Roxana Nicoleta Pîrjol s-a dedicat terapiei comportamentale pentru copiii cu nevoi speciale din Brașov. În 2017, și-a deschis cabinetul, oferind servicii bazate pe empatie, curiozitate și responsabilitate. Specializată în analiză comportamentală, Roxana proiectează și implementează programe de schimbare comportamentală, contribuind semnificativ la îmbunătățirea vieții copiilor pe care îi ghidează. Munca sa, considerată cea mai valoroasă realizare, transformă visurile copiilor în realitate.
C&B: Fă o descriere a activității tale!
Roxana Pîrjol: Activitatea pe care o desfășor vizează patru domenii: terapie indiviuală, terapie de grup / grupuri de socializare, logopedie și ateliere de creație. Toate aceste patru domenii sunt destinate copiilor cu cerințe educative speciale.
Principala activitate este reprezentată de intervenția terapeutică individuală prin care urmăresc dezvoltarea unor abilități (comunicare, joc și interacțiune socială, cognitive și de autonomie personală), dar și modelarea unor comportamente.
Pornim cu o evaluare inițială, ținem cont de de vârsta copilului și stabilim planul de recuperare și prioritățile de predare a abilităților funcționale.
C&B: Când și cum ai debutat în acest domeniu?
Roxana Pîrjol: Debutul în acest domeniu a fost în 2012, primul an de studenție. Atunci am desfășurat activități de voluntariat în aproape toate instituțiile ce aveau ca domeniu de activitatea recuperarea copiilor cu cerințe educative speciale. La una dintre aceste instituții am făcut o staționare de 3 ani, iar din 2017 am propriul cabinet. Visul meu a devenit realitate și continuă să-mi însenineze fiecare zi. Am întâlnit copii de ordinul sutelor și am cunoscut povești care m-au determinat să rămân în domeniu. Părinții vin la mine cu o foaie pe care este diagnosticul și multă speranță pentru un viitor cât mai independent pentru copilul lor.
C&B: Ce este important să știm despre lucrul cu copiii cu nevoi speciale?
Roxana Pîrjol: Pentru a lucra cu un copil cu cerințe educative speciale, eu am considerat util dobândirea continuă de informații actualizate, iar asta a generat prezența mea la numeroase și variate cursuri/ formări de lungă durată. În spatele jucăriilor împrăștiate în tot cabinetul stau reguli și obiective clare de gestionare a unei ședințe de terapie. Toate aceste lucruri nu ar fi posibile fără formări cât mai aprofundate despre recuperarea copiilor cu cerințe educative speciale
C&B: În calitate de consultant în analiză comportamentală cum definești INTEGRAREA unui copil cu nevoi speciale în școala de masă?
Roxana Pîrjol: Trebuie să ne reamintim că suntem unici și fiecare copil își are propria sa valoare, indiferent de problemele pe care le prezintă în procesul de învățare.
Atunci când ne raportăm la integrarea unui copil cu cerințe educative speciale (CES) ne raportam la următorii factori decizionali: Adaptarea sistemului educational și informarea cât mai bună a cadrelor didactice în legătura cu nevoile și particularităților copiilor cu cerințe educative speciale; Terapeutul – prin predarea și generalizarea abilităților (cognitive, sociale și comunicare) în cadrul ședințelor de terapie; Apartenența la grup – este prima barieră pe care trebuie să o depășească, pe lângă acceptare, are nevoie să i se ofere posibilități de învățare adaptate, cadre didactice familiarizate cu diagnosticul copilului și cu dificultățile care vin odată cu acesta; Adaptare rapidă la un sistem educational de masa – copilul are nevoie de expunere la situații asemănătoare cu cele pe care le va întâmpina la clasă. De exemplu, în cadrul grupurilor de socializare organizate se urmărește trecerea de la predarea față în față (sesiuni individuale), la predarea instrucțiilor si răspunsurilor în grup. Această trecere graduală la cerințele similare celor de la școală ajută la echilibrul emoțional al copilului. Identificarea vârstei mentale și integrarea în clasa potrivită ( în nivelul cel mai apropiat)
C&B: Care crezi că sunt barierele de care se lovește școala românească în integrarea copiilor cu nevoi speciale?
Roxana Pîrjol: Atunci când se inițiază integrarea copiilor cu nevoi speciale, apar o serie de bariere generate de legislație și politici guvernamentale, plus resursele umane și financiare. Lipsa politicilor şi a obiectivelor concrete, constituie obstacole majore în asigurarea educaţiei pentru toţi – proceduri deficitare de aplicare a legislaţiei și existenţa normativelor doar scriptic. Apoi, trebuie să vorbim despre cadrele didactice care nu au fost formate pentru a lucra cu elevii cu cerințe educative speciale, clădiri inaccesibile şi nestructurate în funcţie de nevoile şi deprinderile fiecărui elev, echipamente insuficiente pentru desfăşurarea procesului educativ şi mecanisme ineficiente de evaluare a competenţelor.
C&B: Unde crezi că începe educația și unde se termină?
Roxana Pîrjol: Educația are și a avut dintotdeauna roluri multiple pentru individ și pentru societate, dacă în studenție nu ofeream prea multă atenție acestui concept, acum imi este foarte clar că educația înseamnă încredere (definesc asta prin respectul reciproc și este de dorit a forma o echipă multidisciplinară alcătuită din toți actorii implicați în procesul educațional, de la copil și cadru didactic până la familie și comunitatea largă), echitate (respectarea drepturilor fiecărui copil de a avea șanse egale de acces pentru atingerea potențialului său maxim, indiferent de statutul socio-economic, de aptitudini sau caracteristici fizice și psihice) și solidaritate (toți membrii societății formează o comunitate de învățare incluzivă și împreună pot pune bazele unui sistem educational solid).
