Adelina Popa, fondatoarea Parenting Ads, Social Moms și TPH Agency, vorbește despre antreprenoriat, maternitate, leadership autentic și lecțiile care i-au modelat parcursul personal și profesional.
Adelina Popa (fostă Dondorici) este fondator și owner al Parenting Ads, Social Moms și TPH Agency, trei business-uri dezvoltate în jurul nișei de parenting și al comunităților dedicate părinților. De-a lungul anilor, a construit proiecte care aduc împreună branduri, experți și părinți, într-un spațiu de dialog, informare și sprijin.
În prezent studiază Psihologia, într-un proces de explorare personală și profesională care deschide noi direcții de sens pentru viitor. Deși nu își definește încă foarte clar următorul capitol profesional, spune că este într-un moment în care își permite să se bucure de proces, de învățare și de redescoperire.
Crede profund în oameni și în ideea că fiecare dintre noi poartă „aur” în interior, iar una dintre valorile care îi ghidează parcursul este aceea de a privi mereu către potențialul și strulucirea din ceilalți.
C&B:Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Adelina Popa: Privind în urmă, cred că firul narativ al parcursului meu, atât profesional, cât și personal, are legătură, înainte de toate, cu oamenii. Chiar zilele trecute mi-a revenit în minte un citat din cartea Educated (Învățare) a Tarei Westover. Este un pasaj pe care cred că orice om ar trebui să îl audă/ citească măcar o dată în viață. Îl las mai jos. Asemenea Tarei, am avut norocul ca, de-a lungul vieții, unii oameni să vadă în mine, în diferite momente ale vieții mele, mai mult decât am reușit să văd eu însămi. Cum spunea Tara, au văzut aurul din mine. Iar asta m-a ajutat, de fiecare dată, să îmi deschid aripile către mai mult.
„Nu ești vreo tinichea care lucește doar la lumină. Oricine ai deveni, în orice te-ai transforma, ai fost mereu acea persoană. A fost mereu înăuntrul tău. Nu la Cambridge. În tine. Tu ești de aur. Și dacă te întorci la BYU sau chiar la muntele de unde ai venit, nu vei fi altcineva. Poate că alții te vor privi altfel, poate chiar și tu te vei privi altfel, chiar și aurul pare mat dacă lumina nu e bună, dar tocmai asta e înșelăciunea. Și așa a fost întotdeauna.”
Astăzi îmi dau seama că acești oameni și aceste întâlniri au fost adevăratele momente cheie ale parcursului meu. Mi-e foarte clar acum că, atunci când cineva îți arată cine ai putea deveni, începi, încet, să ai curajul să devii.
C&B:Care a fost cel mai dificil moment de până acum în parcursul dvs. și cum l-ați depășit?
Adelina Popa: Cel mai dificil moment din parcursul meu și, paradoxal, și cel mai frumos a fost momentul în care am devenit mamă. Maternitatea nu m-a transformat doar la nivel personal, ci și la nivel profesional. Deși aveam deja două business-uri solide în zona de parenting, regia de digital marketing Parenting Ads și evenimentele pentru părinți Social Moms –, odată cu această experiență, ambele direcții au căpătat o profunzime nouă.
Am trecut de la intenția de a face business pur și simplu pentru a face business la a face business pentru oameni. Iar această schimbare vine la pachet cu multă responsabilitate: să aduci valoare reală, să fii coerent în ceea ce construiești și să rămâi conectat la nevoile reale ale celor pentru care creezi. Maternitatea m-a învățat, poate mai mult decât orice altă experiență, că lucrurile cu adevărat importante se construiesc cu sens, cu răbdare și cu grijă pentru oameni.
C&B:Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Adelina Popa: În cea mai mare parte a vieții mele de până acum, am fost într-un fel de carusel, care s-a rotit permanent pentru a putea merge mai departe, pentru a supraviețui. Era o parte din mine care credea cu tărie că, dacă mă dau jos din acest carusel, voi eșua, voi muri. Și îi puteți da acestui verb – a muri – orice nuanță vreți dvs.
