A fost cel mai bun fotbalist roman de la Gica Hagi incoace. Este cel mai bun marcator din istoria nationalei, alaturi de Hagi, cu 35 de goluri in 77 de selectii. A fost ales cel mai bun stranier din Serie A. Si acum, dupa o pauza destul de lunga, vorbeste despre fotbal, in cel mai sincer mod posibil.
Adi, ce ti-a lipsit in perioada asta de pauza cel mai mult: atmosfera din vestiar, meciurile, suporterii…?
S-au spus multe povesti cu Mutu in perioada asta. Dar cele mai importante cred ca ar trebui sa fie cele legate de munca, multa munca, de mii de ore de antrenamente, de meciuri. Nu m-am apucat de fotbal pentru atmosfera din vestiar sau pentru a fi in atentia suporterilor ci pentru placerea jocului. Si asta, slava Domnului, e departe de a se fi consumat. Asa ca, nu imi lipseste vestiarul, si nimic altceva in afara mizei meciurilor.
In aceasta perioada ai mai avut discutii sa revii in Liga 1? Cu cine?
Depinde ce intelegi prin discutii. Am mai discutat cu unii si cu altii, insa nimic serios in ceea ce priveste revenirea mea in campionatul romanesc. Tocmai ce am semnat un angajament pe doi ani cu indienii de la Pune City, astfel incat nu mi-am pus problema sa mai joc pentru o echipa romaneasca.
Ce simti cand te uiti la meciurile echipei nationale?
Vine un moment in viata fiecărui sportiv, dureros, dar inevitabil: retragerea de la Echipa Nationala. Chiar daca oficial nu m-am retras, momentele petrecute alaturi de echipa, in fata televizorului, nu sunt deloc usoare. Mai mult, pentru un barbat adevarat e intotdeauna mai greu sa priveasca o lupta fara sa participle si el.
Ne calificam la Euro?
In momentul de fata e mai greu sa ratam calificarea decat sa castigam grupa. Chiar daca am fost departe de potentialul nostru in meciul cu Irlanda, a fost un meci de grupa, pe puncte, de pe urma caruia nu am iesit chiar asa de rau. Sunt si astfel de seri, e normal, dar repet, misiunea imposibila ar fi sa NU ne calificam!
Ai jucat la doua turnee finale. Ce sfaturi le dai tinerilor din nationala daca vor ajunge acolo?
Dorinta de a imbraca tricoul nationalei nu s-a nascut in mine pe vremea cand eram copil, ci a existat mereu. Nu voi uita niciodata prima mea convocare, pentru amicalul cu Grecia din 29 martie 2000, scor 2-0. De atunci, de fiecare data am venit indemnat de un singur gand: acela de a fi titular! Acesta e unicul meu sfat pentru toti tinerii de la nationala: cand vii la lot nu vii pentru a fi rezerva ori pentru a juca 10-20 de minute!
Vezi vreun tanar fotbalist care sa devina ‘noul Mutu’?
De talente fotbalul nu va duce niciodata lipsa, insa atitudinea conteaza. Se intampla un lucru bizar in fotbalul nostru: sunt multi tineri despre care poti spune “Asta are ceva din Hagi!”, ori “Uite-l pe noul Mutu!”, dar, inexplicabil, se pierd undeva pe la 17-19 ani. Aici trebuie lucrat la mentalitate. Talentul e relativ, e doar 1%, restul e munca si noroc. Iar norocul ti-l faci singur, trebuie sa dai dovada de caracter.
Dupa ce nu vei mai juca, ce vei alege: sa fii antrenor sau o functie executiva?
Cert este ca nu voi ramane niciodata in afara fenomenului! Indiferent de postura in care ma voi afla, fie antrenor, fie nu stiu ce conducator in fotbal, voi fi mult mai spectaculos decat am fost ca jucator!
Cum ar gestiona antrenorul Adi Mutu un jucator precum Adi Mutu, extrem de talentat fotbalistic dar cateodata dificil din punct de vedere comportamental?
Nu mi-am contestat niciodata viata mea de fotbalist, nu as face-o nici ca antrenor. Crezi ca mi-ar fi greu sa gestionez o relatie cu un fotbalist care, in peste 400 de meciuri in Serie A, a marcat 155 de goluri?! Ori care este, alaturi de Hagi, cel mai bun marcator din istoria nationalei sale? Nicidecum! Sa dea Dumnezeu sa am parte ca antrenor doar de asemenea jucatori, vedem apoi daca pot sau nu sa gestionez relatii cu ei!
Cat de mult te-a durut sau inca te mai macina faptul ca nu ai mai avut sansa sa marchezi acel al 36-lea gol cu care sa il intreci pe Hagi si sa devii cel mai bun marcator din istoria nationalei?
Nu m-a durut, nu ma doare si nici nu ma va durea vreodata! Hagi isi are locul sau, eu pe al meu. M-am nascut Adrian Mutu, m-am nascut fotbalist si nu am intrat niciodata in teren cu gandul sa intrec pe cineva ci, pur si simplu, sa inscriu si echipa mea sa castige. Statisticile sunt pentru suporteri, nu pentru mine!
