Un dialog profund cu Andreea Abe Adebowale despre parcursul său profesional în psihoterapia copilului și familiei, președinta asociației APRICAS și viziunea din spatele unei școli de formare dedicate psihoterapeuților care lucrează relațional, cu autenticitate și rigoare clinică.
Andreea Abe Adebowale este specialistă în sănătate mintală, supraspecializată în evaluare și intervenție terapeutică cu copii, adolescenți, familii, părinți, dar și cu adulți.
Are multiple specializări naționale și internaționale în psihologie clinică, psihoterapie integrativă, terapie prin joc, terapie de familie, dramaterapie, terapia adultului, supervizare și formare profesională în toate aceste domenii.
Este președintele Asociației APRICAS-Asociația de Psihoterapie Relațională Integrativă a Copilului, Adolescentului și Sistemului Familial, școală de formare pentru psihologi, acreditată de Colegiul Psihologilor din România.
De asemenea, este speaker în domeniul parentingului și al sănătății mintale a copilului, în contextul dezvoltării acestuia în familie sau în mediile educaționale.
Este autoare de cărți de terapie prin joc, manuale de evaluare psihologică și intervenție terapeutică pentru specialiști în sănătate mintală, precum și de materiale psihoeducaționale pentru părinți și cadre didactice. Lucrează în practica privată și colaborează cu diverse instituții.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Andreea Abe Adebowale: Firul narativ al carierei mele începe dintr-un punct de confuzie profesională, dar cu o motivație puternică pentru învățare și dezvoltare. Un moment definitoriu a fost procesul meu personal de dezvoltare și psihoterapie, care a transformat o inițială respingere a lucrului cu copiii într-o clară chemare profesională către lucrul cu copilul și familia. Alegerea masterului în evaluarea și terapia copilului, cuplului și familiei, alături de formarea în psihoterapie integrativă, a consolidat această direcție.
Un al doilea moment-cheie a fost debutul profesional în lucrul cu copiii cu tulburări de neurodezvoltare (autism, întârzieri mintale, sindroame genetice, etc) și implicarea în ONG-uri. Deși valoroase ca experiență, aceste contexte m-au ajutat să înțeleg că tipul de terapie comportamentală folosită în tratarea acestor problematici nu mi se potrivește și m-au orientat către căutarea unor abordări terapeutice mai apropiate de natura relațională și expresivă a copilului.
Intrarea în mediul educațional, ca profesor și consilier școlar într-o școală internațională, a reprezentat o etapă majoră de creștere profesională. Aici mi-am diversificat semnificativ instrumentele de lucru, aprofundând educația socio-emoțională, mindfulness-ul, terapia prin joc adaptată școlii și intervențiile pentru nevoi educaționale speciale.
În paralel, dezvoltarea practicii clinice private a marcat o schimbare esențială: clarificarea identității mele terapeutice în jurul terapiei prin joc și al tehnicilor expresiv-creative. Specializările naționale și internaționale în acest domeniu au dus la o expansiune rapidă a practicii și la decizia de a părăsi mediul educațional pentru a lucra la un nivel de profunzime clinică mai mare cu copiii și familiile lor.
Un alt moment definitoriu a fost trecerea de la rolul exclusiv de clinician la cel de formator și supervizor. Invitația de a preda în cadrul programelor de formare în psihoterapie integrativă și, ulterior, dezvoltarea propriilor programe de formare și supervizare au deschis o nouă etapă de maturitate profesională.
Scrierea primei cărți pentru specialiști, urmată de adaptarea materialelor pentru părinți și cadre didactice, precum și implicarea ca speaker în spațiul public, au reprezentat extinderea naturală a practicii clinice către zona de educație și psihoeducație.
Toate aceste etape au culminat cu fondarea unei școli de formare acreditate, dedicate psihoterapiei integrative relaționale a copilului, adolescentului și familiei – un proiect de suflet care sintetizează experiența clinică, formativă și valorile mele profesionale. Parcursul meu continuă să fie ghidat de învățare continuă, curiozitate și autenticitate.
