Andrei Leverin, designer și fondator al Leverin Studio, vorbește despre design, identitate vizuală, comunicare, AI și relația dintre design și oraș. Descoperă perspectiva sa asupra viitorului designului și a modului în care un designer poate face lumea mai ușor de înțeles.
Andrei Leverin e designer și fondatorul Studioului Leverin. Pentru el, designul e mai mult decât imagine drăguță, e un mod de a înțelege problemele și de a le traduce într-un limbaj pe care oamenii îl folosesc firesc. Lucrează la proiecte de identitate, comunicare și orientare, la intersecția dintre dizain și oraș.
C&B: Cum v-ați descrie într-o singură frază, astfel încât să captați atenția cuiva care nu vă cunoaște?
Andrei: Sunt un om ce folosește designul ca să facă lumea puțin mai ușor de înțeles și mai plăcută de trăit.
C&B: Dacă priviți înapoi, care este „firul roșu” care v-a ghidat parcursul profesional?
Andrei: Parcursul profesional, ca și viața în general, seamănă mai degrabă cu o partidă de șah. Fiecare decizie, dacă e gândită strategic, te apropie de un anumit „mat” pe care fiecare îl are în minte.
Privind în urmă, firul roșu a fost mereu interesul pentru felul în care oamenii înțeleg lucrurile din jurul lor. Pentru că felul în care înțelegem lumea ne influențează deciziile și realitatea pe care o construim mai departe. Aceeași curiozitate mă preocupă și pe mine: cum înțeleg eu lumea și cum aleg să acționez pornind de la ea.
Cred că tocmai interesul ăsta m-a dus, fără să-mi dau seama, spre design. Brusc m-am trezit că fac design grafic, iar pe parcurs am înțeles că înseamnă mult mai mult decât partea vizuală. Înseamnă organizare de informație, comportament uman, orientare și felul în care lucrurile ajung să funcționeze mai bine pentru oameni.
Asta încerc să fac și astăzi prin Studio Leverin, care este, într-un fel, extensia mea profesională: să pornesc de la întrebări și probleme reale, nu doar de la dorința de a produce ceva frumos.
C&B: Care a fost un moment dificil sau un eșec care v-a schimbat cu adevărat?
Andrei: Nu privesc foarte mult lucrurile prin prisma eșecului. Cred că punem etichete prea definitive unor momente care sunt, de fapt, etape de învățare.
Fiecare om are momente reușite și nereușite. Din cele nereușite înveți cel mai mult: îți explici singur ce trebuia făcut altfel, unde trebuia decis mai repede, unde trebuia luată la dreapta, nu la stânga.
Dacă e să vorbim despre un moment dificil, a fost după primul an de facultate. Aveam de mult timp în minte ideea unui studiou de design. După prima sesiune l-am pus pe roate. După a doua, am ajuns să cred că nu mai am nevoie de facultate și că fără ea pot reuși mai mult în design și antreprenoriat.
Dar momentul m-a depășit. După multe discuții cu oamenii apropiați, am decis să continui facultatea. Privind în urmă, cred că a fost una dintre deciziile bune. Dacă aș fi renunțat atunci, probabil n-aș fi descoperit legătura dintre oraș și design, care astăzi îmi definește o parte importantă din activitate.
Pe parcurs am înțeles că designul nu e doar estetic. E despre interacțiune, despre comportamente pe care le încurajezi sau le descurajezi, despre ce funcționează și ce nu, fie pe un poster, fie într-un parc, fie la o intersecție de stradă,
C&B: Care este o decizie curajoasă (sau contra-intuitivă) care v-a influențat semnificativ traiectoria?
Andrei: Probabil decizia de a veni în București, un oraș de care aproape toți fug. Majoritatea prietenilor îmi spuneau să nu vin: e urât, murdar, aglomerat.
Paradoxal, tocmai asta m-a atras. Eu am văzut un oraș complicat, cu multe probleme vizibile, dar și cu foarte mult potențial. Pentru un designer asta înseamnă că există multe lucruri care pot fi înțelese și îmbunătățite. Aici simt că am cel mai mult de lucru.
C&B: Cum v-ați schimbat în timp ca lider / profesionist?
Andrei: Lider e un cuvânt pe care e de prost gust să ți-l asumi singur.
Dar ca profesionist, cred că cea mai mare schimbare a fost felul în care înțeleg controlul. La început eram concentrat pe execuție și pe ideea că fiecare lucru trebuie făcut de mine, cât mai bine.
