Sunt Victor Tudoran, Senior Managing Partener la Queenable – Neoclassic in Business. Provin din mediul privat, pȃna în 1998 lucrȃnd în energeticã şi FMCG. Din acel an a început experienţa de lucru în corporaţii din zona financiarã, pe arii de business precum vȃnzãrile, HR, training şi dezvoltare, management de proiecte, dezvoltare de business şi strategie. Ȋmpreuna cu partenerii mei, susţinem consolidarea şi creşterea de business, oferind soluţii complete şi promovȃnd cu precãdere modelele de organizare agilã, care capătă o amploare crescȃndã, mai ales în mediul volatil, incert, complex şi ambiguu de azi. Lucrãm cu toate ariile de activitate, bazȃndu-ne pe metodologia Balance Scorecard – compania client este vãzutã din 4 perspective : clienţi, procese, oameni, financiar, utilizand un model de abordare a business-ului, similar jocului de dame.
Iubesc emoţia pe care o dă satisfacţia de a-i ajuta pe ceilalţi.
Felul meu de a contribui este de a ajuta cȃt mai mulţi oameni sã aibã satisfacţii venite în urma activitãţilor de business. Bogăţia unui om presupune în primul rȃnd împlinire sufleteascã, celelalte lucruri venind cumva pe parcurs, aşa cum avem cu toţii de învãţat de la viaţã. Steve Siebold spune: “Dacã vrei sa devii bogat rezolvã o problemã. Dacã vrei sa devii foarte bogat rezolvã o problemã mai mare”. Cred în ideea cã, vine o vȃrstã cȃnd simţi nevoia sã dai înapoi societãţii , o parte din ce ţi-a dãruit şi ea ţie.
Bucuria de a ajuta cȃt mai mulţi oameni sã aibă o viață mai frumoasă în business ne face să oferim, pe bază de voluntariat, Planul de Consolidare şi Creştere pentru companiile client. Ulterior ajutăm la implementarea acestuia lucrȃnd cot la cot cu clienţii noştri. Nu oferim consultanță sau mai bine spus, nu oferim simple rapoarte de consultanţã. Munca alãturi de clienti, abordȃnd compania ca întreg, conferã soliditate demersului comun şi unicitate în aceastã gama de servicii.
S-ar putea spune cã aceastã trecere poate fi opţionalã
Lucrȃnd cu peste 40 de companii din diverse industrii am identificat o serie de problematici cheie, dealtfel normale, la cei circa 10 ani vechime, în medie, ai business-ului romȃnesc. De fapt acesta trece cu brio, în general, de la faza de creativitate, la cea de direcţionare în piaţã, însã apare frȃnarea sau stagnarea, tocmai cȃnd ar trebui facutã trecerea cãtre faza de delegare sau altfel spus, cãtre faza de trecere la lucrul cu sisteme, procese şi instrumente profesionale. Aceasta este faza în care se face trecerea de la lucru pur antreprenorial, la sisteme de tip corporatie. S-ar putea spune cã aceastã trecere poate fi opţionalã, însã ca şi la om, viaţa unui business are o singurã direcţie – înainte, rãmȃnerea pe loc nefiind o opţiune. Aceasta poate fi una dintre explicaţiile lipsei sistemelor de delegare de responsabilitãţi, a ineficienţei managementului performanţei, a stagnãrii creşterii, a productivitãţii medii scãzute în paralel cu presiunea pe salarii, a rotaţiei mari de personal, vȃnzãrilor sub aşteptãri sau debitelor în creştere.
Organizari agile – noua paradigmã organizațională
Ȋn ultimii 2 ani am colaborat cu companii din domeniul financiar, IT, refrigerare industrialã, recuperare de creanţe, echipamente medicale, tipografie, imobiliare, materiale de construcţii, FMCG, HORECA. Printre clienţii noştri se numãrã corporaţii precum Allianz-Ţiriac, Beijer Ref şi IMM-uri.
Valoarea adăugată ce a rezultat în urma colaborãrilor înseamnã: organizari agile – noua paradigmã organizațională (din ce în mai prezentã şi în ţara noastrã), introducerea managementului performanţei, însãnãtoşirea culturii organizaţionale şi a stilurilor de management, sisteme profesionale de salarizare şi beneficii, profesionalizarea vȃnzãrilor, îmbunãtãţirea practicilor marketingului online, introducerea de sisteme de reducere a debitelor şi creşteri ale cifrelor de afaceri în mod profitabil.
Oamenii, pregãtirea lor şi relaţiile de lucru dintre ei fac diferenţa
Retrospectiv privind, o idee valoroasã pentru noi toţi cei care dorim o cariera care presupune lucrul cu oamenii, poate fi aceea de a porni, mãcar cu un stagiu de 2 sau 3 ani în lumea corporaţiilor. Sunt de învãţat lecţii de business şi de viaţã.
