Descoperiți pasiunea lui Florian Ciobanu pentru publicitatea românească veche și proiectul său de muzeu digital și fizic.
Florian Ciobanu este pasionat de trecut dar și de prezentul cotidian pe care-l savurează cu suficientă intensitate, astfel încât, să poată da culoare universului lui de colecționar.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei sau afacerii dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Florian Ciobanu: Cele mai frumoase momente, memorabile dar și foarte energizante au fost atunci când am lucrat în două stații radio. Realizam trei emisiuni săptămânale, dintre care o joie noaptea integrală, de la miezul nopții pînă la șase fără zece când apăreau știriștii. Dar, efeverscent, a fost și când am lucrat în două Agenții de Publicitate, multinaționale, unde la Client Service atmosfera era uneori de la „agonie la extaz”. Cunoscătorii știu! 🙂
Iar din postura de micuț antreprenor, da, un moment mai interesant a fost acela de asociat la revista lunară Imagoo (off-line și on-line). Prima de cultură publicitară, nișată urban, unde, în acea perioadă au semnat articole cei mai notorii directori de creație din industrie. Imagoo fost un alt proiect de suflet.
C&B: Ce v-a fascinat cel mai mult la primele reclame românești și cum v-au influențat pasiunea pentru ele?
Florian Ciobanu: La primele reclame românești, de exemplu la cele tipărite, am descoperit unele din secolul XIX cu mesaje foarte amuzante.
Sau unele cu headline-uri valabile și astăzi, cu layout-uri foarte curate și bine conturate ca vizual, memorabile.
Dar la spoturile TV, locale, rămân haioase atât cele din perioada comunistă dar și cele „primitive” de după 1990.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Florian Ciobanu: Vocația mea de recuperator al trecutului, de a „scotoci prin gunoaiele” istoriei și a strânge lucruri „găsite pe jos” prin târguri, oarecum m-a hrănit. Pentru că unul dintre aceste visuri este acesta al colecției mele care, azi, este la nivel de depozit. Cu misiunea ei de a se transforma într-un Muzeu fizic.
C&B: Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Florian Ciobanu: La început eram un copil timid dar curios, cu ochii mari și urechile destupate. Am fost autodidact. De exemplu, am învățat singur să citesc în chirilică la 13 ani. Tot atunci, destinul, m-a cam „obligat” să spăl și vitrinele singurului anticariat din orașul meu natal, Craiova. Azi, sunt un copil mare, care, în ultimii 20 ani are la activ prezență și vizibilitate în patruzeci de expoziții solo-show, de grup sau chiar permanente.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu echipa sau colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Florian Ciobanu: Dreamer. Asta, presupun!
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Florian Ciobanu: Să mă mut acum 30 ani din Craiova în Capitală (având acasă tot ce-mi trebuia), direct în publicitatea mare, la DDB, locul unde am învățat să scriu primul brief de creație și to do list 🙂 Nu am regrete, bula în care eu trăiesc este cam artistică și mă simt extrem de confortabil cu ceea ce fac astăzi.
C&B: Care au fost cele mai mari provocări în a găsi, păstra și digitaliza materialele?
Florian Ciobanu: O mare provocare a fost cea de a conserva materialele și păstra arhivistic. Depozitul meu se află, cronologic, în a treia locație și, uneori, la fiecare mutare am mai pierdut diverse, s-au mai furat chiar și niște saci plini etc. Totul este făcut pe banii mei personali, o inițiativă complet benevolă, care sunt convins că va ajunge în cadrul comunității. De altfel, mini-proiecțelul meu, pagina Reclame Vechi Românești 1840-1995 numără astăzi circa 150.000 urmăritori, organici, veniți de la sine din neantul virtualului. Pagina arată ca o mică istorie ilustrată a reclamei românești de altădată. Digitalizarea este componenta care lipsește și care urmează în mod accelerat.
C&B: Cum reacționează publicul la descoperirea sau reamintirea acestor reclame vechi?
Florian Ciobanu: Entuziast a fost. Când am creat pagina pe facebook, acum cincisprezece ani, a fost ceva extraodinar, spectaculos chiar. În prima lună am avut 7000 fani așa, curați. Nu furați. Apoi, „niște prieteni” mi-au dat reporturi până serverele mi-au restricționat funcția de a posta. Timp de doi ani, am suferit și postam dintr-un alt profil creat special. Nu am renunțat niciodată. Astăzi am strâns această comunitate căreia îi ofer gratuit cca. 6000 de scan-uri sau fotografii la materiale, care, atenție, le dețin în original. Chiar are o poreclă pagina mea: Autoservire 🙂
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Florian Ciobanu: Combinația dintre un fost corporatist cu cea de independent ușor boem este, uneori, cam „mortală”. Dar tot timpul întreb retoric: „cât costă pe lună această libertate a mea: o mie, cinci mii de euro, cât să fie?”
Câteodată, puținul cotidianului meu oferă mult mai mult decât al altora , cei angajați, o spun din postura de spectator, căci se vede cu ochiul liber. Evident că am și eu proiecte, căci din ele trăiesc, extrag chintesența, ca să zicem așa.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Florian Ciobanu: Corectitudinea, sinceritatea și felul de a încerca să mă țin de cuvânt, de a fi parolist.
C&B: Cum a apărut ideea de a fonda proiectul Reclame vechi românești 1840–1997 și ce v-a inspirat să vă dedicați acestei nișe?
Florian Ciobanu: Ca proiect general a fost ușor. Eu fiind publicitar dar și cumpărător prin anticariate, am încercat de la un moment dat să achiziționez numai materiale cu reclame vechi, exclusiv românești. Cred că pe la sfârșitul anilor „90 am nișat complet această tematică. Dar eu dețineam deja multe publicații, cărți, programe etc. care aveau în conținutul lor reclame. Și, atunci, în 2005 am avut prima expoziție în cadrul Industriei, la Festivalul de Creație Publicitară AdOr. Și tot în acel an am apărut la Marcă Înregistrată/ProTV, primul meu interviu „pe sticlă”.
C&B: Ce planuri aveți pentru dezvoltarea proiectului în următorii ani?
Florian Ciobanu: Un singur plan: digitalizarea și construcția unui muzeu fizic.
„Când plecăm de aici nu luăm nimic cu noi”, măcar să rămână după ceva comunității iubitoare de publicitatea noastră de altădată.
Florian Ciobanu continuă să aducă la viață istoria publicității românești prin pasiunea și colecția sa impresionantă.
