Daniela Palade Teodorescu este un exemplu de reziliență și reinventare. În plină criză de carieră la 52 de ani, Daniela a îmbrățișat antreprenoriatul, ceea ce a transformat o perioadă dificilă într-o oportunitate reală de creștere personală și profesională. Burnout-ul pe care l-a experimentat în 2020 a fost un semnal evident pentru Daniela că era nevoie de schimbare, iar această experiență a dus la formarea ei ca neurotrainer, ajutând-o să înțeleagă și să sprijine mai bine sănătatea mentală – atât pentru sine, cât și pentru cei din jurul său.
Daniela este ghidată de principii precum reziliența, autenticitatea și bunătatea, valori pe care le aduce și în colaborarea cu ceilalți. Susține conceptul de servant leadership, și consideră că empatia și inteligența emoțională sunt absolut esențiale pentru a crea un impact durabil și semnificativ în business.
Tinerilor le recomandă să își dezvolte autonomia, să fie sinceri cu ei înșiși și să își găsească puterea interioară – cheia disciplinei și adaptabilității.
C&B: Ai făcut tranziția către antreprenoriat într-un moment dificil al carierei tale, la 52 de ani. Ce te-a motivat să îmbrățișezi această schimbare și cum ți-a influențat acest pas creșterea personală și profesională?
Daniela Palade Teodorescu: A fost momentul când am intrat în faza de intraprenoriat. De voie, de nevoie. S-a întâmplat anul trecut, în plină criză a mijlocului de carieră. Această criză îmi dădea târcoale de mult, o simțeam, că doar citisem și scrisesem despre ea, dar nu aveam curajul să o confrunt. Așa că a venit ea la mine, într-un mod destul de brutal, ca toate deciziile pe care le tot amânăm. A fost o pauză impusă de un blocaj profesional, dar și de agonia tatălui meu, pe care l-am însoțit în ultimele săptămâni. Cumva suferința tatei a făcut să îmi fie mai puțin frică de ceea ce nu mai funcționa în plan profesional și să accept mai ușor pauza. Nu a fost o pauză totală, nu îmi permiteam asta, dar am muncit în cu totul alt ritm, conectându-mă la ritmul interior.
C&B: Burnout-ul experimentat în 2020 a fost un semnal clar pentru tine că era nevoie de schimbare. Cum te-a ajutat această experiență să îți redefinești prioritățile și să te reinventezi ca neurotrainer?
Daniela Palade Teodorescu: Lecția e că orice blocaj, orice problemă de sănătate sunt semnalele care îți dau de știre că nu ești pe orbita corectă. Orice rău pe termen scurt se poate transforma într-un bine pe termen lung. „Împrietenește-te” cu acea provocare și vezi ce vrea să îți spună de fapt. Dar lecția aceasta se învață greu, pentru că sunt multe frici care te fac să te tot învârți în roata de hamster. Deloc întâmplător, în acea perioadă am avut un hamster acasă 😊
În cazul meu, burnout-ul s-a împletit și pe fondul unor simptome long-covid, nici medicii nu știau exact cum să-i dea de capăt. Psihologul familiei mi-a propus câteva ședințe de neurofeedback dynamic care au reușit să mă stabilizeze. Așa am început să studiez mai mult despre această tehnologie. Ca să înțeleg și mai bine, am urmat și cursuri (unul pentru neurofeedbackul liniar, varianta medicală, dar care pentru mine nu a funcționat), apoi cursul de Dynamical Neurofeedback NeurOptimal (varianta non-medicală). E o tehnologie total neinvazivă care ajută creierul să performeze mai bine și să se autoregleze în situații din ce în ce mai des întâlnite – anxietate, atacuri de panică, depresie, epuizare cronică etc.
C&B: Cum a contribuit formarea ta ca neurotrainer la înțelegerea și sprijinirea sănătății mentale atât pentru tine, cât și pentru cei cu care colaborezi?
Daniela Palade Teodorescu: Pentru că acasă am doi adolescenți care au nevoie de performanță cognitivă intensă, dar și de reglare a anxietății de performanță, am lucrat cu ei și am văzut rezultatele. Creșterea capacității de concentrare la clasă, sporirea duratei de atenție (attention span) în timpul orelor de clasă, dar și acasă, îmbunătățirea capacității de memorare, o mai bună capacitate de organizare a timpului, reducerea procrastinării, micșorarea anxietății de performanță –mai ales înaintea examenelor importante, ameliorarea stresului cronic. Copiii devin mai calmi, mai detașați, mai echilibrați, cu un tonus general mai bun, cu un mai bun control al emoțiilor, prin scăderea iritabilității și nervozității – mai ales la adolescenți. Toate sunt valabile și pentru adulți, doar că la copii e mai multă nevoie de ghidaj.