Ȋn perioada de început credeam cã dacã se poate gãsi un set de sisteme, cȃt mai bine fȃcute şi oameni bine pregãtiţi, business-ul va avea succes. Dupã circa 28 de ani de lucru în mediul privat şi în corporaţii vãd lucrurile substanţial diferit şi în sensul pe care l-a explicitat Peter Druker: “ Cultura mãnȃncã strategia ca masa de prȃnz”. Oamenii, pregãtirea lor şi relaţiile de lucru dintre ei fac diferenţa dintre succes şi eşec, desigur functionȃnd după sisteme bine puse la punct şi în concordantã cu etapa de viaţã a companiei. Ca şi la om, existã un timp perfect pentru toate – fãcȃnd lucruri inadecvate etapei de viaţã, apar în general disfuncţionalitãţi mai mici sau mai mari.
Ȋmi vor rãmȃne în inimã toatã viaţa
Îmi amintesc de şansa pe care am avut-o acum cȃţiva ani, ca alãturi de cȃţiva colegi şi prieteni sã punem în practicã în Romȃnia, un model de organizare agilã în vȃnzãri, la nivelul unei corporaţii, lider mondial în domeniul sãu de competenţã. Poziţia mea era cea a responsabilului cu crearea manierei de diferenţiere a business-ului, proiectarea şi punerea în practicã a acesteia, într-o piaţã tradiţionalã dominatã exclusiv de modelele de organizare clasice. Ȋmi vor rãmȃne în inimã toatã viaţa amintirile din jurul acestui proiect inovator, alãturi de imaginea colegilor mei, care au avut curajul sã îşi asume riscul introducerii noului în piaţa noastrã. Ȋn doar 5 trimestre, compania a ajuns sã lucreze cu peste 700 de colegi în vȃnzãri, avȃnd o productivitate, pe produse comparabile, egalã cu cea a liderului de piaţã. Sentimentul de a-ţi vedea colegii angajaţi cu inima în ceea ce fac şi bucuria lor, datã de lucrul într-un mediu care permitea învãţarea, alãturi de liniştea oferitã de venituri pe masura sunt la fel, emoţii pentru o viaţã.
Pe de altã parte, învãtãm din reuşite, însã învãţãm mai mult din eşecuri, dupã cum se spune. Aceeaşi corporaţie avea sã decidã la un moment dat, retragerea din aceastã zonã a Europei, inclusiv din Romȃnia. Aşa am învãţat din viaţa realã, cã în lumea marelui business, companiile se vȃnd şi se cumpãrã, se unesc si se despart, se închid şi se deschid, dupã raţiuni care ţin de context. Aceastã experienţã aminteşte de zicala despre schimbare “schimbarea este cel mai frumos lucru din lume, doar cu condiţia sã nu mi se întȃmple tocmai mie”
Pe cȃt este de frumos sã vezi o companie mare clãdindu-se şi prin contribuţia ta, pe atȃt este de dureros sã contribui, în aceeaşi mãsurã la restructurarea şi închiderea acesteia. Puşi sub presiune negativã oamenii au reacţii de tot felul, cultura sãnãtoasã şi pozitivã a companiei se pulverizeazã, obiceiuri din trecut reapar, tensiunea relaţiilor creşte. Uneori te întrebi cȃnd suntem cu adevãrat noi – atunci cȃnd lucrurile sunt pe fãgaşul firesc sau cȃnd acestea cãpatã o întorsãturã nedoritã? Rãspunsul poate fi amplu, avȃnd trimiteri inclusiv în aria filozofiei.
În cultura naţionalã sunt exprimãri care ilustreazã acest mod
Cea mai mare lecţie de învãţat în aceastã perioadã este aceea a omeniei, indiferent de context. S-ar spune cã este o lecţie spusã şi respusã de nenumărate ori, cã este o reinventare a roţii. Dealtfel în cultura naţionalã sunt exprimãri care ilustreazã acest mod de a vedea viaţa: “lasã loc de bunã ziua”, “nu uita niciodatã cu cine ai mers la bal”, “ai grijã pe lȃngã cine treci la urcare, pentru cã te vei întȃlni cu aceeaşi oameni şi la coborȃre” şi altele similare. Uimitor este cã tot noi oamenii, aflaţi sub presiune negativã, uneori parca uitãm aceste lucruri absolut fireşti şi începem sã manifestãm comportamente de genul “rezistã cine poate”, ieşind astfel din firescul lucrurilor şi uitȃnd cã până la urmă, indiferent ce poziţii ocupãm vremelnic în carierã, viaţa ne va pune mai devreme sau mai tȃrziu faţã în faţã cu foştii colegi, în moduri directe sau indirecte.
