7 ani. A fost o dorință care a apărut natural, fără o influență directă sau un model anume în familie. Pur și simplu am simțit că această profesie mi se potrivește prin componenta de analiză, argumentare și responsabilitate.
Pe parcurs, ambiția nu s-a tradus în dorința de vizibilitate, ci mai degrabă în dorința de a deveni un profesionist pe care clienții se pot baza. Satisfacția reală vine atunci când știi că munca ta a avut un impact concret în viața cuiva sau în evoluția unei afaceri. În timp, am înțeles că stabilitatea și credibilitatea pe termen lung valorează mai mult decât orice succes punctual.
Pe termen lung, îmi doresc să dezvolt o practică tot mai bine structurată în ariile în care deja activez, cu accent pe calitate și specializare reală.
C&B: Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Ramona Tatarici: La începutul drumului eram, probabil, mai preocupată să demonstrez că stăpânesc partea teoretică și că pot face față rigorilor profesiei. Este o etapă firească pentru orice tânăr jurist. Îmi doream să învăț cât mai mult și să nu ratez nicio oportunitate de a mă implica în dosare, chiar și atunci când volumul de muncă era foarte mare.
În același timp, am fost constant conștientă că disciplina profesională și perseverența sunt cheia în această profesie. Nu am privit niciodată avocatura ca pe un drum al rezultatelor rapide, ci ca pe o construcție pe termen lung. Am înțeles devreme că fiecare detaliu contează și că modul în care tratezi un dosar mic spune multe despre cum vei gestiona unul mare.
Transformarea a venit în timp, odată cu experiența. Astăzi sunt mai atentă la esența problemelor și la strategia din spatele fiecărei decizii. Dacă la început accentul era pe a face mult, acum accentul este pe a face bine și cu sens. Experiența m-a învățat că nu volumul de muncă impresionează, ci calitatea deciziilor și consecvența în abordare.
Cred că evoluția mea profesională a fost mai degrabă una de rafinare decât de schimbare radicală, valorile de bază au rămas aceleași, dar modul de a le aplica a devenit mai matur și mai nuanțat.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Ramona Tatarici: Dacă ne-am întâlni cu colaboratorii mei, cred că ar spune că sunt un om care pune mult preț pe seriozitate, claritate și respectarea angajamentelor. Cer implicare și rigoare în muncă, dar fac asta pentru că și eu ofer același lucru. Mi se pare corect ca standardele pe care le am față de ceilalți să fie aceleași pe care le aplic și propriei persoane.
Probabil ar mai spune că sunt directă și orientată spre soluții. În activitatea juridică, ambiguitatea sau amânarea deciziilor nu ajută pe nimeni, iar colaboratorii mei știu că prefer discuțiile sincere și evaluările realiste ale situațiilor.
În același timp, cred că ar observa că îmi asum responsabilitatea pentru proiectele în care sunt implicată și că nu tratez lucrurile superficial. Încerc să creez un cadru de lucru în care fiecare știe ce are de făcut și de ce contează contribuția lui. Pentru mine, colaborarea profesională înseamnă încredere reciprocă și standarde clare, nu doar o împărțire a sarcinilor.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Ramona Tatarici: Decizia de a-mi înființa propriul cabinet de avocatură a fost, fără îndoială, punctul care mi-a schimbat traiectoria profesională. A fost momentul în care am trecut de la a construi experiență în interiorul unor structuri existente la a-mi asuma integral responsabilitatea pentru direcția mea profesională și pentru relația cu fiecare client.
Nu a fost o decizie impulsivă, ci una care a venit după o perioadă de acumulare și reflecție. Am simțit că este pasul firesc pentru a putea lucra în modul în care cred: cu atenție la detalii, timp acordat analizei și implicare reală în fiecare cauză. Propriul cabinet înseamnă libertate profesională, dar și o responsabilitate mult mai mare, față de clienți, față de reputație și față de standardele pe care ți le impui.
A fost și momentul în care am simțit că am construit cu adevărat ceva al meu, ca rezultat al muncii și al parcursului de până atunci. Nu ca o „destinație finală”, ci ca o etapă importantă într-o construcție pe termen lung. Privesc această construcție ca pe un proces continuu de dezvoltare și specializare, adaptat nevoilor reale ale clienților și evoluției mediului juridic.
Această decizie mi-a schimbat perspectiva asupra profesiei: am început să privesc avocatura mai mult în termeni de strategie, continuitate și relații profesionale bazate pe încredere. Este un pas care te maturizează profesional și îți clarifică valorile.
C&B: Cum v-ați construit stilul de leadership sau modul în care luați decizii? A fost un proces natural sau învățat?
Ramona Tatarici: Stilul meu de leadership și modul de a lua decizii s-au construit mai degrabă în timp, prin experiență, decât în mod natural sau intuitiv. Facultatea oferă baza teoretică, dar nu te pregătește pentru decizii care pot avea impact economic major pentru o companie sau consecințe personale serioase pentru un client. Aceste lucruri se învață în practică.
