Călin Vlad, Director General Serra Software, vorbește despre digitalizarea companiilor, soluții ERP, competitivitate, educație, leadership și dezvoltarea sustenabilă a businessului în România.
Călin Vlad este director general al Serra Software, partener SAP Business One în România, cu peste 20 de ani de experiență în management și în dezvoltarea businessului în domeniul tehnologiei, contribuind la dezvoltarea unor soluții și servicii dedicate eficientizării proceselor și transformării digitale a companiilor.
C&B: Care este misiunea pe care v-ați asumat-o prin activitatea dumneavoastră?
Călin: Scopul profesional pe care mi l-am asumat este de a contribui la creșterea competitivității companiilor din România prin accesul la soluții tehnologice de nivel mondial și, mai ales, prin implementarea acestora în mod corect și adaptat la realitatea locală.
Am pornit de la o convingere simplă: o companie românească nu ar trebui să fie dezavantajată în competiția internațională din cauza sistemelor informatice pe care le utilizează. Din acest motiv, am ales să construim activitatea noastră în jurul unor soluții ERP și CRM de top, fiind parteneri ai SAP, liderul mondial în domeniul soluțiilor software pentru managementul companiilor. Pentru noi însă, tehnologia este doar o parte a ecuației. Valoarea reală apare atunci când soluția este implementată de oameni care înțeleg în profunzime atât tehnologia, cât și businessul clientului.
În același timp, ne-am asumat și o a doua misiune, pe care o consider la fel de importantă: să facem cât mai ușoară intrarea companiilor internaționale pe piața din România. Atunci când o companie străină vine în România și utilizează deja o soluție precum SAP Business One, nu cred că este normal ca ea să fie nevoită să își schimbe sistemul doar pentru că intră pe o piață nouă. Rolul nostru este să îi oferim o localizare a SAP Business One foarte bine adaptată la legislația și practicile din România, astfel încât compania să poată păstra aceeași platformă, aceleași procese și aceeași logică de business pe care le utilizează la nivel internațional.
De aceea, am pus un accent foarte mare pe calitatea echipei. Nu ne-am dorit să construim o organizație bazată pe volum, ci una bazată pe expertiză. În echipa noastră avem consultanți seniori și experți contabili, inclusiv membri ai Corpului Experților și Contabililor Autorizați din România – CECCAR. Consider că această combinație dintre experiența tehnică, înțelegerea proceselor de business și expertiza contabilă este esențială pentru o implementare de ERP care să funcționeze cu adevărat.
În final, misiunea noastră este mai mult decât aceea de a implementa un software. Este aceea de a ajuta companiile să lucreze mai bine, să ia decizii mai bune și să devină mai competitive, oferindu-le acces la tehnologie de nivel global, dar cu expertiză și înțelegere profundă a realității din România.
C&B: Care este cea mai importantă problemă pe care o vedeți astăzi în domeniul în care activați și cum credeți că poate fi rezolvată?
Călin: Cred că una dintre cele mai mari probleme ale pieței de ERP din România este lipsa resursei umane cu adevărat specializate. Nu mă refer doar la numărul de consultanți disponibili, ci mai ales la nivelul lor de experiență și la disponibilitatea de a face efortul intelectual pe care îl presupune o implementare ERP serioasă.
Un sistem ERP nu este un produs pe care îl instalezi și apoi îl predai clientului. O implementare bună presupune să înțelegi în profunzime compania, să analizezi procesele, să identifici problemele, să regândești fluxurile și, uneori, să ai curajul să îi spui antreprenorului că anumite lucruri pe care le face de ani de zile nu mai sunt potrivite pentru etapa în care se află compania. Este un proces care cere experiență, răbdare și foarte multă capacitate de analiză.
Pe de altă parte, avem și o particularitate a pieței românești. Vorbim despre o piață încă relativ tânără în ceea ce privește ERP-ul. În economiile occidentale, companiile au început să lucreze cu sisteme ERP încă din anii ’70 și ’80. În România, adoptarea acestor soluții a început să se dezvolte cu adevărat după 1997–1998, în mare parte odată cu intrarea și dezvoltarea companiilor internaționale pe piața locală.
Asta înseamnă că avem încă un decalaj important, dar și o oportunitate extraordinară. Din punctul meu de vedere, piața românească este departe de a fi maturizată în ceea ce privește utilizarea sistemelor integrate de management.