C&B: Care a fost cel mai dificil moment de până acum în parcursul dvs. și cum l-ați depășit?
Andreea Abe Adebowale: Cele mai dificile momente ale carierei mele au fost renunțarea la locul de muncă din mediul școlar și tranziția către practica privată, în cadrul Cabinetului meu Individual de Psihologie. Consider acest moment dificil deoarece, în profesia mea liberală, mai ales în anii de început, nu există același nivel de stabilitate, predictibilitate și siguranță ca într-un loc de muncă bazat pe un contract instituțional. Asumarea unei astfel de decizii – plecarea de la această (uneori aparentă) siguranță – activează inevitabil multe frici.
Cunosc foarte bine acest traseu al relației cu frica profesională, atât din experiența personală, cât și din rolurile mele de mentor și supervizor pentru psihologi aflați la început de drum, și știu cât de blocant poate fi. Însă nu doar nesiguranța intrării în lumea soloprenoriatului a fost dificilă, ci și conștientizarea faptului că, odată cu ieșirea din mediul școlar, relațiile de calitate construite acolo – cu oameni dragi, în care am investit și alături de care am muncit – urmau să se diminueze ca frecvență și intensitate. Pentru mine, relațiile interumane de calitate reprezintă una dintre valorile centrale ale vieții mele.
Ceea ce m-a ajutat, însă, să fac tranziția de la un mediu predictibil la unul mai imprevizibil au fost câteva resurse esențiale:
- Resursele personale – structura mea internă organizată și disponibilitatea pentru muncă. Nu m-am temut de efort; dimpotrivă, uneori am muncit poate prea mult pentru a compensa această aparentă nesiguranță a vieții de liber profesionist. Am făcut-o însă într-un mod structurat și organizat, ceea ce a crescut semnificativ calitatea muncii mele.
- Competențele profesionale – specializările internaționale și asumarea rolului de formator pentru alți psihologi mi-au consolidat considerabil încrederea în competențele mele profesionale.
- Practica clinică solidă, diversă și uneori dificilă, dobândită în anii de lucru în mediul școlar, care a redus semnificativ fricile legate de cazurile complexe din practica privată. Am gestionat cu mult mai multă ușurință aceste situații atunci când oamenii au început să vină în cabinetul meu. A fost mai ușor să lucrez cu clienți deja motivați pentru schimbare sau cu părinți care apelau la servicii psihologice pentru copiii lor dintr-un loc de conștientizare și preocupare reală, nu dintr-un context de condiționare sau negare, așa cum se întâmpla frecvent în mediul școlar. Acest factor esențial al progresului terapeutic – motivația clientului – reprezintă aproximativ 15% din succesul terapeutic, alături de alți 15% susținuți de calitatea relației terapeutice. Astfel, munca mea în privat a atins un alt nivel de profunzime și calitate.
- Resursele externe – suportul familiei, stabilitatea financiară din acea etapă a vieții mele și faptul că nu eram încă părinte, deci nu resimțeam responsabilitatea directă pentru un alt suflet. Acest aspect, uneori, poate îngreuna sau chiar bloca luarea unor decizii profesionale majore.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Andreea Abe Adebowale: Da, visul meu de a deschide o școală de formare în psihoterapie pentru copii și familiile lor, recunoscută la nivel mondial ca abordare terapeutică, este unul vechi și profund ancorat în parcursul meu profesional. Acest vis își are rădăcinile în Franța, în munca alături de unul dintre formatorii și mentorii mei, care mi-a oferit primul model autentic de psihoterapie relațională, nu doar prin procesul de formare, ci și prin propriul său model uman.
