Descoperă povestea Victoriei Croitoru Daschevici, fondatoarea Victoria Dance Academy, despre leadership, educație prin artă, antreprenoriat, balet, provocările construirii unei academii și modul în care formează copii și caractere prin dans.
Victoria Croitoru Daschevici este mamă a trei copii și fondatoarea Victoria Dance Academy. Cu peste 18 ani de experiență în educație, a construit acest spațiu din dorința de a oferi copiilor nu doar un loc în care să învețe să danseze, ci un mediu în care să se formeze armonios, în profunzime.
În anul 2014, pasiunea sa pentru balet a stat la baza deschiderii unei școli care aduce în România o abordare diferită — o îmbinare între rigoarea baletului clasic și sensibilitatea pedagogiilor Montessori și Waldorf, adaptată copiilor începând cu vârsta de 2 ani.
La Victoria Dance Academy, performanța nu este un scop în sine, ci rezultatul firesc al unei construcții echilibrate. Îi preocupă nu doar tehnica, ci și dezvoltarea emoțională, socială și relațională a fiecărui copil. Cred în educația prin artă ca fundament pentru formarea unui caracter puternic și autentic.
Pe măsură ce copiii cresc, și metoda lor evoluează odată cu ei. Începând cu vârsta de 6–7 ani, abordarea devine mai structurată, integrând explicații tehnice și noțiuni de bază despre corp și mișcare. Baletul devine, în acest context, o disciplină în adevăratul sens al cuvântului — asemenea unei materii studiate la școală — unde copiii sunt pregătiți să înțeleagă și să aplice corect informația.
Procesul de învățare include corectarea atentă a pozițiilor și a mișcărilor, ghidată de principii clare, într-un cadru pedagogic etic, ferm și respectuos. Astfel, fiecare copil își dezvoltă nu doar controlul corporal, ci și disciplina, atenția și capacitatea de concentrare.
Această metodă stă la baza tuturor cursurilor lor și se regăsește, adaptată specificului fiecărei discipline, în toate programele Victoria Dance Academy: dans contemporan, street dance, gimnastică, pian, actorie și desen.
Atmosfera caldă și elegantă din cadrul cursurilor le oferă copiilor libertatea de a se exprima fără teama de a greși, îi încurajează să comunice deschis și îi susține în construirea, în timp, a unei imagini de sine echilibrate și încrezătoare.
C&B: Cum v-ați descrie într-o singură frază, astfel încât să captați atenția cuiva care nu vă cunoaște?
Victoria: Am construit prima academie de balet din România inspirată din Montessori și Waldorf, unde copiii de 2 ani învață disciplina și tehnica prin povești, joc și mișcare conștientă.
C&B: Dacă priviți înapoi, care este „firul roșu” care v-a ghidat parcursul profesional?
Victoria: Firul roșu din tot parcursul meu profesional a fost ideea că educația unui copil începe prin felul în care îl faci să se simtă, nu doar prin ceea ce îl înveți.
Primul moment important a fost alegerea de a construi, în 2014, Victoria Dance Academy diferit de modelul clasic de școală de dans. Am ales să creez un spațiu în care copiii foarte mici să fie introduși în disciplină și tehnică prin povești, imaginație și relație umană, inspirată din Montessori și Waldorf — într-o perioadă în care astfel de metode aproape nu existau în domeniul baletului din România.
Al doilea moment a fost decizia de a transforma academia dintr-un simplu studio de dans într-un loc de formare artistică și personală. De aceea am adăugat dans contemporan, actorie, pian, desen și spectacole construite ca experiențe complete, nu doar ca „activități pentru copii”.
Un alt moment important a fost alegerea de a rămâne fidelă ideii de calitate și construcție pe termen lung, chiar și atunci când asta a însemnat decizii dificile, investiții mari și un ritm mai lent de creștere. Am preferat mereu să construiesc profund, nu superficial.
Constanta din toate alegerile mele a fost convingerea că arta poate forma caractere, nu doar performeri.
C&B: Care a fost un moment dificil sau un eșec care v-a schimbat cu adevărat?
Victoria: Un alt moment dificil este partea administrativă, care îmi acaparează timpul și energia. Din momentul în care am descoperit câte lucruri sunt de făcut, am spus mereu că această parte îmi afectează creativitatea. Și așa este. Însă, în timp, prin muncă perseverentă, am început să găsesc un echilibru.
