Doru Șupeală este omul care pune întrebări care deranjează, enervează, dar și motivează și ajută lideri înțelepți și echipele curajoase să găsească drumul spre progres și performanțe remarcabile.
C&B: De unde percepția de „cel care pune întrebări incomode”?
Doru Șupeală: Mă doare foarte tare când văd câți oameni talentați, creativi și bine pregătiți avem în organizațiile de la noi și cât de prost știm să îi folosim, iar ei suferă enorm și se plafonează, emigrează sau se pierd efectiv, izolați prin cine știe ce cotloane ale firmelor. De prea multe ori, batem cuie cu laptopul, adică ne propunem mult prea puțin și obținem mai nimic, doar pentru că unora dintre lideri le place să băltească într-o mediocritate pufoasă și confortabilă pentru sistemele de putere pe care le-au creat sau pe care le servesc.
În general îi deranjez pe liderii de organizații care sunt incompetenți și inconștienți de incompetența lor, depășiți de situație, însă obsedați să își conserve poziția dominantă, deși nu mai au nimic atrăgător și motivant de oferit oamenilor cu care lucrează. Îi enervez fiindcă le pun întrebările care îi fac să realizeze, pe ei și pe colegii lor, că de vină pentru lipsa de performanță și de perspective pozitive a organizațiilor pe care le conduc este cultura organizațională pe care chiar ei au creat-o și au perpetuat-o.
Dar, în unele cazuri, tot mai numeroase, am norocul să îi enervez pe niște oameni care au capacitatea de a își înțelege și corecta erorile și care încep să dezvolte obiceiuri, echipe și proiecte absolut încântătoare. De fapt, eu doar îi ajut să dobândească mai multă încredere în talentul și energia oamenilor lor și să treacă de la mentalitatea păguboasă și leneșă care ne ține în postura de executanți lipsiți de curaj și creativitate la gândirea curajoasă care produce valoare de business durabilă și consistentă.
Eu sunt absolut convins că putem, din România, să facem produse și servicii minunate, de succes global, dacă îmbinăm încrederea în noi, capacitatea noastră de învățare și adaptare rapidă și gândirea critică, gândirea pozitivă și gândirea creativă. În ultimii ani, am făcut educație vorbind despre organizații mai umane și relații de parteneriat între angajați și angajatori, iar acum cred că a venit momentul să demonstrăm că putem face performanță internațională, fiindcă avem cu cine și cu ce, ne trebuie doar un pic mai mult curaj, ambiție, încredere și un sistem de gândire pozitivă care încurajează colaborarea și creativitatea.
C&B: Cum ai rezuma activitatea ta profesională?
Doru Șupeală: Cred că tot ceea ce fac se poate numi așa: bucuria de a lucra cu oameni inteligenți, serioși, cinstiți și ambițioși și fascinația de a produce schimbare pozitivă, rapidă și profundă. Fie că vorbim despre cei opt-zece oameni care compun echipa Hacking Work și pe care sunt onorat și fericit să îi ghidez într-o sumedenie de proiecte de educație și producție multimedia, fie că vorbim despre profesioniștii, liderii și organizațiile cu care lucrez în calitate de consultant sau trainer, trăiesc cu încântare și uriașă bucurie sentimentul că facem lucruri care au foarte mult sens și un impact uriaș în viețile multor oameni, prin evoluția pozitivă pe care reușim să o producem, punându-ne la contribuție mintea, educația, expertiza și creativitatea.
De foarte multe ori spun că eu nu simt că aș munci, fiindcă aproape tot ceea ce fac îmi dă satisfacție, mă face fericit, îmi dă energie și încredere. Am bucuria să întâlnesc tot mai mulți oameni excepționali, profesioniști extrem de valoroși, antreprenori creativi și curajoși, ale căror povești suntem onorați să le spunem publicului și, de multe ori, să le scriem împreună, prin proiectele de training și de dezvoltare strategică pe care le construim împreună.