În prezent, dacă ne uităm la numărul total de companii active din România, probabil doar aproximativ 10% reprezintă piața potențială reală pentru soluții ERP de nivel mediu și superior. Vorbim despre aproximativ 50.000–60.000 de companii. În același timp, competiția între furnizorii de soluții și servicii este foarte mare raportat la dimensiunea acestei piețe.
Paradoxul este că, dacă extindem definiția digitalizării, putem spune că aproape toate companiile românești sunt într-o anumită măsură digitalizate. Au un program de contabilitate, emit facturi electronic sau utilizează diverse aplicații. Dar aceasta nu înseamnă neapărat că sunt digitalizate din perspectiva managementului.
O companie poate să aibă contabilitatea într-un software și facturarea într-o altă aplicație, dar să își gestioneze în continuare stocurile, achizițiile, vânzările, producția, proiectele, cash-flow-ul sau relația cu clienții prin Exceluri, e-mailuri și, în ultimă instanță, prin memoria și experiența unor oameni-cheie. Aici cred că avem una dintre cele mai mari vulnerabilități ale antreprenoriatului românesc: businessurile sunt încă foarte dependente de oameni, când ar trebui să fie dependente de procese și sisteme.
Cred că putem reduce foarte mult acest decalaj în următorii ani, dar pentru asta trebuie să mizăm simultan pe două direcții: tehnologie și educație.
Tehnologia există deja. Nu mai este o problemă de acces la soluții performante. Provocarea este să îi ajutăm pe antreprenori să înțeleagă ce pot face aceste soluții pentru compania lor și, mai ales, să înțeleagă că digitalizarea nu înseamnă să înlocuiești un registru de hârtie cu un Excel sau să emiți o factură electronică. Digitalizarea reală înseamnă să construiești procese care funcționează coerent, măsurabil și predictibil, independent de prezența unei singure persoane.
Dacă vom reuși să accelerăm educația antreprenorilor în această direcție și să dezvoltăm simultan resursa umană capabilă să implementeze aceste tehnologii, cred că România poate ajunge într-un timp relativ scurt la un nivel de digitalizare de 60–70% în rândul companiilor pentru care astfel de sisteme sunt relevante.
Este, de fapt, una dintre marile oportunități ale României: să nu mai încercăm doar să recuperăm decalajul față de economiile occidentale, ci să îl reducem mult mai rapid folosind tehnologiile care astăzi sunt deja disponibile. Avem șansa să comprimăm în 10–15 ani un proces de maturizare care, în alte economii, a durat câteva decenii.
C&B: Care este cea mai valoroasă lecție pe care ați învățat-o de-a lungul experienței dumneavoastră și pe care considerați că merită să o transmiteți mai departe?
Călin: Lecția nr. 1 învățată este că indiferent cât de bun este produsul sau serviciul pe care îl oferi, pe termen lung oamenii aleg și păstrează parteneriatele în care există încredere. Iar încrederea nu se poate construi rapid și nu poate fi înlocuită de un contract.
Experiența mi-a arătat că trebuie să înveți permanent, să te specializezi și să devii foarte bun într-un domeniu, dar în același timp să înțelegi că nu poți construi singur. Ai nevoie de parteneri foarte buni și de relații solide, construite în timp.
În cazul nostru, aș spune chiar că produsul principal pe care îl vindem nu este software-ul, ci parteneriatul. Software-ul este instrumentul prin care lucrăm împreună cu clientul, însă ceea ce face diferența este relația construită în jurul lui.
Avem clienți cu care colaborăm de peste zece ani. Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai importante rezultate pe care le poate avea o companie de servicii. Înseamnă că nu ai fost doar furnizorul unei soluții la momentul implementării, ci ai reușit să devii un partener al companiei respective pe parcursul evoluției sale.
Domeniul nostru este, în același timp, unul extrem de sensibil. Prin natura activității, avem acces la o mare parte din informațiile unei organizații: date financiare, comerciale, despre angajați, clienți, furnizori, stocuri, marje, procese interne și uneori chiar la informații care pot influența direct deciziile strategice ale companiei. Practic, intrăm foarte adânc în businessul clientului.
De aceea, atunci când construiesc o echipă, nu mă uit doar la competența profesională. Expertiza este obligatorie, dar nu este suficientă. Trebuie să pot avea încredere deplină în oamenii cărora le ofer acces la informațiile clienților noștri. Aceeași logică o aplic și în relația cu colaboratorii și furnizorii. Îi consider parteneri, nu simple resurse externe.