Și pentru că suferința tatei m-a marcat foarte mult, mi-am dorit să fac ceva și pentru a preveni instalarea afecțiunilor neurodegenerative. Iar neurofeedbackul dynamic este foarte util pentru profesioniștii 45+ care vor să-și antreneze creierul pentru a încetini efectele declinului cognitiv. Pentru o mai bună calitate a vieții și mai multe șanse pentru longevitate.
C&B: Reziliența, autenticitatea și bunătatea sunt valorile care te ghidează. Cum aplici aceste principii în activitatea ta zilnică și cum ajută acestea la consolidarea relațiilor de colaborare?
Daniela Palade Teodorescu: Reziliența e o combinație între răbdare, acceptare și recunoștință care ne ajută să nu ne rătăcim în oceanul de turbulențe de tot felul – crize economice, financiare, sanitare, relaționale. Viața în actuala matrice VUCAD (Volatility, Uncertainty, Complexity, Ambiguity, Disruption) e tot mai provocatoare și reziliența te ajută în maratonul zilnic. Autenticitatea e tot mai greu de menținut într-o lume a aparențelor atent studiate, mai ales în social media. Nu întâmplător se vorbește despre noul val de „fake authenticity”, ceea ce arată că autenticitatea „pe bune” e greu de internalizat și de menținut.
Iar bunătatea… recomand oricui să vadă filmul Evan Almighty, când în postura de cel mai înțelept, blând, și plin de umor Dumnezeu, Morgan Freeman dă răspuns la una dintre marile întrebări care frământă omenirea: „CUM SCHIMB EU LUMEA?” PRIN FIECARE GEST SPONTAN DE BUNĂTATE. Nu știu un îndemn mai concis, mai relevant, mai la îndemână. Dacă mai sunt sceptici care cred că bunătatea e un concept prăfuit și nelalocul lui în această lume ne-bună, le dau dreptate și îi invit să facă un exercițiu: să înlocuiască „rău” cu „ne-bun” și să să facă gesturi mici, dezinteresate care pot înclina balanța înspre „bun”. Uitați-vă în jur – oamenii buni au o etică înaltă, iar mult clamata și dorită „siguranță psihologică” nu se instalează decât acolo unde sunt oameni buni.
C&B: Susții conceptul de servant leadership, bazat pe empatie și inteligență emoțională. Cum pot liderii să adopte acest stil de leadership pentru a crea un impact semnificativ în echipele și organizațiile lor?
Daniela Palade Teodorescu: În România acestui tip de lider i s-a spus „servil”, „servitor” sau chiar umil – cred însă că „slujitor” este corespondentul cel mai potrivit pentru că se leagă de slujirea în sens spiritual. De aceea am lăsat la urmă calitatea de bază a acestui lider – inteligența spirituală – care, în combinație cu empatia, creează diferența în business, mai ales într-o perioadă atât de bulversantă precum cea pe care o traversăm. O să spuneți că în era inteligența inteligenței artificiale, să susții acest lucru e desuet și deplasat, ridicol chiar. Și totuși… cu cât ascensiunea exponențială a inteligenței artificiale transformă economia și afacerile, cu atât mai multă nevoie avem să ne cultivăm factorul diferențiator în relația cu „machine learning” – inteligența emoțională și cea spirituală.
C&B: Cum îți folosești experiența personală de reinventare pentru a-i sprijini pe alții să depășească provocările și să își descopere propriile oportunități de creștere autentică?
Daniela Palade Teodorescu: Lucrez cu liceeni și studenți care vor să afle mai multe despre un plan de carieră pe termen lung, despre brand personal, eșec și succes în carieră, un fel de mentorat. Îi ajut să își susțină eseurile la admiterea în facultăți internaționale pentru că aceasta e proba de foc.
Cu profesioniștii maturi lucrez pe tema tranziției de carieră, pe reconfigurarea profesională la mijlocul carierei și pe tema diversității de vârstă în companii. Sau pe teme care țin de presentation skills ori revenirea mamelor după concediul de maternitate, un proces dificil și delicat, atât pentru angajate și pentru angajatori. Sunt invitată să vorbesc despre leadership feminin și egalitate de gen și de șanse, despre provocările parentingului ca părinte singur. S-au adunat atât de multe experiențe în mai bine de 20 de ani!