A fi un terapeut bun presupune a fi curios, enervant de curios, iar asta generează o învățare pe tot parcursul vieții.
C&B: Care sunt principiile de viață și activitate pe care le folosești și de la care nu te abați?
Roxana Pîrjol: În primul rând, comunicarea eficientă (expunerea ideilor într-un mod simplu și concis, astfel încât să evit confuziile. Folosirea unui limbaj clar și accesibil, esențial pentru a asigura înțelegerea de către părinte), apoi, urmarea unui plan (planificarea este un aspect crucial în atingerea succesului și realizarea obiectivelor profesionale și personale), empatia (activitatea mea profesională poate fi asociată unei vocați. A te pune în locul celuilalt este o dovadă de considerație față de ceilalți, iar asta poate avea un impact profund asupra relațiilor interpersonale și a succesului) și, nu în ultimul rând, menținerea echilibrului (adaptarea rapidă la schimbările și provocările apărute).
C&B: Există o legătură strânsă între carieră și un bun profesionist?
Roxana Pîrjol: Carierele sunt diverse, unele sună bine în teorie, însă în practică s-ar putea să nu fie atât de apreciate. Pentru a ajunge bun profesionist nu este suficient să știi, trebuie să-ți și placă.
În momentul în care m-am decis să urmez acest drum eram convinsă că iubesc copiii, îmi place să ajut, iar credința că egalitatea şanselor poate schimba destine, doar prin profesioniști, mi-a clădit fiecare decizie profesională.
C&B: Ce înseamnă să fii un terapeut EFICIENT?
Roxana Pîrjol: Toata lumea ar putea să dea o definiție proprie la ceea ce înseamnă un terapeut eficient. În realitate, lucrurile sunt mult mai complexe. Să fii un terapeut eficient, cred că înseamnă, în primul rând, să fii uman, cu tot ce presupune: stări bune, stări rele, emoții, frici, anxietăți, energie, oboseală. Să ai compasiune pentru cei pe care îi întâlnești în traseul tău profesional. Apoi, înseamnă că scopul tău sunt copiii și faci tot ce știi pentru ca ei să devină independenți. Asculți părinții, le ești aproape, le răspunzi cu rabdare la întrebări, le alini suferințele. Recuperarea copiilor cu CES nu este doar despre iubirea de știință, este despre oameni. Fiecare literă înseamnă ceva. T vine de la tandrețe, E vine de la empatie, R vine de la răbdare, A vine de la acceptare, P vine de la punctualitate, celălalt E vine de la energie, U vine de la unicitate și celălalt T vine de la toleranță.
C&B: Ce sfaturi ai pentru cei aflați la început sau indeciși în construi o carieră ca terapeut pentru copiii cu CES?
Roxana Pîrjol: Începuturile nu sunt ușoare în nicio carieră, însă cu atât mai mult în cea de terapeut, când ești responsabil de evoluției unui copil.
Realitatea este că o parte din informațiile valoroase le vei afla doar practicând, dar există și o serie de factori care pot genera o carieră în acest domeniu.
Fii un debutant informat, selectează acele date relevante pentru tine și ele îți vor fi de ajutor pe tot parcursului procesului decizional.
Nu te opri din învățare – Procesul de învățare nu se oprește la terminarea facultății, adevărul este că, abia atunci începe!
Curajul, răbdarea şi perseverenţa trebuie să te însoțească zilnic.
E de dorit a fi cel care dezvoltă abilități, impune limite, încurajează, iubeşte și cel care pune o piesă în puzzle-ul numit viață, pentru fiecare copil cu cerințe educative speciale.
Este important să ne reamintim că şi copiii cu cerinţe educaţionale speciale sunt tot ai noştri. Sunt la fel ca ceilalţi copii, doar că au nevoie de mai multă atenţie și acceptare din partea celor din jur.
C&B: Care este părere ta despre societate și evoluția ei?
Roxana Pîrjol: Evoluția este fenomenul prin care anumite aspect sunt înlocuite cu altele noi. În aria mea profesională, evoluția societății se reflectă prin dezvoltarea sistemului de organizații non-guvernamentale. Normalitatea este dată de ceea ce nu ne scot din rutină. Societatea stabilește acest tipar şi are, de cele mai multe ori, tendința de a respinge ceea ce este considerat „diferit”.
Copilul care nu face parte dintr-un tipar clasic, reprezintă mereu o provocare şi necesită atenție deosebită, timp şi resurse speciale.
C&B: Cum definești un copil cu CES fericit? Dar un părinte?
Roxana Pîrjol: Fericirea unui copil este nepreţuită şi merită orice sacrificiu, dar fericirea copiilor cu cerinţe educative speciale pleacă de la grija familiei, terapeuților și a cadrelor didactice de a le înţelege deficienţele şi de a aplica toate noțiunile dobândite pentru o dezvoltare optimă.
În cazul unui părinte de copil cu cerinţe educative speciale, pasul acceptării unui diagnostic poate fi greu de făcut şi întârzie demararea procesului terapeutic corespunzător, atât de necesare. Etapele prin care poate trece familia, variază de la stare de şoc, negare, neîncredere, (auto) învinuire până la acceptare, resemnare şi lupta pentru viitorul mai bun al copilului.
Fericirea unui părinte de copil cu CES este dată de progrese mici dar care duc la victorii mari, de fiecare program masterat, generalizat și util pentru o dezvoltare armonioasă.
Facebook