Joc atât de multe roluri de-a lungul unei săptămâni, că nu apuc să mă plictisesc sau să obosesc. Sunt antreprenor când lucrez cu colegii mei la a produce valoare pentru partenerii noștri, sunt educator și facilitator atunci când țin cursuri, sunt învățăcel și aspirator de informații și idei atunci când citesc, cercetez sau experimentez, sunt trainer și consultant când lucrez cu clienții mei și am început să fiu tot mai atent și la postura de viețuitor, străduindu-mă să mă bucur alături de familia mea de o viață liniștită, de sănătate și de momentele în care ne bucurăm să fim împreună și să ne construim amintiri frumoase.
C&B: Care a fost secretul, succesul și punctele de cotitură ale carierei tale? Cât noroc este în această poveste?
Doru Șupeală: Sunt cu siguranță un om norocos, fiindcă am alături cel mai bun om de pe pământ, pe soția mea. Îi datorez tot ceea ce sunt astăzi și am reușit să construiesc în plan profesional, fiindcă în cel mai discret și generos mod cu putință mi-a dat energia, timpul și susținerea pentru a învăța tot ce știu și pentru a construi mai întâi o carieră și apoi un ecosistem de educație și consultanță care face treabă bună și schimbă în bine viețile multor oameni.
La 37 de ani, deși aveam deja o experiență profesională bogată și făcusem deja multe lucruri remarcabile, am simțit nevoia de a mă reconstrui și am pornit pe un traseu de învățare care a durat peste 12 ani și a însemnat o licență și un master în Marketing, un Executive MBA prestigios și un doctorat în management, dar mai ales șansa de a descoperi un univers al cunoașterii moderne care mi-a oferit instrumentele și metodele de lucru cu care acum reușim să facem lucruri excepționale.
Am muncit enorm, efortul a fost uriaș, fiindcă în același timp cu studiile, am și lucrat cu normă întreagă în diverse roluri de management. Însă toată această călătorie a cunoașterii nu s-ar fi fructificat dacă nu aș fi avut din nou noroc: am fost binecuvântat cu colegi extraordinari, atât în firmele unde am fost angajat, cât și în ultimii ani, când mi-am construit propria echipă în proiectul meu antreprenorial. O să spun mereu fără reținere: avem în România extrem de mulți oameni buni, extraordinari, valoroși, harnici, cinstiți, pasionați, curioși și creativi, trebuie doar să știm să le dăm o direcție și un sens, să le creăm cadrul și condițiile în care să facă performanță, iar rezultatele vor apărea, fără îndoială.
C&B: În copilărie, ce ai vrut să fii? Și dacă te-ai gândiți la mai multe profesii, au numitori comuni? Sau cu ceea ce ai devenit?
Doru Șupeală: Ca orice copil, am visat uneori glorie și celebritate, adică să fiu un mare sportiv, un mare actor sau un conducător respectat. M-au fascinat mereu avioanele și mi-ar fi plăcut enorm să fiu pilot, dar nu am avut acces sau noroc pentru un astfel de traseu de calificare. Dacă mă uit acum cu atenție în urmă, numitorul comun pare a fi dorința de a avea un impact semnificativ și de amploare, de a influența în bine viața multor oameni, oferindu-le bucurie, fie că e vorba de succes sportiv, zonă artistică sau zborul cu avionul. M-a interesat mereu și îmi face și astăzi foarte tare cu ochiul dorința asta de a oferi bucurie, de a schimba cât de puțin în bine ceva în viața celor din jur.
Am crescut într-o generație extrem de competitivă, eram Decrețeii lui Ceaușescu, foarte mulți și cu resurse puține, așa că mereu a trebui să ne luptăm pentru cel mai bun loc la școală, la facultate și la angajare, dar și pentru acces la resurse. Și pe mine mama m-a învățat să caut să fiu mereu în frunte, primul sau între primii și de cele mai multe ori am reușit. Sigur că preocuparea asta pentru întâietate e cu dus-întors, are și aspecte negative, dar încerc să extrag doar partea pozitivă și observ că de mic am fost pus în ipostaza de a conduce, de a fi lider, formal sau informal. Mi-aduc aminte de multe situații când am fost un șef oribil, lipsit de pricepere și de empatie, dar mă bucur să am avut șansa de a învăța cum se face treaba asta corect și trag speranța că astăzi sunt un conducător bun pentru colegii și familia mea.
