Georgiana Papurică s-a format ca biolog în cadrul Universității „Ovidius” din Constanța, facultatea de Științe ale Naturii. Pasiunea pentru natură o însoțește din copilărie și s-a reflectat mereu în tot ceea ce a făcut. Așa cum mărturisește, natura i-a fost mereu ancoră.
“Sunt pasionată de natură, de frumusețea și biodiversitatea ei dar și de natura umană, dovadă fiind faptul că am și lucrat în cadrul laboratoarelor de analize medicale vreo 10 ani. M-a interesat și partea pedagogică și am predat cu drag biologia elevilor din clasele V – VIII, la o școală din județ. Îmi place să îi ascult pe oameni, să îi simt și să fiu raza de soare care îi provoacă la o nouă zi din viața lor.
În prezent, îmi doresc mult să fac o diferență prin natura meseriei mele de muzeograf, punând accent pe unul din obiective demne de luat în seamă și anume educația nonformală în rândul tinerilor, de fapt la nivel de populație, iar cei care ne calcă pragul muzeului sau cu care interacționăm, să fie ulterior măcar un pic, dacă nu mai mult, îmbogățiți mental și sufletește. Încurajez tinerii și nu numai, să protejeze natura și să adopte un mod de viață sustenabil, care să susțină într-un mod sănătos viața pe Pământ.
Un vis măreț ar fi, ca pe viitor, noi ca cetățeni ai orașului Brăila, să valorificăm potențialul acestuia și să punem din nou Brăila pe hartă, perla din sud-estul României, mai ales ținând cont de originea veche, anul 1368, dar și de perioada de maximă înflorire datând din secolul al XIX-lea când era un adevărat privilegiu să locuiești în acest loc. Brăila este un oraș încântător cu un mare potențial turistic, cu superbe monumente arhitectonice și naturale, care o dată descoperite, te fac să te întorci fie și în vizită și să vrei să descoperi mai mult.”
Cosmina / C&B: Spune-ne despre tine. Cum sună povestea parcursului tău?
Georgiana Papurică: Mă bucur că pot împărtăși o parte din povestea mea. De mic copil am fost ambițioasă, muncitoare și luptătoare. Îmi amintesc prea bine un episod din viața mea de atunci. La sfârșitul clasei I, am luat premiul al II-lea, după un an greu în care m-am străduit să învăț cât mai mult și cât mai bine și să îi determin și pe părinții mei, oameni simpli și muncitori, să fie mândri de mine. I-am promis mamei mele că voi munci mai mult și voi fi pe primul loc în clasă.
Eram naivă, pe atunci credeam că este suficient să fiu un copil bun și să iau premiul I, dar pe parcursul vieții am înțeles că viața este un carusel și că este recomandat să îți dezvolți și inteligența emoțională, nu doar pe cea cognitivă și de asemenea contează mult și alegerile pe care le facem în viață.
Făcusem o pasiune pentru învățat, pentru cunoaștere, pentru știință și natură. Am copilărit la țară, mergeam acolo cu precădere vara. Mă simțeam conectată la natură și elementele ei, simțeam cum vântul, razele soarelui și seva plantelor făceau parte din ființa mea. Doamne ce viață tihnită și plină de iubire…
Citeam afară la umbra unui corcoduș, înconjurată de flori și legume plantate de bunica, mâncam simplu și natural, aveam parte de o dragoste curată, nu duceam grija zilei de mâine, deși uitându-mă acum în urmă și făcând o paralelă între viața de acum și cea de atunci, ar fi trebuit să îmi fac griji, dar altele, nu ca cele din prezent.
Anii au trecut, am absolvit liceul și totodată am încheiat și cu perioadele feerice. Trist este că nici nu mi-am dat seama când s-a scurs ultimul fir de nisip al copilăriei mele și privind în urmă, mai nostalgică sunt acum decât atunci de când mi-am dorit să cresc și am crezut că viața va fi cum mi-o doresc.