O intrebare ipotetica acum: Daca vom fi calificati deja la Euro pana la meciul cu Finlanda de acasa, ai accepta o ultima convocare la nationala, care sa reprezinte si un fel de meci de retragere…si de ce nu poate sa marchezi si acel gol?
Uita de acel gol, vreau sa fie limpede pentru toata lumea! Adrian Mutu nu ar mai imbraca tricoul galben pentru a-l intrece pe Hagi in clasamentul golgheterilor nationalei, ci doar petru a fi titular! Daca ar fi sa aleg intre un meci de-al nationalei in care sa joc 10 minute si sa inscriu golul cu numarul 36 la nationala si unul in care sa fiu titular, l-as alege pe cel din urma!
Care este cel mai mare regret al carierei tale?
Regrete sunt putine, dar sunt! Regret deciziile pe care le-am luat in trecut, regret ca nu m-am batut pentru “Balonul de aur”, am visat sa ajung la Barcelona, regret, deasemenea, ratarea calificarii la Mondialul din 2006, penalty-ul ratat in meciul cu Italia, de la Euro 2008, despartirea de echipa nationala pe alte considerente decat fotbalistice. Soarta mi-a suras in dese randuri, dar nu am profitat decat in mica parte pentru ca nu am stiut niciodata sa surad fals!
Dar cea mai mare satisfactie?
Satisfactie a fost si atunci cand imbracam tricoul Argesului si atunci cand il puneam pe cel al Interului, a lui Chelsea, Juve ori pe cel al Fiorentinei. Dincolo de golurile marcate pentru echipele la care am jucat, dincolo de faptul ca la un moment dat am avut bucuria de fi al doilea marcator al lumii, cea mai mare satisfactie a carierei mele a fost atunci cand la debutul la Fiorentina, l-am auzit pe Prandelli spunand: “Oricine are mingea, i-o da lui Mutu, ca el stie ce sa faca cu ea!”. Aceleasi vorbe le auzisem, cu ani in urma, si din gura lui Nicolae Dobrin, pe cand eram la FC Arges.
Cum arata un Top 3 al celor mai buni fotbalisti din istoria Romaniei in viziunea lui Adi Mutu?
Nu fac ierarhii, as fi subiectiv! Cel mai aproape de sufletul meu a fost, fara doar si poate, Nicolae Dobrin. A fost maestrul meu, s-a nascut, ca si mine, la Calinesti, si a trait pentru fotbal. Cu toate astea imi este destul de greu sa-l pun in fata lui Balaci, Ozon, a lui Hagi, ori a lui Dumitrache! Pentru mine fiecare timp isi are vedetele sale! De pilda, de multe ori citeam in ziare: “Nationala lui Mutu si a lui Chivu…”, asta in vreme ce Cosmin Contra era desemnat cel mai bun fundas dreapta din lume, performanta greu de atins… Cel mai adesea ierarhiile sunt nedrepte, de asta ma abtin sa le fac!
Dar cel mai bun fotbalist din istoria fotbalului…?
Sunt roman! Drept urmare, il voi mentiona pe Nicolae Dobrin. Si nu o fac gratuit, ci pentru simplu fapt ca a inventat “fotbalul spectacol” cu vreo 30 de ani inaintea lui Ronaldinho.
Cel mai dificil antrenor cu care ai lucrat? Piturca sau Mourinho?
Orgoliosi, nu dificili! Recunosc ca nu m-am straduit sa ma fac placut nici de unul nici de celalalt, insa nu suporta comparatie. Vorbim despre un antrenor pentru care aportul meu a fost decisiv pentru performantele lui la nationala, cifrele din dreptul meu stau marturie in acest sens, si un altul perfectionist, garant al succesului.
Antrenorul cu care te-ai inteles cel mai bine?
Nu mai este un secret pentru nimeni: Claudio Ranieri, fostii mei antrenori, chiar si Mourinho, se vor bucura mereu de recunostinta mea, insa cel care mi-a fost si tata si prieten in drumul meu, poarta un singur nume: Cesare Prandelli!
Cel mai talentat fotbalist alaturi de care ai jucat?
Mi-e greu sa cantaresc, atata vreme cat am impartit vestiarele cu fotbalisti de rasa. L-as mentiona insa pe Ibrahimovich, fostul meu coleg de camera de la Juventus. Ma trezea in miez de noapte: “Adi, trezeste-te ca am avut un cosmar! Am visat ca Ronaldo e mai bun ca mine!”. Nu se linistea pana nu il imbarbatam: “Stai ma linistit, tu esti cel mai bun, dormi!”. Putini fotbalisti mai pasionati decat el am intalnit.
Ronaldo sau Messi?
E greu sa faci diferenta! Unul da 2 goluri intr-un “El clasico”, celalalt se revanseaza si da tot atatea in retur. Cristiano ajunge la 9 goluri in Liga, a doua zi, Lionel il egaleaza… Daca ar fi dupa mine as interzice orice comparatie intre ei!
Si ultima intrebare: care este urmatorul obiectiv al lui Adi Mutu pe plan fotbalistic?
Sa mai joc macar 2 ani si, usor-usor, sa ma “imprietenesc” cu meseria de antrenor. Visul meu este sa fiu, la un moment dat,selectionerul echipei nationale si chiar nu am de gand sa-l trec la capitolul“regrete”!
Facebook