La început, am crezut că soluția este delegarea rapidă și împărțirea clară a responsabilităților. În realitate, am descoperit că nu orice poate fi delegat și, mai ales, că nu oricine poate duce mai departe aceeași viziune. Au existat momente în care am oferit responsabilități unor oameni foarte buni profesional, însă noul rol nu era potrivit pentru ei, iar rezultatul nu a mai avut aceeași coerență sau aceeași calitate.
A fost o lecție importantă despre leadership: să înțeleg că oamenii pot fi excepționali într-un anumit loc, dar nepotriviți în altul. Și că, într-un business construit pe educație, cultură și sensibilitate umană, compatibilitatea valorilor este la fel de importantă ca experiența profesională.
După această perioadă, am început să construiesc mai atent structura academiei, într-un ritm mai realist, alegând mai clar ce trebuie să rămână aproape de mine și ce poate fi dezvoltat prin echipă. Astăzi înțeleg că o dezvoltare sănătoasă nu înseamnă doar extindere, ci și capacitatea de a păstra identitatea organizației în timp ce aceasta crește.
C&B: Care este o decizie curajoasă (sau contra-intuitivă) care v-a influențat semnificativ traiectoria?
Victoria: Unul dintre cele mai curajoase și, poate, contra-intuitive momente a fost atunci când am luat decizia administrativă de a restructura atât spațiul, cât și echipa, inclusiv din cauza unor colaborări care, în timp, se erodează din diverse motive — de poziționare, atitudine sau diferențe de viziune. Au fost decizii dificile, dar necesare, care au reașezat lucrurile într-un mod mai sănătos pentru viitorul academiei.
Am evaluat riscuri reale: posibilitatea de a pierde cursanți, reacțiile negative și comentariile greu de ascultat din partea unor oameni care nu înțelegeau schimbările. Totuși, mi le-am asumat, pentru că am simțit că nu mai pot continua pe direcția în care mergeam atunci.
Am refuzat varianta de a păstra lucrurile doar din confort sau din teama de reacțiile celorlalți. Uneori, continuitatea aparentă poate deveni o piedică în dezvoltare.
Rezultatele nu s-au văzut peste noapte, ci în timp. Însă efectul imediat a fost că a rămas aproape de academie un nucleu de oameni care aleg cu adevărat același drum și aceleași valori. A fost, într-un fel, o selecție naturală care a adus mai multă claritate, coerență și stabilitate în construcția pe termen lung a academiei.
C&B: Cum v-ați schimbat în timp ca lider / profesionist?
Victoria: Sunt momente în care cineva din exterior îți poate arăta foarte clar, „negru pe alb”, ce funcționează și ce nu funcționează. Iar, chiar dacă decizia finală rămâne întotdeauna la mine, faptul că primesc o perspectivă obiectivă mă ajută enorm. Fiind implicată emoțional și prezentă zi de zi în interiorul academiei, uneori anumite lucruri devin greu de observat din interior. De aceea, aleg constant să am astfel de colaborări periodice, care îmi oferă claritate și o imagine din exterior.
În ceea ce privește presiunea, de regulă fac față bine. Tind să țin foarte mult în interior și rareori ajung la momente de explozie. În timp, am învățat să gestionez mai echilibrat stresul și să nu mai iau decizii importante exclusiv din emoție sau oboseală.
În relația cu oamenii, sunt o persoană deschisă și îmi doresc aceeași deschidere și sinceritate și din partea celor cu care lucrez. Cred foarte mult în colaborarea sinceră și directă. Iar aici mă refer inclusiv la părinți, pentru că și ei sunt, într-un fel, colaboratorii mei. Există momente în care simt că suntem în aceeași situație, dar privim lucrurile prin adevăruri și perspective complet diferite. În timp, am învățat să accept mai bine aceste diferențe și să încerc să construiesc punți de comunicare, nu conflicte.
În ceea ce privește riscul, mi-am asumat foarte multe de-a lungul anilor: riscul de eșec, riscul de a pierde investiții financiare, riscul schimbărilor sau al deciziilor nepopulare. Dar cred că orice construcție autentică presupune curajul de a merge înainte chiar și atunci când nu ai toate garanțiile.
C&B: Ce credeți că spun oamenii care lucrează direct cu dvs. despre dvs. — dincolo de imaginea publică?
Victoria: Cred că oamenii care lucrează direct cu mine ar spune, în primul rând, că sunt o persoană foarte implicată și că pun mult suflet în ceea ce construiesc. Dincolo de imaginea publică, cred că văd un om care încearcă permanent să țină echilibrul între exigență, sensibilitate și responsabilitate.