Cred că aceasta este o diferență importantă între o afacere construită pentru rezultate rapide și una construită pentru termen lung. Într-o relație bazată exclusiv pe preț, clientul va căuta permanent un preț mai bun. Într-o relație bazată pe încredere, expertiză și rezultate, clientul caută un partener pe care se poate baza.
Dacă ar fi să reduc această lecție la trei cuvinte, acestea ar fi: parteneriat, încredere și expertiză. În domeniul nostru, cele trei sunt inseparabile. Poți avea tehnologia potrivită și o echipă foarte bună, dar fără încredere parteneriatul nu rezistă. Poți avea încredere, dar fără expertiză nu poți genera valoare. Iar expertiza fără un parteneriat real rămâne, în cele din urmă, doar o competență tehnică.
Cred că succesul unei companii se construiește atunci când aceste trei elemente se întâlnesc și sunt menținute consecvent, ani la rând. Iar după experiența mea, longevitatea relațiilor este una dintre cele mai bune măsuri ale valorii pe care o creezi pentru ceilalți.
C&B: Dacă ați avea posibilitatea să schimbați un singur lucru în România, care ar fi acela și de ce?
Călin: Aș reduce la minimum implicarea statului în economie și aș lăsa cât mai mult spațiu economiei de piață să funcționeze prin competiție, performanță și merit.
Nu spun că statul nu trebuie să existe în economie. Are rolul să creeze reguli clare, să le aplice corect și să asigure un cadru predictibil pentru companii și pentru oameni. Problema apare atunci când statul devine un actor economic atât de important încât începe să distorsioneze competiția, să genereze birocrație și să influențeze mecanisme care ar trebui să fie reglate natural de piață.
O reducere semnificativă a acestei implicări ar avea, în opinia mea, efecte în lanț: mai puțină birocrație, o competiție autentică între companii, o economie de piață mai sănătoasă și, foarte important, o piață a muncii bazată mai mult pe competență, performanță și merit.
Un exemplu simplu mi se pare foarte relevant. De ce ar trebui ca un specialist foarte bun în analiză de business dintr-o companie privată românească să ajungă la un salariu de 2.000–3.000 de euro și să aibă nevoie de ani de experiență și rezultate pentru a-și construi cariera, în timp ce o persoană aflată într-o poziție de conducere sau într-un consiliu de administrație al unei companii de stat poate ajunge să câștige de trei, patru sau chiar cinci ori mai mult fără ca nivelul de competență și responsabilitate să fie întotdeauna comparabil?
Problema nu este doar diferența de venit. Problema este semnalul pe care îl transmite sistemul.
Un profesionist foarte bine pregătit își pune, inevitabil, întrebarea: „Unde este apreciată valoarea mea?”. Iar dacă răspunsul nu este România, acel om va pleca. Va merge într-o altă țară sau într-o companie internațională unde competența sa este evaluată într-o piață mai competitivă. Iar România pierde exact capitalul de care are cea mai mare nevoie pe termen mediu și lung: capitalul uman.
Este o pierdere care nu se vede imediat într-un bilanț contabil. Dar se vede în productivitate, în capacitatea companiilor de a se dezvolta, în inovație și în competitivitatea economiei.
Din această perspectivă, cred că avem nevoie de o economie în care succesul să fie determinat cât mai mult de valoarea pe care o creezi și cât mai puțin de proximitatea față de stat, de poziții privilegiate sau de mecanisme administrative.
Și există aici inclusiv o legătură directă cu propria mea experiență antreprenorială. Un business precum al nostru este scalabil în primul rând în măsura în care există suficient de multe companii sănătoase economic care au nevoie de expertiza pe care o oferim. Noi putem crește prin competență, prin tehnologie și prin oameni, dar nu putem crea singuri o piață suficient de mare și suficient de sănătoasă.
O piață defectă plafonează, într-o anumită măsură, inclusiv companiile care funcționează corect.
De aceea, dacă aș avea posibilitatea să schimb un singur lucru, nu aș alege o măsură punctuală pentru un anumit sector. Aș alege un principiu: un stat care creează cadrul și regulile, dar lasă economia să recompenseze competența, investiția, munca și rezultatele.
Cred că o Românie în care oamenii competenți sunt recompensați pentru valoarea pe care o creează, iar companiile concurează într-un mediu cât mai echitabil ar avea nu doar o economie mai eficientă, ci și un motiv mult mai puternic pentru oamenii valoroși să rămână și să construiască aici.
