Daciana Lipai este fotograf conceptual fine art, poet și apicultor începător, fondatoare a brandului Stupărița. Este cunoscută pentru crearea și promovarea conceptului de „fotopoezie”—o fuziune între poezia scrisă și fotografia conceptuală. În 2019, a inițiat un proiect personal intitulat „The Photo Poetry Book”, un jurnal vizual de 366 de zile care documentează călătoria sa prin durere și vindecare, transformat ulterior în cartea „Turning Black into Color”.
Pe lângă activitatea artistică, Daciana este și apicultor pasionat, integrând adesea elemente din natură și din propriile experiențe în lucrările sale. Explorează teme profunde legate de viață, moarte, scop și pierdere, creând un spațiu contemplativ care invită privitorul să reflecteze asupra existenței.
Lucrările îi sunt recunoscute la nivel internațional, obținând mențiuni onorabile la competiții precum ND Awards 2021 și Fine Art Photography Awards 2020, în categoria conceptuală.
“În urmă cu 10 ani m-am întors la proiectul meu de suflet, fotopoezia (cum am definit-o eu), o combinație de fotografie cu poezie, iar în prezent este o combinație de proverbe românești, interpretate în fotografie. Sursa de inspirație este lumea emoțională transpusă în lumea vizuală.
De aproape 3 ani am o stupină mică pe care doresc să o dezvolt sub brandul Stupărița. Cred că e nevoie de un act de inconștiință și puțină nebunie să te apuci de apicultură în zilele noastre, dar dacă ai intrat în horă, joci, ce să faci?!
Lumea albinelor este fascinantă! Odată ce ai pășit aici este foarte greu să o mai părăsești. Albinele sunt responsabile pentru polenizarea a aproximativ 75% din hrana noastră și cred că este important să înțelegem acest aspect.
Dar ce au în comun fotografia cu apicultura? Ei bine, amândouă vindecă, una sufletul, alta trupul, creează legături ascunse între oameni și albine, ca niște ițe în timp, și creează abundență și frumos, prin iubire. Cred că ambele sunt un mod de a privi viața, de a simți bucuria și de a percepe taina lumii sau a luminii.
Albinele se hrănesc cu dragoste. Sunt singurele ființe de pe pământ care în procesul de hrănire nu distrug viața, ci doar o creează, prin procesul de polenizare. Cu cât consumă mai mult, cu atât se creează mai multă abundență.
Despre albine înveți observând. La fel ca în fotografie. Trebuie să ai răbdare și să observi subiectul, mediul în care se află, să fii atent la toate detaliile. Așa îți dezvolți un spirit de observație. Cel mai important lucru este ca prin acțiunile tale, să păstrezi armonia.”
Daciana are multe să ne povestească, așa că haideți să aflăm mai multe despre parcursul ei și despre cum toate câte i s-au întâmplat, au ajutat-o în final să atingă un nivel superior de aflare a frumosului și echilibrului.
Cosmina M Oltean / C&B: Daciana, te rog să ne spui mai multe despre tine și pasiunile tale?
Daciana Lipai: Cred că talantul meu este să îmbin meșteșuguri care aparent nu au nici o legătură între ele sau care poate la prima vedere sunt chiar contradictorii.
Am urmat liceul de artă studiind pianul, perioadă în care am început să creez artă, să scriu poezii și să fac fotografii pe film, fiind cu total fascinată de laboratorul foto. Prima provocare mare a venit când lumea mă sfătuia să renunț la ceva: “ești ori fotograf, ori poet”. Drept urmare, în prima expoziție realizată în 2003, intitulată Veșnicii Efemere, am împletit fotografia cu poezia și nu am renunțat nici până în ziua de azi să împletesc lucruri frumoase și poate la prima vedere, contradictorii.
În urmă cu 10 ani m-am întors la proiectul meu de suflet, fotopoezia, o combinație de fotografie cu poezie, iar în prezent, o combinație de proverbe românești, interpretate în fotografie. Sursa de inspirație este lumea emoțională transpusă în lumea vizuală.
Tot în vremea liceului mi-am dorit să merg să lucrez într-o stupină, dar mama mi-a spus că nu e o meserie pentru femei. Astăzi, știu că avea dreptate.