Un feedback pe care l-am primit de multe ori este că sunt prea blândă și prea înțelegătoare. Uneori aleg să ofer prea multe șanse oamenilor sau să încerc să înțeleg foarte mult perspectiva fiecăruia înainte de a lua o decizie fermă. Acest lucru vine din faptul că lucrez într-un domeniu construit pe relații umane și educație, unde pentru mine omul a contat întotdeauna foarte mult.
În același timp, au existat și momente în care oamenii din jur nu au înțeles anumite decizii pe care le-am luat. Unele schimbări sau restructurări au fost percepute diferit din interior, mai ales atunci când ele veneau dintr-o nevoie de protejare a direcției academiei pe termen lung. Uneori, deciziile de leadership nu pot fi explicate complet în momentul în care sunt luate, pentru că implică multe aspecte care nu sunt vizibile pentru toată lumea.
Cred că, în timp, am învățat că un lider nu poate fi mereu înțeles pe loc și că este important să își asume inclusiv disconfortul unor decizii necesare. Dar, chiar și în aceste situații, am încercat să rămân corectă, umană și sinceră în relația cu oamenii.
C&B: Ce vă diferențiază în mod real în modul în care construiți sau conduceți?
Victoria: Cred că ceea ce mă diferențiază în mod real este felul foarte personal și uman în care construiesc relațiile și cultura din interiorul academiei. De multe ori îmi numesc echipa „fetele mele”, pentru că majoritatea sunt femei,. Am construit academia într-un mod apropiat de ideea de familie. Poate că, din punct de vedere managerial, acest lucru poate fi privit uneori ca un avantaj sau ca un risc, însă eu așa pot funcționa autentic, iar această energie se simte și în academie.
În același timp, tocmai pentru că relațiile sunt apropiate, am învățat să abordez lucrurile direct și fără ocolișuri. Prefer comunicarea sinceră și clară, chiar și atunci când discuțiile sunt dificile. Cred că acest tip de transparență ajută pe termen lung mai mult decât evitarea conflictelor sau amânarea unor adevăruri necesare.
O altă diferență importantă este faptul că pun constant accent pe metodologie și pe componenta educațională, nu doar pe rezultat sau performanță artistică. Pentru mine, dansul nu înseamnă doar tehnică, ci și formarea copilului ca om: disciplină, sensibilitate, capacitatea de a lucra în echipă, respect și relația cu propriul corp.
Metodologia este partea la care lucrez continuu. Încerc să adaptez permanent modul de predare la nevoile reale ale copiilor și la felul în care ei învață și se dezvoltă emoțional. Nu pot spune exact cum lucrează celelalte școli de dans din București sau din țară, pentru că nu cunosc în detaliu procesele lor interne. Însă ceea ce știu sigur este că, pentru mine, partea educațională și relația umană au fost întotdeauna la fel de importante ca pregătirea artistică.
C&B: Cum v-a schimbat contextul actual (tehnologie, AI, economie) modul de lucru?
Victoria: Contextul actual, în special dezvoltarea tehnologiei și a inteligenței artificiale, mi-a schimbat destul de mult modul de lucru, mai ales în partea de organizare, comunicare și creare de conținut. În multe situații, AI-ul a devenit un fel de asistent al meu și al echipei.
Ne ajută foarte mult în redactarea textelor, în structurarea ideilor sau în crearea rapidă a unor variante pentru postări, comunicări și materiale de promovare. Sunt momente în care volumul de informații și opțiuni poate deveni prea mare, însă, în același timp, viteza cu care putem genera idei sau construi un punct de plecare este un avantaj real.
Inclusiv în partea vizuală, AI-ul ne ajută să explorăm rapid concepte și direcții creative pentru imagini sau materiale grafice. De multe ori, după mai multe încercări, ajungem la o variantă apropiată de ceea ce ne dorim, iar apoi intervenim noi pentru ajustările finale și partea umană de finețe.
Totuși, nu cred că AI-ul poate înlocui, cel puțin în acest moment, oamenii din echipa noastră. Într-un domeniu construit pe educație, emoție, relație directă și lucru cu copiii, componenta umană rămâne esențială. Pentru noi, tehnologia este un instrument care ne susține și ne eficientizează munca, nu un înlocuitor al oamenilor. Mai degrabă îl văd ca pe un asistent care ne ajută să economisim timp și să ne putem concentra mai mult pe ceea ce contează cu adevărat în academie.