Cu timpul am înțeles că un studiou nu se construiește de unul singur. Se construiește împreună cu oamenii din jur și cu clienții care ajung, treptat, să creadă în ceea ce faci și să devină ambasadori ai muncii tale.
C&B: Ce credeți că spun oamenii care lucrează direct cu dvs. despre dvs. — dincolo de imaginea publică?
Andrei: Cred că răspunsul cel mai corect ar veni de la ei.
Eu sper că ar spune că sunt un om de cuvânt, responsabil cu lucrurile pe care mi le asum și implicat în proiectele din care fac parte. Probabil ar spune și că sunt critic și atent la detalii, uneori poate chiar exagerat. Dar atenția asta vine din dorința de a evita superficialitatea.
C&B: Ce vă diferențiază în mod real în modul în care construiți sau conduceți?
Andrei: Dacă facem o comparație cu suita de aplicații Google, un designer bun seamănă cu Google Translate. Primește realități complicate, informații, servicii sau produse codificate și le traduce într-un limbaj pe care oamenii îl înțeleg ușor.
O hartă de transport, de exemplu, nu e doar un desen cu linii și stații. E un instrument care îi spune unui om unde se află, unde poate ajunge și cum poate lua cea mai bună decizie. La fel se întâmplă cu o identitate vizuală, cu o campanie, cu o carte sau cu comunicarea unei instituții.
Dacă traducerea e proastă, mesajul se pierde, pentru că aproape nimeni nu poate citi originalul, toți citesc traducerea. Iar rolul unui designer este să facă această traducere cât mai clară și mai fidelă.
C&B: Cum v-a schimbat contextul actual (tehnologie, AI, economie) modul de lucru?
Andrei: Designul nu poate exista fără tehnologie și fără economie de piață. Pe măsură ce lumea devine mai tehnologizată, și designul se schimbă odată cu ea.
Cred însă că s-a schimbat mai ales locul unde se creează valoarea. A scăzut cererea pentru designul care înseamnă doar execuție rapidă, iar multe rezultate au început să semene între ele. Vedem aceleași efecte și aceleași formule repetate atât în online, cât și în print.
În schimb, a crescut valoarea oamenilor care știu să pună întrebări bune. Astăzi contează foarte mult să formulezi corect problema înainte să cauți soluția. Un prompt bun este, până la urmă, o întrebare bine pusă. Probabil fără IA aș fi ajuns mult mai târziu la această concluzie, dar când pui o întrebare unui om, contează la fel de mult cât de clară și precisă e întrebarea. Răspunsul generat de om va fi pe măsura ei.
C&B: Există un obicei sau o rutină care v-a influențat semnificativ performanța?
Andrei: Cred că unul dintre cele mai importante obiceiuri pentru un designer este să observe.
Eu folosesc mult transportul public, merg pe jos, încerc din când în când străzi și trasee noi, fotografiez lucruri care îmi atrag atenția și îmi notez idei. Obiceiurile astea, dar nu numai ele, îmi antrenează spiritul de observație.
Metroul e un exemplu bun în sensul ăsta. E un loc în care poți vedea zilnic mii de oameni, fiecare cu traseul și povestea lui, fiecare interacționează cu sistemul de orientare, greșește uneori peronul, pierde trenul, vorbește într-un anumit fel la telefon și tu doar asiști involuntar în drum spre Eroilor la discuție. Pentru un designer, observarea atentă a ce se întâmplă în jur poate fi cel mai bun profesor pe care-l are la dispoziție.
Cred sincer că un designer trebuie să-și antreneze mai întâi ochiul și mintea, abia apoi mâna.
C&B: Care sunt principiile după care luați deciziile importante?
Andrei: N-aș spune că am principii fixe pentru asta, dar am câteva întrebări la care încerc să răspund de fiecare dată: care este problema reală, cât de importantă este, care este prioritatea și dacă decizia chiar îmi aparține sau doar mi se oferă una gata luată, ca în cazul butonului de cookies pe care trebuie doar să-l confirmi.
Cred că deciziile bune apar atunci când reușești să ieși din propria perspectivă și să vezi contextul mai larg. Uneori îmi iese. Alteori îmi dau seama abia după ce am luat decizia.
C&B: Cum vedeți evoluția domeniului dvs. în următorii 3–5 ani?
Andrei: Mulți oameni se tem că IA va elimina meseria de designer. Cred, sincer, că aceștia nu-și înțeleg foarte bine meseria și o rezumă doar la programele folosite. Adevărul e că ea nu poate fi eliminată atât timp cât există oameni care gândesc. Va exista mereu design, într-o formă sau alta, cu speranța că oamenii vor continua să gândească.
