Un material despre pierderea mirării într-o lume condusă de ecrane și despre cum marketingul a ajuns să fie prins între algoritmi, emoții și oboseală. O privire onestă asupra realității marketingului digital în 2026 și a nevoii de simplitate, sens și decizii asumate.
Tehnologia modernă a ucis în noi sentimentul mirării. Nu brusc. Nu spectaculos. Ci lent, zilnic, cu notificări, cu scroll infinit, cu „încă un video”, cu „încă o postare”, cu „încă o știre”. Un fel de picătură chinezească (o formă teribilă de tortură în vechime). În lumea digitală, forma această de tortură este una parșivă. Pentru că nu realizăm că e tortură. Pentru că nu realizăm cum ne sapă la baza feng shuiului propriu și personal. Și ceea e mai rău este că nu realizăm că ne este foarte rău. Credem că așa trebuie să fie viața noastră și aia e. Nici nu realizăm că, de fapt, viața ar putea fi altfel, nu neapărat cea în care mare parte din ea este ”motorizată” de algoritmi.
Din punct de vedere evoluționst, omul este construit să se mire. Că îi fie stârnită curiozitatea. Este un fel de formă de progres. Mirarea ar trebui să fie un eveniment creator. Apărea când vedeai ceva cu adevărat nou, când auzeai ceva ce nu mai auziseși, când întâlneai ceva care îți schimba perspectiva. Și omul învăța. Și progresa. Pe sistem de salt calitativ prin acumulări cantitative. Și la un moment dat a venit epoca modernă. Care ne-a oferit din ce în ce mai mult ceea ce am putea numi noutatea permanentă a informației. Când ziarele au fost o constantă pentru mare masă a populației, permanența noutății avea o cicliclitate zilnică: luam ziarul dimineața și știam că până a doua zi dimineața nu mai primeam alt ziar, alte informații. Apoi a venit radioul, care a redus incredibil ciclicitatea cu care primeam informații. Și apoi a venit televiziunea, pe același sistem al lui ”instant”. Și apoi a venit digitalul. Care a făcut, pe scurt, ”buuuuuuum” cu tot ce înseamna periodicitatea ciclică pe baza căreia ne primeam informațiile. În digital nu doar că putem să primim oricând informații, dar putem oricând să le accesăm chiar noi, ce vrem joi. Și, ca un salt major (nu știm dacă și calitativ…), putem să facem asta oriunde.
Diferența dintre, să zicem, televiziune și digital este una și de localizare, dacă vrei. Ca să te uiți la televizor, trebuie să stai ”la punct fix”. Nu aveai cum să porți televizorul după tine pe unde mergeai. Era musai să te întorci în incinta unde funcționa televizorul ca să te poți uita la el. Digitalul a anulat integral această limitare. Dar, de fapt, nu digitalul. Ci telefonul. Acest dispozitiv care este, din multe puncte de vedere, cel mai personal dispozitiv din istoria umanității. Telefonul, de fapt, a banalizat mirarea din vechime. Pentru că prin telefon, din ce în ce mai mult, experimentăm lumea din jur. Astăzi vedem sute de lucruri „noi” pe zi, dar nu mai simțim nimic nou. În locul mirării a rămas un gol. Iar problema majoră este că acel gol nu rămâne gol. Se umple cu altceva: furie, ură, polarizare, cinism, sarcasm, neîncredere. Ceea ce vedem peste tot în jurul nostru
Combustibilul care alimentează astăzi prezența oamenilor în digital, axioma fundamentală a funcționării acestui ecosistem este aceasta: oamenii nu mai reacționează la informație (noutate, deci), ci la emoții puternice. Iar când noutatea (închipuită sau reală) se transmite prin intermediul unor emoții puternice, atunci să te ții, nenicule… Și algoritmii nu doar că știu asta. Se bazează pe așa ceva. De aceea bagă bățul prin gardul emoțiilor noastre. Permanent. Din ce în ce mai intruziv. Algoritmii nu mai concurează în primul rând pentru atenția oamenilor. Concurează pentru emoții într-o lume care oamenii nu mai știe să se mire. Atenția este doar poarta de intrare în sufletul lor.
De ce vorbim despre algoritmi? Pentru că pentru prima oară în istoria marktingului, algoritmul este un segment de public țintă pentru orice brand. Dacă nu ”targetăm” și algoritmii prin marketing înseamnă că algoritmii nu o să ne ”indexeze” și, ca urmare, nu o să ne scoată în atenția altor oameni (la care doar algoritmii ajung).
În acest context trebuie înțeles marketingul digital din 2026. Fără această punere în temă, o să ne fie foarte greu să facem marketing eficient. Și o să ne tot întrebăm ”măi, dar ce fac oare greșit?”. Și, cel mai probabil, din punct de vedere tehnic nu este nimic greșit. Doar o eroare de percepție strategică, dacă vrei. Ceea ce îmi propun să te ajut să eviți prin rândurile mele.
Din punctul meu de vedere (și cu multe milioane de Euro în și din marketing în spate), marketingul digital este astăzi de 5 până la 7 ori mai complicat decât era în 2016. Ceea ce pentru un brand înseamnă două costuri majorate: 1. Bugete media crescute (banii care merg la marile platforme) 2. Cost de administrare crescut (mai multe agenții, mai multe ”exceluri”, mai multe decizii de luat etc.).
