Și-a construit cariera pe umor și spontaneietate, fără să fie iubita unui bărbat influent, care să o propulseze în fața camerelor. Spune că nu se pricepe la televiziune, dar face asta cu talent și dăruire. Lumea toată pare un spectacol atunci când există sinceritate.
Teo nu are concurență în acest domeniu, fără nicio urmă de răutate, se pricepe foarte bine să îi determine pe invitații săi să răspundă la întrebările cele mai indiscrete.
Nu a perceput televiziunea ca pe o junglă niciodată în cei 15 ani de când o frecventează. În viziunea ei, vedetele care vin și pleacă la alte posturi de televiziune sunt niște “hahalere”. “Mi s-a părut un mediu în care inteligența consecventă câștigă mai devreme sau mai târziu. Am văzut o mulțime de hahalere care au venit și au plecat, am văzut hahalere, printre care mă număr, care au venit, au făcut performanță, au stat și s-au straduit din nou. Am văzut fenomene care au dispărut fără urmă , de genul Dan Diaconescu, care, în afară de o conotație peiorativă, nu mai reprezintă nimic în România. Am văzut fenomenul media născându-se și părând că nu se mai sfârșește vreodată, de care nu-și mai amintește, practic, nimeni. Nu mi se pare o junglă decât în paradigm că totul e o junglă. “
“La primul intro din viața mea, am vorbit fără să mă opresc, de frică și de disperare.”
Începutul în lumea spectacolului a fost la fel de sincer și de natural. Nu a visat celebritate, aceasta a venit în întâmpinarea ei. Teo povestește cu haz despre cum a fost prima zi într-o instituție de presă. „Prima oară am intrat în 1994, în cadrul primei emisiuni de radio televizate din România care se numea Post Meridian și care era inventată de Mihai Tatulici. A luptat foarte mult pentru asta insemnand că a trebuit să dea găuri prin toți pereții televiziunii ca să ajungă la radio, care era un alt nivel, la mine, pentru că nu vroiam să apar la televizor deloc-deloc, la vremea respectivă.”
Cu o viteză amenințătoare de învățare, din mers, Teo nu s-a mulțumit cu popularitatea câștigată tot cu rapiditate și datorită charismei ei. Și-a dorit să facă performanță. A devenit vedeta care susține postul de televiziune, formându-și un public fidel. Ca doi aliați care se despart în mod violent, Teo și Pro Tv, respectiv șeful de la acea vreme, Adrian Sârbu, au început să se dezechilibreze.
“Orice lucru care merge într-o direcție, în altă direcție poate fi urmărit într-o dinamică a sa. După părerea mea, lucrurile se duc dintr-o direcție în alta pentru o rațiune. În cazul în care această rațiune nu există, lucrul respectiv nu se mai deplasează pentru că nu mai există. “
În căutarea frumuseții
Tabloidele au fost invadate de știrile despre încercările vedetei de a-și modela trupul. În căutarea perfecțiunii, din viziunea unor minți înguste, Teo Trandafir a dat greș. „Frumusețea înseamnă perfecțiunea pe care am găsit-o într-un singur loc, pentru că am căutat-o peste tot, și anume pe fețele copiilor mici. Mă uit cu stupoare la fețele copiilor mici, de pe la 8 luni încolo, sunt desăvârșirea. Nu există defect. Frumusețea înseamnă perfecțiunea sau tendința către ea.”
“Eu, ca cetățean care lucrează pe la televizor, nu sunt și jurnalist”.
“Nu am făcut jurnalism nici măcar o secundă din viața mea. Am spus de nenumărate ori că jurnaliștii au treaba lor, au altă carte de muncă și altă fișă a postului. Mie mi se permite inexactitatea informației, ca om de divertisment.”