C&B: Există un obicei sau o rutină care v-a influențat semnificativ performanța?
Victoria: Cred că obiceiul care mi-a influențat cel mai mult performanța este consecvența. Chiar și în perioadele dificile, am continuat să construiesc pas cu pas, fără să abandonez direcția în care cred. În plus, periodic aleg să cer perspective din exterior — oameni specializați în strategie și organizare — pentru că am învățat că, atunci când ești foarte implicat emoțional într-un proiect, ai nevoie uneori de claritate venită din afară
C&B: Care sunt principiile după care luați deciziile importante?
Victoria: Principiile după care iau deciziile importante sunt analiza atentă, realismul și asumarea consecințelor. De regulă, nu iau decizii majore impulsiv. Am nevoie să analizez mult, să discut și să construiesc o strategie clară împreună cu persoana cu care colaborez pe partea de organizare și strategie.
În momentele dificile, mai ales atunci când academia a trecut printr-un minus financiar important, am început să lucrăm foarte concret: să punem pe hârtie ce funcționează, ce nu funcționează, ce este necesar să schimbăm și care sunt direcțiile pe care le simțeam corecte pentru viitor. Pentru mine este important ca deciziile să nu fie luate doar emoțional, ci să existe și o analiză lucidă a realității.
În același timp, încerc întotdeauna să analizez și consecințele posibile ale unei decizii. Unele dintre ele au fost exact cele la care mă așteptam — reacții dificile, pierderi sau rezistență la schimbare. Altele au venit diferit față de cum le anticipasem. Dar cred că leadershipul înseamnă și capacitatea de a merge înainte chiar și atunci când nu poți controla toate reacțiile sau rezultatele.
Un exemplu concret a fost perioada în care am decis restructurarea unor aspecte administrative și organizaționale ale academiei. A fost o decizie construită în timp, după multă analiză și multe discuții. Știam că există riscul să pierdem oameni sau să apară nemulțumiri, însă principiul după care am ales să merg mai departe a fost protejarea direcției academiei pe termen lung, dar și protejarea mea ca om. Academia este o parte foarte profundă din mine, iar în timp am înțeles că, dacă eu nu sunt bine și echilibrată, nici ceea ce construiesc nu poate rămâne sănătos pe termen lung.
C&B: Cum vedeți evoluția domeniului dvs. în următorii 3–5 ani?
Victoria: În același timp, observ tot mai clar o tendință către zona de competiție, trofee și validare vizibilă. Am descoperit că mulți părinți își doresc foarte mult această confirmare externă — premii, rezultate rapide, expunere și laudă constantă pentru copii. Cred că aici există și un risc real: pierderea purității artei dansului și, uneori, chiar a autenticității copilăriei. Atunci când accentul cade prea mult pe performanță și validare, există pericolul ca procesul educațional și bucuria naturală a copilului să fie afectate.
Pe de altă parte, văd și o oportunitate foarte mare de creștere pentru școlile care reușesc să construiască identitate, valori clare și relații autentice cu oamenii. Cred că piața încă are loc pentru inițiative personale și pentru oameni care construiesc proiecte cu sens și cu viziune proprie. În ultimii ani a crescut mult încrederea oamenilor în ideea de a crea ceva personal, iar acest lucru se vede inclusiv în domeniul educației artistice.
Din punct de vedere economic, anul acesta se simte o anumită nesiguranță generată de contextul actual. Chiar dacă noi nu am resimțit direct efecte majore până acum, există această stare generală de prudență care plutește în aer și care poate influența deciziile familiilor și ale businessurilor în perioada următoare. Cred că tocmai de aceea, în anii care vin, vor rezista mai ales proiectele care au reușit să construiască încredere, comunitate și stabilitate reală în jurul lor.
C&B: Ce rol vă propuneți să aveți în această evoluție?
Victoria: În această evoluție a domeniului, îmi doresc ca academia să devină o școală de reper — un loc care poate oferi continuitate reală în educația artistică, de la primii pași ai copiilor foarte mici până la niveluri avansate și performanță.
Îmi doresc să construiesc o academie în care să existe loc atât pentru copiii care vin din pasiune și dorința de a se dezvolta armonios, cât și pentru cei care aleg un drum mai serios în arta dansului. Cred foarte mult în ideea unei școli care poate susține parcursuri diferite, fără să piardă componenta umană și educațională.