Ken Evans, fondatorul abordării terapeutice integrative relaționale, mi-a spus, cu mulți ani în urmă, într-o tabără de psihoterapie organizată la ferma sa din Franța, că este mândru de mine și că se bucură să vadă că voi duce psihoterapia integrativă relațională mai departe în Europa. Acea sămânță, plantată de Ken la începutul carierei mele, a crescut în timp și a prins formă stabilă odată cu clarificarea nișei mele profesionale: lucrul terapeutic cu copiii și familiile lor.
Această direcție a devenit trunchiul arborelui meu profesional, iar multiplele specializări realizate la nivel național și internațional sunt ramurile care l-au susținut și dezvoltat. Fructele acestui copac stabil și bine ancorat se regăsesc astăzi în munca mea de formator în cadrul școlii de formare a Asociației APRICAS, o asociație de formare profesională acreditată de Colegiul Psihologilor din România, fondată în 2025. Din aceste „fructe” se hrănesc generații de psihologi care vor deveni psihoterapeuți, atât pe piața românească, cât și pe cea internațională.
C&B: Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Andreea Abe Adebowale: La începutul drumului eram ca o frunză în vânt. Am fost purtată acolo unde m-a dus vântul, fără claritate sau direcție. Însă, pe măsură ce mentori valoroși au apărut în viața mea, iar munca intensă în toate aceste direcții s-a aprofundat, confuzia a dispărut și s-a transformat treptat în abilitate, competență și viziune. Îndeosebi după ce mi-am clarificat nișa de lucru și am început supraspecializările prin cursuri de formare specifice, totul a început să curgă firesc.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu echipa sau colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Andreea Abe Adebowale: Ar spune că sunt o persoană extrem de muncitoare, structurată și organizată, uneori cu un rol de lider directiv, însă centrată în egală măsură pe relaționare interumană de calitate.
De asemenea, ar spune că viziunea și misiunea mea profesională pentru următorii ani sunt clare și că am capacitatea de a aduce alături de mine oameni cu viziuni și valori asemănătoare.
Ar mai spune că, uneori, tind să doresc controlul și să mă transform într-un „părinte” care mustră, însă reușesc apoi să mă repoziționez și să transform situațiile într-o joacă – un proces care mă flexibilizează și mă readuce în contact autentic și în relație.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Andreea Abe Adebowale: Momentul în care am acceptat rolul profesional de formator pentru psihologi care doresc să devină psihoterapeuți, inițial în cadrul Asociației Române de Psihoterapie Integrativă și ulterior în propria mea practică, a reprezentat un punct de cotitură în cariera mea. Munca de a preda altora, de a traduce pentru psihoterapeuții în formare ceea ce făceam deja în practica mea clinică cu copii, adolescenți, familii și adulți, a adus și pentru mine, ca practician, o aprofundare semnificativă a calității muncii mele.
Atunci când predai altora despre propria ta practică, abilitățile tale clinice se rafinează inevitabil. În paralel, asumarea rolului de supervizor – un alt rol profesional esențial – mi-a crescut competențele într-un mod accelerat. Am devenit un psihoterapeut și un psiholog clinician mai bun odată cu integrarea acestor roluri.
Exersarea simultană a rolurilor de practician, formator și supervizor mi-a permis, de asemenea, să conturez o viziune clară asupra modului în care ar trebui să arate structura și programa unei școli de formare dedicate psihologilor care își doresc să devină psihoterapeuți de copii și familii. Această viziune a stat la baza școlii de formare care a prins contur anul trecut, ale cărei grupuri de formare au debutat anul acesta, cu un succes semnificativ.
C&B: Ce tipuri de terapii, programe sau intervenții oferiți și pentru cine sunt acestea gândite în mod special?