Perseverența și seriozitatea au fost constante în modul meu de lucru încă de la început. Am privit fiecare proiect și fiecare dosar ca pe o responsabilitate reală, nu ca pe o simplă sarcină profesională. În timp, acest mod de a lucra a devenit parte din stilul meu de decizie.
Analiza continuă este probabil elementul central. Îmi formez deciziile pe baza informațiilor disponibile, a evaluării riscurilor și a consecințelor pe termen lung. Nu cred în decizii grăbite, mai ales în domeniul juridic, unde efectele pot fi greu de reversat. De multe ori, procesul presupune să cântărești mai multe scenarii și să alegi varianta cea mai sustenabilă, nu neapărat cea mai rapidă.
Au existat și situații din care am învățat ce aș face diferit data viitoare. Consider că aceste momente contribuie la maturizarea profesională. Stilul meu s-a format astfel treptat, din practică, reflecție și dorința constantă de a îmbunătăți modul în care gestionez responsabilitățile față de clienți.
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Ramona Tatarici: O zi obișnuită pentru mine este, de regulă, bine structurată și împărțită între activitatea din instanță sau la unități de parchet și munca de analiză și pregătire din birou. Prima parte a zilei este adesea dedicată termenelor de judecată, audierilor, întâlnirilor cu clienții sau consultanței juridice punctuale. Este zona din profesie unde ritmul este alert și unde trebuie să fii prezent, concentrat și adaptabil.
A doua parte a zilei este rezervată, de cele mai multe ori, pregătirii dosarelor pentru perioadele următoare: studiu de speță, redactare, analiză de strategie și documentare. Este o muncă mai puțin vizibilă din exterior, dar esențială pentru calitatea actului juridic. Rezultatele bune din instanță sunt, de fapt, construite în aceste ore de pregătire.
Momentul care aduce cea mai mare satisfacție nu este neapărat finalul unui proces, ci reacția clientului atunci când simte că a fost ascultat, înțeles și corect reprezentat. Aprecierea venită din partea clientului, mai ales după un parcurs dificil, este confirmarea că munca depusă a avut sens. Pentru mine, aceasta rămâne una dintre cele mai valoroase forme de validare profesională.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Ramona Tatarici: Valoarea care mă ghidează cel mai mult este responsabilitatea profesională față de client și față de consecințele fiecărei decizii juridice. Consider că în avocatură încrederea se construiește în timp și se bazează pe transparență. De aceea, încerc să ofer clienților o evaluare sinceră a situației lor juridice, chiar și atunci când lucrurile nu sunt în favoarea lor.
Nu promit rezultate imposibile și nu cosmetizez riscurile doar pentru a crea confort pe termen scurt. Experiența mi-a arătat că un client bine informat ia decizii mai bune și își poate asuma conștient strategia aleasă. Rolul avocatului nu este doar să susțină o cauză, ci și să ofere claritate într-un context care, pentru client, este adesea complicat și încărcat emoțional.
Aplic aceste principii zi de zi prin modul în care pregătesc dosarele, prin atenția la detalii și prin comunicarea constantă cu clientul. Încerc să păstrez un echilibru între empatie și obiectivitate: să înțeleg miza umană a fiecărei situații, dar să construiesc strategia pe argumente juridice solide.
În esență, cred că seriozitatea și consecvența în lucrurile mici se reflectă inevitabil în rezultatele mari. Aceste valori nu sunt doar principii declarative, ci repere practice după care îmi organizez activitatea zilnică. Am învățat că uneori rolul avocatului este să spună adevărul pe care clientul nu vrea să-l audă, dar are nevoie să-l știe.
C&B: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj oamenilor care vă urmează exemplul, care ar fi acela?
Ramona Tatarici: Dacă ar fi să transmit un mesaj celor care își doresc să urmeze acest drum, aș spune că este esențial să iubești cu adevărat ceea ce faci. Avocatura nu este o profesie pe care o poți practica bine doar din inerție sau din considerente materiale. Presupune implicare reală, consum emoțional și responsabilitate constantă față de oameni și față de consecințele deciziilor tale.
Cred, de asemenea, că un avocat trebuie să știe să fie, într-o anumită măsură, și un bun „psiholog” al propriului client. Mulți clienți ajung la avocat în momente tensionate sau dificile din viața lor, iar capacitatea de a-i asculta și de a înțelege contextul uman al situației este importantă. În același timp, avocatul trebuie să rămână punctul de echilibru, cel care aduce discuția în zona rațională și juridică, oferind ghidare clară și realistă.
Profesia nu este despre spectacol, ci despre muncă susținută și responsabilitate. Reputația se construiește în timp și se poate pierde ușor. În final, cred că avocatura este o profesie în care nu poți trișa pe termen lung, munca, seriozitatea și reputația sunt cele care rămân. În avocatură, timpul confirmă întotdeauna cine a construit pe substanță și cine pe aparență.
Parcursul Ramonei Tatarici reflectă o abordare juridică bazată pe rigoare, asumare și claritate. Printr-o practică construită pe competență și responsabilitate, avocatura devine un proces de ghidare lucidă într-un context juridic complex, unde deciziile bine fundamentate fac diferența pe termen lung.