Pentru că subiectul crizei mijlocului de carieră (mid-career crisis) nu prea e prezent în dezbaterile din organizații, mi-am propus să lansez o carte care să creeze un context pentru discuții și bune practici, poate și pentru politici publice utile. E aproape să fie gata.
C&B: Ai menționat importanța autonomiei și disciplinei pentru tineri. Ce sfaturi le oferi celor aflați la început de drum pentru a-și dezvolta puterea interioară și a rămâne sinceri cu ei înșiși?
Daniela Palade Teodorescu: Aici e foarte important ce au sădit părinții. Școala nu mai poate fi blamată pentru lipsa de autonomie și disciplină, dacă acestea au fost înlocuite cu hiperprotecția părinților, cu cocoloșirea și ținerea sub clopotul de sticlă a copiilor.
Copiii s-au obișnuit să primească tot ce își doresc. Cât mai repede și cu cât mai puțin efort. Cum să nu se plictisească și să nu se blazeze înainte de a ajunge adolescenți?! Pentru că nu au toleranța la frustrare care să îi ambiționeze, să îi motiveze, să caute soluții, nu să le vină rezolvările de-a gata.
Îi provoc pe tineri să își răspundă sincer și autentic la întrebarea „ce pot să fac eu de unul singur, fără spatele asigurat de părinți?” Acolo e măsura autonomiei, această meta-competență de învățare.
Din autonomie vine și disciplina autoimpusă și adaptabilitatea. Și creativitatea – care vine din exercițiul permanent al lui „cum fac eu lucrurile altfel” sau ce am de făcut atunci când îmi lipsește cutare sau cutare lucru?”
Le vorbesc deseori celor tineri despre oamenii care construiesc business-uri durabile – de cele mai multe ori, ei au început de la zero, „de la șaibă”, în ciuda tuturor greutăților și lipsurilor cu care s-au confruntat în coplării. Self-made men. Self made women. Acolo e inspirația.
C&B: Care au fost cele mai mari provocări cu care te-ai confruntat în tranziția de la un mediu corporate la intraprenoriat și cum ai reușit să le depășești?
Daniela Palade Teodorescu: Incertitudinea economică și financiară. Dar astea le trăiește orice antreprenor. Teama că mă îmbolnăvesc și nu mai pot munci să îmi susțin familia. Teama că nu îmi permit un concediu medical. Cum le-am depășit – cultivându-mi zilnic inteligența spirituală, cu familia și prietenii aproape.
C&B: Cum crezi că empatia și inteligența emoțională pot transforma nu doar leadershipul, ci și modul în care organizațiile gestionează sănătatea mentală a angajaților?
Daniela Palade Teodorescu: Revin la inteligența spirituală. Un teolog român care lucrează cu antreprenorii spunea: „Inteligența spirituală în companii e și aur și explozibil. Dacă nu o gestionăm cum trebuie, riscăm să pierdem oamenii. E atât de tare acest ingredient, tocmai de aceea felul în care folosim această enzimă e o artă. Dar fără ea, viața economică nu ar avea niciun gust. Dacă știm să dozăm bine astfel încât „să dăm gust” antreprizei, împlinind și dezideratele unui plan de afaceri, e o reușită imensă. E o întreprindere pe termen lung. Fără spiritualitate, nu e există viitor, ecologie, economie sustenabilă, o viziune despre om și societate care pot să le salveze pe amândouă odată. Pentru că poți salva omul și distruge societatea. Sau invers. Când un lider deprinde bucuria de a se instrui spiritual, toate aceste neplăceri vor fi abordate altfel. Ca prilejuri de a se dezvolta spiritual.”
C&B: La SMART HR ai discutat despre cum să transformăm provocările în oportunități de creștere autentică. Care este principalul mesaj pe care ai vrut să-l transmiți participanților despre puterea reinventării și rezilienței?
Daniela Palade Teodorescu: Un rău imediat se poate dovedi un bine pe termen lung. Să găsești în vulnerabilitate exact acele abilități de care poate nici nu erai conștient. O problemă, o nevoie a ta poate fi o excelentă șansă de a găsi soluții care să îi ajute și pe alții cu nevoi similare. În loc să te lamentezi „de ce eu, de ce mie?!” mai bine să te întrebi cu curiozitate și mirare ghidușă „de ce nu eu?!, ce are viața pentru mine în povestea asta?” Schimbă perspectiva ca în refrenul celor de la The Motans – „Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate…”