Provin dintr-un oraș foarte mic din provincie, dintr-o familie mai mult decât modestă, iar de foarte devreme am știut că, pentru a pleca de acolo, trebuie să reușesc cumva: să învăț, să muncesc, să depun efort constant. Experiențele acelea m-au făcut extrem de adaptabilă și rezilientă. Mi-am propus, încă de atunci, să mă descurc singură și să devin o femeie independentă și autonomă. Nu pot spune însă că am fost ghidată de un vis foarte clar. Am fost mai degrabă ghidată de instinctul natural de supraviețuire, de multă ambiție și de o bunătate interioară care m-a ajutat să văd mereu oamenii și oportunitățile din jurul meu.
Astăzi, la 43 de ani, simt că am ajuns într-un punct în care încep, în sfârșit, să îmi permit să privesc către visul vieții mele. Nu mai cred că succesul, independența și autonomia sunt lucrurile care ar trebui să ne definească cel mai mult ca oameni, să fie reperul lui „am reușit în viață”. Cred, mai degrabă, că esențial este să fim în relații, să rămânem deschiși către viață și să dăm mai departe din ceea ce am învățat.
C&B:Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Adelina Popa: La începutul drumului eram o tânără extrem de ambițioasă, muncitoare, disponibilă pentru efort prelungit, foarte curioasă și serioasă. Un fel de „workaholică”, hotărâtă să reușească în viață și să le demonstreze celorlalți că merită la fel de mult ca cei care au avut un start mai bun.
Eram o tânără convinsă că mintea poate fi mai puternică decât mediul din care vii.
Astăzi mă uit cu multă iubire și admirație la acea tânără. În același timp, înțeleg mai bine că mediul este, totuși, foarte important și sunt uimită de resursele ei aproape infinite de a merge mai departe și de a ajunge unde este astăzi.
Astăzi nu mă mai simt ghidată de nevoia de a demonstra. Deși simt că port încă în mine energia acelei tinereți, încerc să cresc dintr-un alt loc: din energia lui „a fi”, nu din energia lui „a trebui”.
C&B:Dacă ne-am întâlni cu colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Adelina Popa: Cred că ar spune că sunt o persoană serioasă și determinată, pe care se pot baza. Probabil că ar spune și că se simt în siguranță atunci când îmi încredințează proiectele lor, pentru că știu că le tratez cu responsabilitate și implicare.
Cred că ar mai spune că sunt originală și creativă, că văd oportunități și că găsesc mereu soluții.
În același timp, sper că ar spune și că sunt un partener de lucru onest și atent la oameni, pentru că, pentru mine, colaborările nu sunt doar despre rezultate, ci și despre încredere și relații construite în timp.
C&B:Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Adelina Popa: Cea mai importantă decizie profesională a fost aceea de a porni propriul business.
Deși avusesem responsabilități foarte mari ca angajat – la doar 26 de ani eram Senior Sales Manager la unul dintre cele mai importante ziare quality din România de la acea vreme, Adevărul, și gestionam un buget de aproximativ 1,5 milioane de euro acum mai bine de 15 ani – nu știam cu adevărat ce înseamnă să construiești și să susții un business al tău.
Nu studiasem asta și nu aveam un manual clar. Am învățat din mers. Am construit mai degrabă intuitiv și organic decât după reguli foarte precise. Am greșit, am învățat, am greșit din nou și am învățat din nou. Dar nu m-am gândit niciodată să renunț.
Cred că aceasta este una dintre cele mai valoroase calități ale oamenilor: abilitatea de a nu renunța atunci când lucrurile nu arată așa cum ne-am imaginat la început.
Este și lecția pe care aș transmite-o celor aflați la început de drum – iar acest început nu are neapărat legătură cu vârsta: să nu renunțe atunci când devine greu. Să rămână puțin în acel „greu”, pentru că, de multe ori, tocmai traversându-l descoperim că devine mai ușor. Și, mai ales, să își amintească faptul că viața și creșterea nu sunt niciodată liniare.
C&B:Cum v-ați construit stilul de leadership sau modul în care luați decizii? A fost un proces natural sau învățat?
Adelina Popa: La început, a fost 100% natural. Nu aveam resursele financiare pentru cursuri de leadership și nici nu mă gândeam foarte mult la concepte teoretice despre cum ar trebui să arate un lider. Mai târziu am făcut și cursuri de leadership, dar, privind înapoi, îmi dau seama că aceste cursuri nu te învață, de fapt, să fii lider. Ele pot oferi instrumente sau perspective, dar esența leadershipului vine din interior. Într-un fel, ești sau nu ești lider.