În prezent, sunt fotograf conceptual fine art, recunoscut internațional și de aproape 3 ani lucrez să îmi dezvolt stupina. Așa s-a născut brandul Stupărița, care are ca misiune să învețe lumea despre bogăția produselor stupului. Îmi doresc ca lumea să se îndrăgostească de albine, și să repunem albina în locul ei nobil și sacru.
Arta înseamnă libertate, echilibru și viață fără de sfârșit, iar albinele ne învață cum să fim liberi, cum să găsim echilibrul și de mii de ani sunt considerate sursa imortalității.
Cosmina / C&B: Cum a fost parcursul tău și cine a contribuit mai mult la formarea ta?
Daciana: Poezia și fotografia vin din suflet, e un talant pe care îl primești. Nu îl cauți, ci îl lucrezi. Mentor mi-a fost viața, greutățile și suferința, iar cel mai mult am învățat din propriile greșeli.
În stupărit, am avut norocul să am cel mai bun profesor, un apicultor cu o vastă experiență căruia îi voi fi mereu recunoscătoare, deoarece în această profesie, reușita depinde de un om care se încăpățânează să îți fie mentor. Iar dacă vorbim despre cel mai mare factor motivațional, acela este soțul, el este adevăratul artist și apicultor.
Cosmina / C&B: Când ai știut că aceste pasiuni sunt de fapt drumul tău?
Daciana: Am practicat fotografia din liceu dar nu constant, din cauza neajunsurilor și greutăților financiare. Am revenit la proiectul meu de suflet, fotografie împletită cu poezie, în momentul cel mai jos din viața mea. Am pierdut pe cineva drag și toate au început să se destrame.
Neștiind cum să ies din această pierdere, să opresc durerea, mă afundam în depresie tot mai mult. A fost momentul în care am început să documentez un an de zile din viața mea. Zilnic am realizat o poezie cu fotografie, care a fost punctul de pornire pentru prima carte, apoi alta, și alta.
Vara, în 2022, am mers la un apicultior să cumpăr miere. Mi-a spus că nu are miere, dar un prieten comun vinde stupina. Ne-am întors acasă după câteva zile cu 12 stupi. A fost pentru prima dată în viața mea când am pășit într-o stupină.
Toate parcă sunt rupte dintr-o poveste de necrezut. Consider că albinele mi-au salvat viața, deoarece în acele momente cumva simțeam că plutesc în derivă, fără sens, iar ele au ajuns în viața mea și mi-au arătat calea.
Cosmina / C&B: Cum s-au concretizat până acum aceste frumoase preocupări?
Daciana: Cea mai mare realizare este evoluția constantă, deoarece cu cât lucrezi mai mult, cu atât vrei să lucrezi și mai mult, și cu atât te descoperi pe tine și înțelegi lumea, în complexitatea ei, o vezi în simplitatea ei.
Am realizat numeroase proiecte și expoziții care mi-au adus o recunoaștere internațională, am scris în diverse reviste și am publicat mai multe cărți.
Primul an de stupărit a fost plin cu de toate: în fiecare zi am început plină de speranță și vise și am continuat cu stres, oboseală, dezarmare, epuizare, până când doream doar să renunț. Și totul se estompa în fiecare seară, în liniște.
Albinele îți deschid ochii să vezi lumea așa cum este. Și îți deschid sufletul. Apicultura te va încerca din toate punctele de vedere și îți va scoate la iveală fiecare frică, îndoială sau neputință. Dacă le depășești, vei descoperi o abundență a vieții, a naturii și a bucuriei. Dacă ai stat vreodată în mijlocul unei stupine, vei simți că ești în centrul Universului, este o taină bine ascunsă.
Cosmina / C&B: Un mesaj pentru cei care încă își caută locul și rostul?
Daciana: Să urmeze calea inimii. Le va fi mult mai ușor să depășească greutățile vieții dacă cunosc cine sunt cu adevărat și dacă sunt ancorați în valorile, istoria și rădăcinile lor, deoarece aici este sursa de putere și curaj.
Momentele cele mai grele din viața noastră sunt cele definitorii.