Ce s-a păstrat, cu ce am rămas, ar fi pasiunea pentru natură și biologie pe care m-am străduit să le cultiv și să le dezvolt prin natura ființei mele, dar și a meseriilor mele, prin timpul petrecut pe cât posibil în sânul ei și bucurându-mă de natura atât de perfectă și minunată, chiar de un fir de iarbă, o păpădie, o coțofană gălăgioasă, o rază de soare strecurată printre nori, un lac sărat din zonă și altele…
C&B: Ce-mi poți spune despre cei care te-au format?
Georgiana: Mentori mi-au fost profesorii din școlile pe care le-am urmat, deoarece ei au crezut în mine, au văzut potențialul meu, iar eu am ales și urmat acest drum, dar lecții valoroase de viață m-au învățat și mulți alți oameni și nu pe calea ușoară. Am învățat multe de la profesioniștii din domeniu, superiori și colegi, care mi-au oferit sfaturi și m-au ghidat pe drumul meu ales la momentul respectiv.
Nu am intenția să fac pe plac nimănui acum și chiar consider că lecțiile cele mai valoroase mi le-au oferit cei care m-au trezit la realitate deoarece m-au determinat să învăț mai mult și mai bine, dar și să reconsider principii de viață și repoziționarea în relații. Doar că mi-a luat prea mult timp ulterior să îmi reconstruiesc „aripile” ciopârțite cu brutalitate.
Sunt un om sensibil și idealist și consider că într-un mediu nepotrivit, calitățile se pot transforma simplu și foarte ușor în defecte și bariere uneori greu de trecut, de aceea am învățat să fiu și un bun autodidact.
Să îmi scuzați nota pesimistă, dar mult timp am avut impresia că dacă ești un om bun, faci ce trebuie în viață și îți vezi de ale tale, lucrurile se așază și viața te răsplătește, dar din păcate, viața bate filmul și aveam să învăț cu lacrimi, multă durere, dar și reușite faine, că viața e un cadou pe care să îl accepți așa cum este și să te bucuri de tot ce îți oferă chiar și când, poate, ai vrea să-l returnezi.
Dar ghiciți ce? Nu ai cui! Așa că, haideți să trăim frumos pe cât posibil și să punem și noi o fundă roșie cadoului și să ni-l oferim zilnic mulțumind din inimă Universului și Divinității, până nu ne este luat.
C&B: În ce moment ai știut că această pasiune te definește și e drumul tău?
Georgiana: Nu e chiar un moment, ci o perioadă mai lungă de timp, la liceu, dar marcată fiind de copilăria petrecută la țară, mi-am dat seama că aș vrea să urmez acest drum al biologiei. După absolvirea celor 12 clase, am urmat facultatea în domeniu, am menționat deja. Am descoperit profesori minunați, dedicați meseriei lor, chiar mergând dincolo de o simplă meserie, oameni deosebiți de la care puteai simți pasiunea pentru știință și încântarea și dedicarea cu care ne-au transmis din cunoștințele lor, ca și cum ar transmite o parte din ființa lor.
M-a încântat și orașul de la malul mării și se pare că dezvoltasem deja o obsesie pentru apă, plăcerea de a fi pe lângă ape și orașele cu ape… Precum Brăila, orașul de la Dunăre și Constanța, orașul de la mare, Marea Neagră, care are un farmec aparte față de celelalte mări.
Mi-am hrănit cu multă pasiune foamea aceasta a cunoașterii, iar biologia a fost și este instrumentul perfect, fiind un domeniu vast. Eu având mai multe veleități adiacente și conectate biologiei, și anume dorința de a descoperi din tainele naturii, plăcerea de a sta efectiv în natură, natura umană cu anatomia și fiziologia, înțelegerea somatizării stărilor psihologice transpuse în sănătate, partea psiho-pedagogică, împărtășirea cunoștințelor de specialitate și a experiențelor mele de viață în acest domeniu, chiar elemente de psihologie.
Am ales pe rând și am suprapus multe din aceste elemente și pot să vă spun sincer și cu dragă inimă că voi merge pe acest drum, urmând poate și alte direcții, conexe, dar ancora mea va rămâne natura cu tot ce are ea de oferit. Pentru mine natura este „acasă” și simt că face parte din mine, e deja totul organic, s-a format o simbioză între noi.