Andreea Abe Adebowale: Ofer servicii de evaluare psihologică pentru toate categoriile de vârstă, însă ceea ce diferențiază acest serviciu este faptul că evaluările psihologice pentru copii și adolescenți sunt complexe și sunt realizate întotdeauna în contextul relației de atașament părinte–copil și al sistemului familial. Pe lângă instrumentele standardizate, precum chestionarele și testele psihologice, utilizez și tehnici expresiv-creative, tehnici de joc, precum și metode de evaluare a interacțiunilor familiale prin joc. Aceste instrumente oferă perspective complexe și profunde asupra dificultăților psihologice cu care vin clienții.
De asemenea, ofer servicii de psihoterapie integrativă relațională și terapie prin joc, individuală sau de grup, adresate copiilor, adolescenților, părinților, familiilor, relației de atașament părinte–copil, precum și adulților, în cadrul terapiei adultului.
În ultimii ani, am lucrat mult cu părinții, oferidu-le serviciul de consiliere parentală relațională, o muncă terapeutică care înseamnă mult maim ult decât psihoeducație sau parenting, ci suportul păretelui de a se înțelege și a se susține mai bine în acest rol, pornind de la rădăcinile propriilor experiențe de a fi fost crescut și de la modelul relațional în care funcționează în prezent.
Pentru colegii mei de breaslă, ofer servicii de formare profesională, supervizare și mentorat, în special pentru cei care doresc să se specializeze în lucrul terapeutic cu copii, adolescenți, părinți și familii.
C&B: Cum a luat naștere Asociația APRICAS și ce v-a motivat să creați un spațiu dedicat formării de psihoterapeuți pentru copii și familii?
Andreea Abe Adebowale: Asociația de Psihoterapie Relațională Integrativă a Copilului, Adolescentului și Sistemului Familial – APRICAS – a luat naștere legal în anul 2025, însă rădăcinile sale se află în întreg parcursul meu formativ și în călătoria, adesea solitară și autodidactă, de a mă forma ca psihoterapeut de copii, adolescenți, părinți și familii. Deși am parcurs, atât în țară, cât și în afara ei, numeroase programe de formare pentru a mă specializa pe această nișă, a fost nevoie de mult efort, de greșeli și uneori de drumuri ocolitoare până să ajung la intervențiile terapeutice potrivite pentru clienții mei.
Acest parcurs dificil a fost determinat, în mare parte, de lipsa unui model terapeutic coerent și structurat încă de la început. A trebuit să testez constant, să adaug elemente noi modelului inițial și să îl reformulez de fiecare dată când parcurgeam o nouă formare. Această recalibrare continuă a adus, inevitabil, și confuzie, dar și timp pierdut. Totuși, din acest proces intens a rezultat o claritate profundă asupra modului în care ar trebui să arate un program formativ bine construit: cum să fie adaptat anilor de început ai practicii viitorilor psihoterapeuți de copii și familii și ce instrumente concrete să le fie oferite pentru a-și ușura munca și a reduce confuzia specifică acestei etape, menținând totodată o calitate ridicată a actului terapeutic încă de la primele cazuri.
Ulterior, în anii în care am supervizat psihoterapeuți din România, formați în diverse abordări terapeutice, am observat limitele multor programe formative existente pe piața românească. Această experiență a clarificat și mai mult ce ar trebui să conțină un program de formare solid și coerent – lucru care s-a concretizat în structura actuală a formării de lungă durată oferite de Asociația APRICAS. Programul îi învață pe psihoterapeuți să lucreze cu cel puțin patru tipuri de clienți asociați terapiei copilului: copilul sau adolescentul, părinții acestuia, relația de atașament părinte–copil și întregul sistem familial, oferindu-le un model de conceptualizare a cazului și de planificare terapeutică structurat și coerent pentru fiecare tip de client.
În completare, programele de formare de scurtă durată includ cursuri pe teme specifice și esențiale practicii terapeutice, cu un accent clar pe aplicabilitatea directă în cabinet, nu doar pe teorie, așa cum se întâmplă încă frecvent în multe cursuri de specializare de pe piața românească.