C&B: Care sunt domeniile și activitățile care sunt paralele și colaterale profesiei tale, dar care fac parte integrantă din tine?
Doru Șupeală: Îmi place foarte mult să construiesc, să repar și să muncesc prin gospodărie, mă fascinează orice proiect, începând de la partea de planificare și de proiectare, care provoacă gândirea și creativitatea și continuând cu execuția, în care uneori descopăr că încă sunt perfecționist, dar de cele mai multe ori pragmatismul învinge și mă ghidez după principiul ”better done than perfect”. Am lucrat câțiva ani în management de proiecte mari în construcții (mall-uri, spații logistice, clădiri rezidențiale și de birouri) și am învățat enorm despre complexitatea și performanța construcțiilor moderne, și azi citesc enorm despre asta și vizitez de câte ori am ocazia șantiere și zone tehnice, pentru a descoperi ce este nou și cum arată clădirile viitorului, proiectate ca să servească cât mai bine oamenii.
Îmi place enorm și să fac pe profesorul, pentru elevi și studenți. Mă duc de câte ori am ocazia să țin seminarii sau cursuri informale pentru studenți și elevi, fiindcă îmi place foarte tare să le provoc inteligența și creativitatea și să îi ajut să gândească practic și pragmatic, dezbătând situații concrete în care ei pot aplica ceea ce învață la cursurile teoretice. Și sunt fascinat de cât de maturi, cât de pragmatici și cât de curajoși și lipsiți de complexe sunt cei din Generația Z și chiar cei din Alpha. Am mare încredere că, dacă avem grijă să crească într-un mediu sănătos, copiii ăștia vor face minuni și vor construi o lume minunată, la care noi poate nici nu am visat.
C&B: Cel mai mare eșec? Apropo, am o altă întrebare pe care o pun multor oameni și studenți – poate va fi transformată într-o carte – ce crezi că este „cringe”?
Doru Șupeală: Am avut o mulțime de rateuri, dar niciun eșec. Adică am dat ”fail” de foarte multe ori, dar nu am considerat că e ceva rău, ci că este doar un pas în lateral în deplasarea mea de lungă durată. Orice nereușită este o lecție și o sursă de energie și inspirație, dacă gândești pozitiv și te ții de misiunea și scopul tău, așa că nu am făcut niciodată vreun top al eșecurilor și de fiecare dată când trebuie să scotocesc în memorie pentru un astfel de exemplu nu prea îmi vine nimic semnificativ în minte. Ăsta e semn că nu le-am memorat ca eșecuri, ci ca etape de învățare, adică mici reușite în care am descoperit altceva decât așteptam.
Cele mai ”cringe” lucruri consider că sunt inadecvarea, impostura și ipocrizia unor oameni care au putere formală, dar o folosesc în mod imbecil, de cele mai multe ori în propriul interes meschin sau doar pentru a controla, conserva un status-quo și a pedepsi pe cei curajoși care caută să schimbe ceva. De câte ori aud discursurile celor care vor să se impună prin idei conservatoare, am sentimentul că oamenii ăia cred că planeta se poate opri din rotație, doar fiindcă lor nu le convine că lumea progresează și evoluția se va petrece oricum. Nu e de mirare că mulți dintre ei cred că pământul este plat și că mințile oamenilor mai pot fi controlate și împiedicate să gândească și să descopere adevărul.
C&B: Ce sfaturi le-ați da începătorilor și tinerilor?
Doru Șupeală: Să fie curioși și curajoși, să își urmeze visurile și să creadă în ideile lor, oricât de ciudate sau neînțelese ar fi la un moment dat. Să caute mereu oameni mai înțelepți sau mai pricepuți decât ei, de la care să învețe, să își ia mentori și sfetnici cât mai mulți și cât mai diverși, să exploreze continuu și să se distreze în toată călătoria lor spre propria devenire.