C&B: Cum s-a materializat această pasiune până în prezent?
Georgiana: Pasiunea pentru acest domeniu s-a reflectat în feedback-urile pozitive primite de-a lungul vieții, oamenii care mi-au apreciat și îmi apreciază munca, schimbarea cât de mică, dar pozitivă pe care am putut să o fac în viețile oamenilor, desfășurându-mi activitatea ca profesor de biologie, biolog în domeniul analizelor medicale de laborator, muzeograf în cadrul muzeului și simt că mai este cale lungă din acest drum.
Aș dori să menționez că efortul a fost individual dar și de echipă, acolo unde a fost cazul, respectiv în laborator și actualmente la muzeu și sunt de părere și încurajez munca în echipă, care are rolul de a potența la nivel individual și de a crește exponențial rezultatele pozitive.
Am încercat să îmi îndeplinesc cât mai bine, frumos și corect sarcinile de serviciu, și nu este vorba doar despre mine, ci despre faptul că am reușit să insuflu unor oameni, copii, pasiunea pentru cunoaștere, pentru natură și protejarea mediului înconjurător sau măcar să le întrețin acest foc.
Eu mă bucur că în prezent am ocazia să le vorbesc oamenilor, vizitatorilor muzeului, despre muzeu, muzeologia ca știință, biologie și chiar despre orașul natal.
C&B: Ce le-ai transmite tinerilor care încep să-și scrie povestea?
Georgiana: Le-aș transmite să se străduiască să își urmeze visele, să experimenteze lucruri noi, dar cu discernământ și cu măsură, să aibă hobby-uri și pasiuni, să descopere ce le face plăcere, la ce se pricep, dar și ce nu le place, ca să își dea seama mai bine ce drum și-ar dori să urmeze în viață.
Să își păstreze echilibrul atât de fragil, să aibă încredere în ei, să nu facă lucruri de dragul altora, pentru că tot ei vor plăti la sfârșit și vor rămâne cu ei înșiși, iar dacă simt că se dezechilibrează și nu le ies lucrurile cum și-ar dori, să nu uite că nu e „sfârșitul lumii” și o pot lua oricând de la capăt.
Au dreptul să cadă și să se ridice, să se răzgândească și să ceară ajutor. De asemenea să păstreze oameni valoroși în viața lor, pe care să se bazeze atunci când simt că lumea lor se clatină.
C&B: Cum ai descrie activitatea ta curentă și spre ce țintești?
Georgiana: Activitatea curentă, cea de muzeograf, este complexă și vizează funcțiile muzeului și anume deplasări în teren cu scopul de a studia natura și de a face observații, lucru concretizat prin sesiuni de observare a păsărilor, birdwatching cum i se mai spune, colectare plante pentru îmbogățirea patrimoniului muzeal, ghidaje în muzeu pentru punerea în valoare a patrimoniului…
Concret povestim despre ecosistemele din județul Brăila expuse sub forma dioramelor în expoziția de bază, fotoexpozițiile temporare cu diverse tematici, alte expoziții după caz, acvariile cu pești exotici, prezentare de filme documentare din seria „Din lumea celor care nu cuvântă”, muncă de birou care vizează studiu și documentare în vederea elaborării fotoexpozițiilor și pregătirea diverselor activități, ateliere și activități cu copiii în special.
Aș vrea să subliniez ideea muncii în echipă și să vă spun că majoritatea acțiunilor întreprinse sunt rezultatul acestui tip de muncă și pe această cale aș dori să le mulțumesc colegilor, superiorilor și colaboratorilor. Nu caut să impresionez pe nimeni cu această remarcă, pur și simplu este o realitate.