În istoria noastră recentă, această meserie a fost însușită cumva abuziv de cei care știau programe ca Photshop sau Illustrator, mulți dintre ei însă nu aveau nici curajul să-și spună designeri, mai degrabă se autointitulau graficieni, care fac și execută grafică. Așa că o bună parte din ei, evident se simt vizați de acest risc.
Dar cu inteligența artificială, accesul la crearea vizuală a devenit mult mai democratic. Da, calitatea e, de multe ori, absolut mediocră, iar curajul cu care unii oameni fac asemenea lucruri chiar sperie, dar în linii mari azi e mult mai ușor să execuți, trebuie doar să știi suficient de bine să formulezi un prompt.
Diferența va fi făcută, cred eu, de oamenii care înțeleg problemele, le trăiesc, pun întrebări bune și pot lua decizii ca să le rezolve. Generarea de imagini sau de cod cu ChatGPT nu va fi cu nimic diferită de folosirea Photoshop-ului, pentru că designul e, în primul rând, despre problema pe care o rezolvi. Instrumentul și-l alege fiecare.
C&B: Ce rol vă propuneți să aveți în această evoluție?
Andrei: Dacă mi-aș face iluzii, aș spune că vreau o Românie unde designul e privit ca proces, parte din cultura noastră și face nu se rezumă doar la înfrumusețare.
Realist însă, o să continui să lucrez cu cei care chiar vor ca lucrurile să funcționeze. Vreau studioul să fie partener pentru companiile, organizațiile și oamenii care vor să comunice mai clar. Poate vor fi mai puțini, însă cred că cei care vor doar o poză de profil merită refuzați cu busuioc.
Chiar și așa, sunt foarte multe lucruri care ar putea fi mai clare, mai coerente, mai ușor de folosit sau comunicat.
C&B: Ce sfat real ați da cuiva care vrea să construiască ceva relevant astăzi?
Andrei: Păi primul pas este să pui o fundație bună. Pentru fiecare persoană aceasta poate însemna lucruri diferite: cunoștințe solide în domeniu, vocabular, pasiune, curiozitate.
Al doilea pas ar fi pereții, ferestrele și ușa, care pot însemna oamenii cu care te înconjori: prieteni, colegi, familie, comunitate.
Iar al treilea pas este acoperișul, care poate însemna propria viziune asupra lumii și locul pe care vrei să îl ocupi în ea.
Dacă e relevant sau nu, decid până la urmă ceilalți, cei care intră în casă. Poate ai ales locul greșit, poate ai pus geamurile strâmb, poate mai ai nevoie și de o grădină, poate fundația nu e încă suficient de solidă. Important e să continui să construiești și să înveți din fiecare etapă, chiar dacă asta înseamnă, uneori, să refaci o parte din ce-ai construit deja.
C&B: Care este un adevăr incomod despre domeniul dvs., pe care puțini îl spun?
Andrei: Nu-mi vine nimic în minte mai evident decât că designul în România e încă slab dezvoltat, atât ca proces de gândire, cât și ca proces de rezolvare a problemelor.
Multe decizii se iau fără să existe un proces real de înțelegere: pentru cine se face, de fapt, lucrul ăsta? Practic nimănui, la nivel de instituții, nu-i pasă cu adevărat dacă lucrurile funcționează, atât timp cât arată că funcționează. O hartă confuză, un site prost, o comunicare haotică: nimeni nu pierde postul pentru asta. Poate se pierde vreun post doar dacă încep discuții și dezbateri încinse pe Facebook sau TikTok.
Dar designul nu începe în Photoshop. Începe în momentul în care cineva încearcă să înțeleagă de ce lucrurile nu funcționează și cum le poate face să funcționeze mai bine. Partea vizibilă este doar rezultatul unui proces care începe mult mai devreme, cu cercetare, întrebări și decizii bune.
Poate că rolul unui designer nu este, înainte de toate, să facă lumea mai frumoasă. Poate că primul lui rol este să o facă mai ușor de înțeles. Restul vine aproape de la sine.
Andrei Leverin susține o perspectivă asupra designului care depășește estetica și execuția vizuală. De la identitate și comunicare până la orientare urbană și inteligență artificială, designul devine un instrument pentru înțelegerea problemelor și construirea unor soluții mai clare, coerente și utile. Pentru Andrei, viitorul aparține celor care știu să observe, să pună întrebările potrivite și să folosească tehnologia pentru a rezolva probleme reale.