Impactul pe care îl urmăresc este să formez nu doar copii care dansează bine, ci oameni sensibili, disciplinați și conectați la artă. În același timp, îmi doresc să cresc și profesori dedicați, care înțeleg responsabilitatea pe care o au atunci când lucrează cu copiii și cu formarea lor.
Un rol foarte important în această construcție îl au spectacolele pe care le organizăm. Pentru mine, ele nu sunt doar evenimente artistice, ci experiențe care îi transformă pe copii, le oferă încredere, apartenență și sentimentul că fac parte din ceva frumos și valoros. Prin aceste spectacole îmi doresc să construim emoție, cultură și amintiri care rămân în timp.
Pe termen lung, obiectivul meu este să dezvolt o academie stabilă, cu identitate clară, care să fie recunoscută nu doar pentru partea artistică, ci și pentru felul în care formează oameni și comunități în jurul artei dansului.
C&B: Ce sfat real ați da cuiva care vrea să construiască ceva relevant astăzi?
Victoria: Unul dintre cele mai reale sfaturi pe care le-aș da este să nu construiască doar din entuziasm sau imagine, ci să fie pregătit pentru partea grea și nevăzută a lucrurilor. La început, ai impresia că ideea și pasiunea sunt suficiente. În realitate, construcția adevărată începe după entuziasmul inițial, în perioadele în care apar oboseala, presiunea și responsabilitatea.
Un al doilea lucru important este să nu se grăbească să crească doar de dragul creșterii. Eu am învățat în timp că nu orice extindere este sănătoasă și că uneori este mai important să stabilizezi ceea ce ai deja decât să adaugi permanent lucruri noi. Există momente în care trebuie să ai curajul să restructurezi, să renunți la colaborări sau să schimbi direcția, chiar dacă pe moment pare o pierdere.
Aș mai spune și că este foarte important să ceri ajutor și perspective din exterior. Una dintre greșelile pe care le fac mulți antreprenori este că încearcă să ducă totul singuri. Eu am înțeles cât de valoros este să lucrezi periodic cu oameni care văd lucrurile obiectiv și care îți pot spune sincer ce funcționează și ce nu.
Și, poate cel mai important, să construiască într-un mod care să nu îi distrugă pe ei înșiși. Când proiectul devine o parte foarte mare din viața ta, există riscul să uiți de propriul echilibru. Iar dacă omul care conduce nu mai este bine, în timp nici construcția nu mai poate rămâne sănătoasă.
C&B: Care este un adevăr incomod despre domeniul dvs., pe care puțini îl spun?
Victoria: Un adevăr incomod despre acest domeniu este faptul că, de multe ori, educația artistică pentru copii nu este privită cu adevărat ca educație, ci doar ca „o oră de mișcare” sau o activitate de umplere a timpului. Acest lucru se vede uneori și în atitudinea unor părinți. Au existat momente în care am simțit nevoia să spun foarte clar: în parc este joacă, aici chiar învățăm lucruri. În spatele unei ore de dans există metodologie, responsabilitate, structură pedagogică și foarte multă muncă invizibilă.
Un alt adevăr despre acest domeniu este că, financiar, este mult mai fragil decât pare din exterior. O școală de dans presupune costuri foarte mari: ai nevoie de spații ample pentru săli, vestiare și zone de așteptare, iar chiria este calculată la metru pătrat. Apoi vin salariile, taxele, utilitățile și toate costurile administrative care există permanent, 12 luni pe an.
În realitate însă, activitatea susține financiar aceste costuri aproximativ 9 luni pe an, nu 12. De aceea, multe școli funcționează la limită sau sunt susținute și din alte surse. În cazul meu, au existat perioade în care sprijinul partenerului meu, al soțului meu, a fost foarte important pentru a putea continua să construim academia în forma în care ne-am dorit-o.
Cred că puțini vorbesc deschis despre această realitate, pentru că din exterior totul pare frumos: spectacole, costume, scenă, copii fericiți. Dar în spate există foarte multă presiune financiară, organizatorică și emoțională. Este un domeniu construit mai mult din pasiune, perseverență și convingere decât din ideea unui câștig rapid sau spectaculos.
Povestea Victoriei Croitoru Daschevici demonstrează că performanța autentică începe întotdeauna cu educația, valorile și grija pentru oameni. Prin Victoria Dance Academy, ea construiește mai mult decât o școală de dans: dezvoltă o comunitate în care disciplina, creativitatea și dezvoltarea armonioasă merg mână în mână.