Dacă în urmă cu zece ani marketingul digital era despre „să fim prezenți online”, despre postări și reclame, în 2026 marketingul digital a devenit un exercițiu de inginerie organizațională. Și zic cu tristețe asta. Și cu oftatul celui care împlinește imediat 20 de ani de când face marketing digital. La începuturi era despre creativitate, în primul rând. Acum este, în primul și în primul rând, despre organizarea activității de marketing.
La Kooperativa 2.0 lucrăm cu 44 de tipuri de marketing digital pe care le putem oferi clienților noștri. Da, ai citit bine: 44. Și pentru fiecare tip este nevoie de o organizare foarte exactă a implementării. Cu multe ”exceluri”. Astăzi marketingul și creativitate, este adevărat. Dar mai pe la coada listei. Pentru că în primul și în primul rând, înseamnă automatizări, integrări între aplicații, funnels, date, analytics, AI, email flows, remarketing, pixeli, etc., etc., etc. Și cu acronime (din ce în ce mai multe acronime…), cărora ne este din ce în ce mai greu să le înțelefegem sensul: CPA, CAC, ROAS, CPM, LTV etc., etc., etc.
În 2026 nu mai contează pe ce canale ești prezent. Contează cum se leagă toate între ele. Și cât de bine reușești să realizeze aceste legături. Și cât de eficient gestionezi această încrengătură. Nu mai câștigă cei care sunt peste tot, ci cei care au un sistem coerent care le spune unde să fie prezenți cât mai eficient. Această creștere a complexității nu a venit doar din tehnologie (care a explodat, fără doar și poate). Ci și din așteptările pieței. Clienții se așteaptă la experiențe personalizate, rapide, coerente, ”să îmi placă”. Iar pentru a livra asta, companiile sunt nevoite să construiască infrastructuri din ce în ce mai sofisticate.
În paralel, AI a democratizat calitatea superficială. Astăzi aproape oricine poate genera postări bune, texte bune, vizualuri bune și chiar campanii decente. „Bun” a devenit noul banal. Ca să faci ceva ”mai bun” ai nevoie de un întreg arsenal strategic și operațional.
Iar peste toate acestea s-a așezat un fenomen nou: oboseala digitală. Clienții sunt obosiți. Marketerii sunt obosiți. Antreprenorii sunt obosiți. Lumea nu mai vrea mai mult conținut. Vrea mai mult sens. Dar toată lumea caută acest sens (iar sensul, din fericire sau din păcare, nu poate fi automatizat) consumând din ce în ce mai mult. Un cerc vicios din care, se pare, nu prea există scăpare…
Zic ”se pare” pentru că, din punctul meu de vedere, scăparea constă tocmai în asumarea acestui mindset: marketingul este atât de complicat încât este nevoie de o decizie strategică de management ca să îl gestionăm corespunzător. Nu mai este ”doar un departament”. Nu mai este ”se ocupă directorul de marketing, treaba lui”. Nu mai este ceva ce ”dacă e, vorbim, te sunăm noi”. Fără decizie strategică de management care să fie baza de susținere a strategiei de marketing o să vedem multe julituri pe pielea multor branduri în 2026.
Am deja peste 200 de întâlniri față în față (online sau fizic) pe sistem #PlatestiCatCreziCaFace. Numitorul comun al celor care au venit să discutăm despre marketing a fost acesta: ”nu mai înțeleg nimic, nu știu ce am de făcut”. Deci, ce este de făcut?
Cred că în marketing am ajuns într-un moment în care marketingul în sine are nevoie de niște ”proptele”. Fără de care nu prea mai reușește să se susțină. Întâi este nevoie de aceste două proptele majore și abia apoi să ne gândim la marketing ca atare.
Diagnoză Profesională de Amprentă Digitală (DPAD). Așa îi zicem la agenție. Cu această primă ”proptea” lucrăm. Care înseamnă, în esență, un audit 360% a prezenței unui brand în digital. Și care este un instrument managerial care să îți răspundă la întrebarea de bază: ”cum stăm?”. Când nu știi de unde pleci, cum poți să știi unde vrei să ajungi?
Igiena digitală este a doua proptea. Care înseamnă multe: securitatea conturilor, set-upul conturilor, o prezență minimă în digital (în așa fel încât să fii acolo când cineva te caută), o minimă cunoaștere a regulilor etc. Igiena digitală răspunde la întrebarea ”pe ce stăm?”.
Apoi vine marketingul. Bazat pe aceste două proptele. Iar marketingul răspunde la întrebarea ”cum mergem înainte”. Iar răspunsul este dat de ce ziceam mai sus: cu ajutorul unei adevărate inginerii organizaționale.
Păi, dacă e așa de greu și de complicat, ne vom opri vreodată din a face marketing digital?
Răspunsul meu pe scurt este nu. Nu cred că este o opțiune viabilă.
Dar ar fi cât de cât ideal să ne oprim din marketingul digital făcut prost.
Aia zic.