Spre marea noastrã bucurie, pȃnã şi astãzi la circa 3 pȃnã la 5 ani de la aceste lecţii de viaţã, am rãmas un grup mare numeric de foşti colegi, care ţinem legatura şi astãzi. Practic s-a trecut de graniţa business-ului şi s-au legat adevãrate prietenii, pornind de la încercarea dificilã care ne-a unit în mod firesc şi rãmȃnȃnd cu liniştea faptului cã ne-am respectat şi susţinut în primul rȃnd ca…oameni.
Cȃnd nu ştii ce sã faci, fã ceea ce trebuie!
O altã lecţie învãţatã în ultimii ani este aceea de a face lucruri la care ai talent sau lucruri pe care ştii sã le faci. Se poate spune cã modul acesta de a vedea lucrurile poate îngrãdi creativitatea sau vine în contradicţie cu idei precum “fã ce îţi place şi nu vei munci niciodatã”, “este îndeajuns sã visezi şi prin muncã orice vis devine realitate”, etc. Totuşi exceptȃnd primii paşi în carierã, în care cu toţii învãţãm şi din business şi din viaţa realã, ulterior faptul de a face lucruri doar pentru ca îţi plac sau doar pentru cã ego-ul nostru este hrănit, poate genera, în anii ce vin, mari neîmpliniri. Idei precum “înainte de a face ce-ţi place, fã ceea ce trebuie”, “cȃnd nu ştii ce sã faci, fã ceea ce trebuie” pot fi un ghid mult mai prietenos cu noi înşine. Astfel pe parcus, aşa cum se spune şi în spiritualitate vom afla de la viaţã dacã suntem pe drumul nostru sau nu. Feedback-ul colegilor şi dezvoltarea carierei sunt profesori de mare calitate. Dacã totul merge lin şi frumos înseamnã cã am gãsit un posibil rãspuns la “De ce”-ul din viaţa noastrã, dacã nu, înseamnã cã vom continua cãutãrile.. La schimbarea macazului în carierã, totuși o idee bunã este sã ne bazăm pe ce am înţeles de la cei din jurul nostru, cã sunt talentele noastre. Dacă în mod fericit talentul corespunde cu plãcerea de a face ceva, desigur cã este minunat. Dacã nu, putem lãsa plăcerea pentru hobby-uri şi sã maximizãm activitãţile pentru care suntem fãcuţi. Fiecare suntem buni la ceva, doar sã avem şansa și deschiderea sã înţelegem la ce.
În business este important să înveţi să ceri ajutorul
Ca o perspectivã a carierei se poate spune cã mediul pur romȃnesc de business este în faza copilãriei, dacã este permisã comparaţia cu etapele vieţii noastre – învãtãm de la alţii, învãţãm din propriile greşeli, încercãm sã ne găsim un loc şi sã ne simţim acceptaţi, punem egoul înaintea raţiunii. A privi comparativ şi critic la ce se întȃmplã la noi, cu ce fac cei din ţãrile cu tradiţie de business de sute de ani, poate fi o direcţie pe cȃt de frustrantã, pe atȃt de neproductivȃ. Una dintre primele lecţii învãţate de la un elveţian, chiar la începutul anilor ‘90 a fost cã “în business este important să înveţi să ceri ajutorul”. Desigur ca avem şansa de a prelua de la modelele de business cu tradiţie o serie întreagã de elemente la zi, fãrã a mai trece prin ciclul încercare-eroare, prin care au trecut ele. Totul însã este important a fi adaptat la cultura naţionalã, pentru cã aşa cum se știe, orice idee de business sau de carierã, oricȃt de stralucitã ar fi şi oricȃt succes a avut în alte pãrţi, aplicatã ad litteram, pe un mediu cultural diferit, va da rezultate diferite şi de cele mai multe ori sub aşteptări. Vestea bunã pentru noi, ca romȃni este cã modelele noi de organizare ale structurilor de business corespund foarte bine, cu modul nostru tradiţional de lucru, “văzând şi făcând”, cu salturi în etape scurte, fãrã investirea de foarte mult timp în planificarea iniţialã. Specificul şi avantajele acestui tip de abordare în lumea de astãzi se pliazã pe cultura noastrã naţionalã şi în consecinţã, cu îndrumarea necesarã şi cu creativitatea şi orientarea caracteristice, putem face paşi mult mai rapizi în creşterea calitãţii vieţii de business şi în mod direct, a carierelor noastre.