Să aibă ambiție și încredere în propriile forțe și să își caute mereu aliați cu care să colaboreze, fiindcă inovațiile majore au nevoie azi de idei cât mai diverse și cunoștințe de mare amploare din diverse domenii, astfel că, împreună cu ceilalți, vor ajunge mult mai repede la destinație, deși aparent drumul de unul singur ar putea fi mi rapid.
C&B: Unde ai vrea să mergi – țări, oraș, loc (din nou, de mai multe ori) și de ce?
Doru Șupeală: Îmi plac țările mediteraneene, datorită oamenilor, peisajului și climei. Ador relaxarea, zâmbetul, bucuria și optimismul grecilor, italienilor și spaniolilor și mi-ar plăcea să mă retrag acolo iarna și mai încolo, când voi fi pensionar. Pe de altă parte, îmi place să descopăr mereu locuri, oameni și idei noi, așa că nu aș refuza nicio destinație, fiindcă mereu ai de învățat de peste tot, dacă stai să cauți și să întrebi. M-aș bucura să fac un tur pe îndelete al țărilor nordice, cred că putem învăța foarte mult de la oamenii de acolo, mai ales în privința conceptului de comunitate și de grijă și responsabilitate față de semeni.
În România, îmi place la Breb, locul magic, cu o energie aparte, în care organizăm taberele de leadership și de marketing și business ale Școlii SPOR. Și în grădina casei noastre de la Sălsig, la umbră sub nuc, locul unde am citit cele mai multe cărți care m-au adus unde sunt acum.
C&B: Care sunt site-urile web, aplicațiile, platformele, piesele, muzica preferate?
Doru Șupeală: Îmi place să citesc mult din ce este de actualitate în știință, economie și tehnologie, așa că citesc multe newslettere (Civilization, Savantgarde, Recorder, PressOne, Starea Nației), ascult/văd des podcasturi ca să ascult oameni deștepți și la showuri standup, fiindcă ador creativitatea și curajul de a produce umor pe teme actuale, răsturnând prejudecățile și încălcând fără frică unele cutume ruginite.
Nu prea am ureche muzicală și nici nu am obiceiul de a asculta muzică, dar când mă relaxez la volan ascult Fără Zahăr, Daniel Iancu, Alexandru Andrieș, Ada Milea și alți autori care au versuri curajoase, imaginație și umor, cred că puterea de educație a cuvântului bine ales este uriașă, iar muzica o potențează.
C&B: Te rog să îți pui o ultimă întrebare la care să dai și un răspuns.
Doru Șupeală: Dorule, ce te face fericit? De câte ori lucrez cu oamenii, fie că sunt colegii mei, cursanții, studenții sau cei cărora le ofer consultanță, mă încarc cu o energie enormă când le văd sclipirea din ochi care marchează momentul când au un AHA, când le vine o idee sau când înțeleg un concept. Bucuria aceasta a descoperirii unui lucru nou și bun, a înțelegerii, a evoluției, a unei idei care schimbă perspectiva și paradigma mă face să fiu fericit, fiindcă simt că am reușit să facilitez cumva această călătorie spre teritorii noi. Fericirea celorlalți mă face fericit, atunci când reușesc să le ofer ori un moment de lumină, ori un lucru pe care și-l doreau cu ardoare.
Spectacolul ideilor proaspete este fascinant și asta mă pasionează foarte tare acum: să le demonstrez oamenilor că merită să aibă mai multă încredere în priceperea, talentul și inteligența lor, dar și în cei de lângă ei. Am ambiția să schimb, în următorii ani, modul în care noi, românii, ne privim și ne evaluăm. A venit momentul să credem mai mult în potențialul nostru, să avem mai mult respect pentru noi și să demonstrăm fără complexe că suntem foarte capabili să facem lucruri incredibil de valoroase, muncind împreună, cu mentalitatea și instrumentele potrivite. Voi fi foarte fericit de fiecare dată când o idee născută în România va cuceri lumea, grație muncii noastre.