Viața înseamnă bucurie, dar este plină de greutăți, pe care le vor depăși doar dacă vor reuși să transforme fiecare tristețe și durere, într-un zâmbet, o fericire. Doar urmând calea bucuriei, și a luminii, vor descoperi sensul vieții.
Cosmina / C&B: Cum ai descrie activitatea curentă și încotro te-ai îndrepta?
Daciana: Caut armonia și echilibrul perferct, la fel ca albinele într-un stup. Îmi fac timp și pentru fotografie și pentru stupărit. Două activități care se hrănesc una pe alta, deoarece lucrând la albine, mă încarc cu energie și idei.
Stupina este un loc sacru. Este o binecuvântare să primești această aprobare de la albine să lucrezi între ele. Albinele îți citesc cea mai mică vibrație a sufletului, așa că trebuie să ai mare grijă să mergi curat sufletește la ele, că dacă nu, o iei la goană la fel de repede.
Cosmina / C&B: Care ar fi principiile după care te ghidezi și pe care se bazează și activitatea ta?
Daciana: Se simte un mare declin al societății în care trăim, și este nevoie să ne redefinim valorile, care funcționează ca o ancoră în viață. Eu am regăsit aceste valorile în proverbele românești care au păstrat mii de ani înțelepciunea strămoșească, dar care se doresc a fi distruse cu orice preț.
În fiecare proverb este o lecție de învățat, iar valorile neamului nostru au menținut continuitatea tradițiilor mii și mii de ani și nu prin războaie și invazii, ci prin pace, iubire și credință. Cred ca ar trebui să punem mai mare preț pe învățăturile noastre ancestrale, care vorbesc de tradiția unei culturi cu o existență mai mare de 5000 de ani.
Lumea este contruită pe imaginea stupului: iubire, muncă și sacrificiu. Se știe că dacii erau mari apicultori ai acelor vremuri și considerau albina sacră, fiind mesageri ai divinității. Apicultura este o meserie milenară care face parte din tradiția neamului nostru și stă la baza supraviețuirii noastre ca specie, deoarece 75% din mâncarea pe care o consumăm este rezultatul polenizării.
Cosmina / C&B: Care a fost cel mai mare obstacol și cea mai mare împlinire de până acum?
Daciana: Obstacolele vin din greutățile vieții, iar cel mai mare obstacol pe care un om trebuie să îl treacă este boala sau piederea unei persoane dragi. Sunt momente definitorii din viața fiecărui om. Unii intră în depresie, alții pun paravan să blocheze toate aceste emoții, care ascunse și neprocesate, în final duc la boală, fie sufletească, fie trupească. Am înțeles că nu există vindecare trupească fără a vindeca prima dată sufletul.
Cea mai mare bucurie este viața. Și albinele. Noi, cumva, în această lume materialistă și grăbită, trebuie să trăim viața din tot sufletul. Putem foarte ușor să facem asta învățând de la albine, și mereu să conștientizăm că scopul nostru în această viață este sfârșitul ei în liniște. Calea reușitei este să nu ne rătăcim, să nu uităm cine suntem și încotro ne îndreptăm.
Cosmina / C&B: La ce mai lucrezi acum și ce gânduri ai pentru viitor – noi proiecte?
Daciana: Ei, la ce poate un apicultor-fotograf să viseze? Să facă o lume mai bună, fără războaie, fără foamete, doar belșug și abundență, plină de flori și… albine.
În prezent lucrez la un proiect intitulat “Proverbe românești servite pe tavă” (Romanian Sayings Served Up on a Plate), care a primit recunoaștere internațională, dar mi-ar plăcea să primească recunoaștere și în România, deoarece tema este bogăția și abundența culturală, milenară a poporului român, prin identitate, limbă și istorie. Adică, din ce am fost plămădiți.
Și nu în ultimul rând îmi doresc un colțișor de rai, cu multe flori și… albine, unite sub un brand, Stupărița. Mă găsiți pe thephotopoetrybook.com iar dacă doriți să vă îndrăgostiți și mai mult de albine și produsele stupului, puteți să urmăriți dezvoltarea brandului stupărița.ro, pe canalele de Facebook, Instagram și Youtube.