Pentru că aceste rădăcini au fost clare și bine structurate, oamenii potriviți au apărut firesc în jurul meu. Asociația a fost înființată alături de doi colegi practicieni, Giulia Negură și Victor Toriani Gorea, iar ulterior am construit o echipă de formatori alcătuită din psihoterapeuți cu experiență, care îi însoțesc pe cursanții noștri – actuali și viitori – pe parcursul procesului lor formativ.
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satidfactie?
Andreea Abe Adebowale: În prezent, îmi împart timpul în mod echilibrat între rolul profesional și cel personal. Lucrez 3–4 zile pe săptămână, iar restul timpului îl petrec acasă, bucurându-mă de rolul de mamă de băiețel de 2 ani și de rolul de soție, pentru că am simțit să prelungesc cât pot de mult concediul de maternitate.
În zilele în care muncesc, mă trezesc devreme, rezolv aspectele administrative, apoi încerc să mă așez emoțional, cognitiv și spiritual pentru ziua respectivă, prin meditație sau prin aplicarea unor tehnici de autoreglare. Ulterior, lucrez cu clienții, supervizații sau cursanții mei, în principal în format online.
În zilele în care sunt acasă, mă trezesc înaintea familiei și rezolv orice alt aspect legat de muncă care mai apare, astfel încât să nu-mi „fure” din timpul dedicat familiei. Apoi se trezește fiul meu și stă o vreme în brațele mele – un moment de conectare care mă readuce firesc în rolul de mamă. De aici, intrăm în rutina zilnică și ne vedem de trăit viața.
Satisfacția apare în ambele lumi și rolurile lor specifice, mai ales în momentele în care accesez starea de recunoștință pentru toate lucrurile bune din viața mea: pentru sănătatea mea, pentru capacitatea de muncă pe toate planurile, pentru familia mea, pentru privilegiile pe care mi le-am construit în timp și pentru care, deși muncesc mult, am puterea să le mențin și să le amplific în viața mea.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Andreea Abe Adebowale: Valoarea mea centrală este învățarea continuă. Cred că viața umană are rolul de a ne oferi lecții și experiențe de învățare constante, iar responsabilitatea noastră este să le primim și să extragem din ele cât mai mult sens și cunoaștere.
De asemenea, mă ghidez după adaptare, colaborare și co-creare alături de ceilalți, precum și după autenticitate și iubire. Odată cu maturizarea mea personală și profesională, aceste valori au devenit parte integrantă din modul meu de a funcționa; ele se manifestă natural în viața mea de zi cu zi, fără a fi nevoie de un efort conștient sau de acțiuni speciale pentru a le aplica.
C&B: Cum adaptați intervențiile terapeutice pentru nevoi individuale diferite – de la anxietate sau stres până la blocaje emoționale?
Andreea Abe Adebowale: Multiplele abordări terapeutice în care sunt formată îmi permit să creez programe de intervenție terapeutică individualizate. Această individualizare o realizez în funcție de o serie de variabile, pe care le numesc „factorii moderatori ai clientului” – aspecte precum vârsta clientului, problematica pentru care a solicitat intervenția, timpul disponibil pentru procesul terapeutic, resursele individuale sau ale sistemului din care face parte, precum și alte elemente relevante.
În egală măsură, țin cont și de „factorii moderatori ai terapeutului”, care includ nivelul de experiență în problematica clinică respectivă, abordarea terapeutică cea mai potrivită și posibilitatea lucrului în echipă inter- sau multidisciplinară.
Parcursul profesional al Andreei Abe Adebowale este construit la intersecția dintre rigoare clinică, dezvoltare personală profundă și curajul de a-și urma viziunea, chiar și în momentele de incertitudine. De la confuzia începutului la claritatea unei misiuni asumate, fiecare etapă a contribuit la conturarea unei identități profesionale solide, centrate pe relație, autenticitate și învățare continuă.