C&B: Cum putem ajuta împreună oamenii, companiile și comunitățile să se dezvolte mai bine?
Călin: Cred că dezvoltarea oamenilor, a companiilor și a comunităților trebuie privită ca un singur ecosistem. Nu putem avea companii performante fără oameni bine pregătiți și nu putem avea comunități prospere fără companii competitive care creează valoare și locuri de muncă.
Primul lucru de la care aș începe este educația. Avem nevoie de o educație universitară mai eficientă, mai apropiată de economia reală și mult mai orientată către cercetare, inovare și aplicarea cunoștințelor. Universitatea nu ar trebui să fie doar locul în care acumulezi informații pentru a obține o diplomă, ci locul în care înveți să gândești, să cercetezi, să creezi și să rezolvi probleme reale.
În paralel, avem nevoie de o piață competitivă, în care meritul să conteze. O economie sănătoasă trebuie să recompenseze competența, munca, investiția, inovația și rezultatele. Dacă vrem să păstrăm oamenii valoroși în România, trebuie să le oferim perspectiva unei cariere și a unei vieți profesionale în care performanța lor să fie recunoscută și recompensată.
Un alt element esențial este predictibilitatea. Companiile pot lua decizii dificile, pot investi și se pot adapta la schimbări economice, dar au nevoie să știe că regulile jocului nu se schimbă permanent. Avem nevoie de stabilitate fiscală, de reguli mai simple și de o reducere consistentă a birocrației. Antreprenorul ar trebui să își consume energia construind compania, nu încercând să înțeleagă de la o lună la alta ce s-a mai schimbat în legislație.
Cred, de asemenea, că trebuie să dezvoltăm mult mai puternic o cultură antreprenorială bazată pe parteneriate. România are foarte mulți oameni bine pregătiți și foarte multe companii care pot face lucruri excelente, dar încă avem tendința de a privi competiția într-un mod prea limitat. Parteneriatele dintre companiile românești, dintre antreprenori, universități și centre de cercetare, dar mai ales parteneriatele internaționale pot accelera enorm dezvoltarea.
Trebuie să începem să gândim global.
Nu cred că o companie românească trebuie să se limiteze la piața de aici doar pentru că a fost înființată în România. Piața mondială este accesibilă astăzi într-un mod în care nu a fost niciodată. Putem exporta produse, servicii, software, know-how și idei. Putem construi companii care se nasc în România, dar care gândesc și operează internațional încă din primii ani.
În domeniul nostru, de exemplu, lucrăm cu tehnologie globală și cu companii care au activități internaționale. Experiența aceasta mi-a arătat că un furnizor român poate concura foarte bine la nivel internațional atunci când are competența, disciplina și parteneriatele potrivite. Nu trebuie să ne vedem ca o piață periferică. Trebuie să ne vedem ca parte dintr-o economie globală în care putem contribui și putem câștiga.
În același timp, dezvoltarea nu poate fi măsurată doar în cifre de afaceri sau în PIB. Avem nevoie de comunități în care oamenii să aibă acces la educație, la oportunități și la locuri de muncă bine plătite, iar companiile să poată crește și investi pe termen lung.
Eu cred că România are un potențial de creștere economică foarte mare, inclusiv de două cifre în anumite perioade, dacă reușim să abordăm corect aceste lucruri: educație orientată spre viitor, economie competitivă, stabilitate și predictibilitate, mai puțină birocrație, antreprenoriat și, mai ales, o mentalitate globală.
Nu cred că ne lipsește potențialul. Cred că trebuie să învățăm să îl valorificăm mai bine.
Iar dacă reușim să construim un mediu în care oamenii buni vor să rămână, companiile bune vor să investească, antreprenorii vor să construiască și ideile românești pot ajunge fără bariere pe piețele internaționale, atunci dezvoltarea nu va mai fi doar o aspirație. Va deveni rezultatul firesc al unui sistem care funcționează.
Digitalizarea, expertiza și parteneriatele pe termen lung pot deveni factori esențiali pentru competitivitatea companiilor românești. În interviu, Călin Vlad, General Manager al Serra Software, vorbește despre rolul soluțiilor ERP, importanța oamenilor și a proceselor, nevoia de educație antreprenorială și oportunitatea României de a accelera transformarea digitală.