Pentru mine, a fi lider nu înseamnă neapărat a învăța cum să conduci oameni, ci mai degrabă a inspira. A împărtăși din ceea ce ești și a crea un spațiu în care și ceilalți să își descopere potențialul.
Nu mi-am pus niciodată foarte mult problema dacă sunt sau nu un lider bun sau care este stilul meu exact de leadership. Încerc, pur și simplu, să rămân autentică, naturală și mai degrabă relaxată decât rigidă în modul în care lucrez cu oamenii. Și cred că, până la urmă, aceasta este forma de leadership care mi se potrivește cel mai bine și pe care îmi propun să o păstrez.
C&B:Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Adelina Popa: Ziua mea, în această etapă a vieții, este foarte diferită de cum arăta acum un an, trei ani sau cinci ani. În acest moment, pe drumul către visul meu, studiez Psihologia – merg aproape în fiecare zi la facultate și dedic mult timp acestui proces de învățare și descoperire. În același timp, petrec foarte mult timp cu fetița mea, așa cum am făcut de când s-a născut, iar aceste momente rămân unele dintre cele mai importante pentru mine.
Merg la birou mai ales pentru ședințele de management, iar restul timpului încerc să îl folosesc pentru lucruri care mă reconectează cu mine: merg la cor, citesc, mă plimb, îmi dau timp să reflectez și să mă descopăr.
Poate cel mai mare lux al acestei perioade este că îmi permit, din când în când, să nu mai am agenda plină. Să las loc pentru liniște, pentru gânduri și pentru acea formă de creștere care nu apare atunci când alergăm, ci atunci când ne oprim puțin.
C&B:Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Adelina Popa: Principalul principiu după care mă ghidez astăzi este acela de a oferi celorlalți ceea ce mi-aș dori, la rândul meu, să primesc. Sunt o persoană profund umanistă și cred că toți oamenii se nasc cu „aur” în ei. Viața este cea care, în timp, șlefuiește acest aur – uneori îi dă strălucire, alteori îl acoperă și îl face să pară mai puțin vizibil.
Eu aleg, pe cât pot, să mă uit la binele din oameni și să particip la șlefuirea lui, tot pe cât pot.
Atunci când simt că în mintea mea apare judecata, încerc să fac un pas în spate și să privesc cu mai multă înțelegere poveștile, reacțiile și experiențele celor din jur. Cred că fiecare om are un context și un drum al lui. În mod curios, această alegere simplă – de a privi oamenii cu încredere și deschidere – a atras în viața mea relații și proiecte din ce în ce mai bune. Cred că felul în care îi vedem pe ceilalți modelează și felul în care ei aleg să fie în relație cu noi.
C&B:Dacă ar fi să transmiteți un mesaj oamenilor care vă urmează exemplul, care ar fi acela?
Adelina Popa: Mesajul meu pentru oameni ar fi să aibă disponibilitatea de a se uita cu adevărat la ei înșiși și de a se accepta în toată lumina și în tot întunericul lor. Cu cât mai devreme în viață reușim să facem acest lucru, cu atât mai bine. Să nu ardă etape, să nu se grăbească și să nu îi grăbească nici pe cei din jur. Fiecare om are ritmul lui de creștere și de înțelegere a lui și a vieții.
Și, mai ales, să iubească. Să se iubească pe ei, să îi iubească pe cei din jur și să pună cât mai multă iubire în tot ceea ce fac, inclusiv în business-urile lor. Pentru că, până la urmă, felul în care iubim – oamenii, viața și lucrurile pe care le construim – este esența a ceea ce dă sens drumului nostru.
Povestea Adelinei Popa este despre curaj, evoluție și despre puterea de a rămâne conectat la oameni și la sensul lucrurilor pe care le construiești. De la ambiția de a reuși pe cont propriu până la dorința de a contribui la creșterea altora, parcursul ei arată că succesul nu înseamnă doar performanță profesională, ci și capacitatea de a crea relații, comunități și spații în care oamenii își pot descoperi propriul potențial. Într-o perioadă de redescoperire și învățare, Adelina continuă să privească spre viitor cu deschidere, convinsă că fiecare dintre noi poartă în interior „aurul” care merită văzut și șlefuit.