Îmbrățișez mult activitatea de teren cu tot ce implică, respectiv observațiile, experiența fotografierii peisajelor, a plantelor și animalelor, respectiv păsări. Am reușit să fructific parțial acest tip de activitate prin îmbogățirea patrmoniului, dar și prin scrierea unui articol de specialitate în revista muzeului, „Journal of Wetlands Biodiversity”, despre vegetația din zonele de sărătură din județul Brăila, respectiv, vegetația halofilă, vedetă fiind planta numită popular brâncă sau saliornie (Salicornia herbacea).
Mi-aș dori să fructific mai mult partea de cercetare și s-o valorific măcar sub formă de articole științifice, să tratez teme deosebite și să aduc o contribuție reală literaturii de specialitate.
C&B: Care sunt principiile pe care le aplici în activitate?
Georgiana: După cum spuneam, sunt o persoană idealistă, cred în bine, frumos și iubire în sens larg. De asemenea, cred că totul este realizabil dacă pornești de la un vis și muncești pentru el cum poți tu mai bine. Am învățat să am mai multă încredere în mine și în capacitățile mele, să lupt pentru ceea ce îmi doresc și să nu renunț pentru a-mi îndeplini visele. Îmi doresc enorm să fiu un bun exemplu pentru cei din jur, dar mai ales pentru copilul meu și să fim mândri, în sens smerit, unul de celălalt.
Îmi doresc să trăiesc într-o lume mai bună și mai frumoasă. Știu că pare o utopie, dar să știți că este posibil, asta dacă suntem bine noi cu noi înșine, și în casă, și în familie. Să avem grijă de noi, de cei dragi, de natură și să fim măcar un pic mai buni azi, decât ieri.
Totodată am învățat și să fiu mai realistă și încă învăț, asta cu fiecare eșec și lovitură din partea vieții. Din păcate se pare că nu e posibil să progresăm în viață fără lecția suferinței și a pierderii care sunt un combustibili pentru evoluția personală și a progresului umanității în general.
C&B: Care a fost cel mai mare obstacol de până acum, dar cea mai mare împlinire?
Georgiana: Referitor la obstacole, mi-a fost mai ușor să le văd ca pe lecții de viață, decât ca pe ziduri insurmontabile. Au fost multe și de tot felul, dar cele mai nocive sunt gândurile și tiparele noastre distructive și „programele” cu care am crescut.
Să facem liniște în minte, să împăcăm mintea cu inima, să ne străduim să ne echilbrăm rapid după orice așa zis eșec, să folosim constructiv resursele pe care le avem și să punem și noi o „cărămidă” la construcția unei vieți mai frumoase și a unei lumi mai bune.
Aș vrea să spun că „este loc sub soare” pentru toată lumea și să vă încurajez pe toți să ne susținem reciproc și să fim „lumină”, un far al speranței pentru ceilalți. Doar așa putem evolua cu adevărat la nivel individual și colectiv.
C&B: La ce lucrezi acum și ce gânduri ai pentru viitor?
Georgiana: În primul rând vă spun că îmi doresc să fiu bine pe plan personal, să am o relație cât mai bună cu fiul meu de 15 ani, să îl cresc cât mai frumos și mai presus de toate să ne păstrăm calitatea de oameni… buni. Nu știu cum, dar toate în viață se vor așeza pe un drum firesc. Nu ne lasă Divinitatea la greu!
Pe plan profesional, îmi propun să îmi îndeplinesc obiectivele cât mai bine, să particip la diverse demersuri educaționale, cursuri și conferințe pentru îmbogățirea cunoștințelor și dezvoltarea abilităților.
Îmi doresc să îmi urmez visul în domeniul cercetării și în acest sens am decis să urmez cursurile la masterul „Conservarea biodiversității” tot la Constanța, unde cu drag mi-am revăzut o parte din profesori și am cunoscut și alți oameni minunați, colegi și profesori. Pentru mine este foarte important acest demers, mi-a luat 20 de ani să ajung în acest punct, este o nouă provocare, dar știu sigur că voi învăța lecții valoroase.
Deși nu este ușor, sper să duc totul la bun sfârșit și să fiu un exemplu cât mai bun pentru adolescentul meu. Să credem și să sperăm!
– – –
Fotografii de Cristian Pușcașu