Andrei Călăraș este director general la Genevaromfarm Internațional. A fost de acord să se prezinte pentru noi și să ne împărtășească din experiențele sale. Nu are o afacere proprie, iar ideea de carieră nu l-a inspirat niciodată. Se mândrește cu o evoluţie profesională care a parcurs toate treptele existente în lumea farmaceutică în care care este implicat de foarte mulţi ani. A fost, pe rând, reprezentant de vânzări, reprezentant medical, product manager, director de vânzări, business director şi, în cele din urmă, directorul general al companiei. Ca persoană, principalele sale atribute consideră că sunt: hotărât şi nehotărât; harnic şi leneş; calm şi nervos; liberal şi conservator.
A fost un moment emoționant
Activitatea fiecăruia dintre noi, indiferent de ceea ce face, este complexă, deoarece presupune relaţia cu oamenii. Iar ceea ce fac eu se bazează în exclusivitate pe aceste interacţiuni permanente care îţi pot lumina sau întuneca ziua. Prin activitatea mea, încerc să fac în așa fel încât să existe cât mai multe zile luminoase pentru cât mai mulţi dintre noi: de la medici la pacienţi, de la colegi la parteneri. Visurile copilăriei şi ale adolescenţei (nu mă preocupau „viziunile” în acea vreme) au fost cu totul altele decât ceea ce s-a întâmplat în realitate, iar întoarcerea cu gândul la acele dorinţe încă mai apasă pe nişte pedale dureroase. Am avut, fireşte, un moment în care viaţa a hotărât pentru mine, iar eu nu am putut decât să mă supun. Ceea ce ştiu sigur este că nu am făcut niciodată vreun rabat la dăruirea mea, că am muncit pentru fiecare etapă, chiar dacă a rămas prezent, undeva ascuns, acel adolescent care visa altceva. Experiențele importante din viața mea, inclusiv cele legate de activitatea profesională, fie ele pozitive sau negative, sunt cele ce au legătură în primul rând cu oamenii, cu relațiile interumane. Cifra de afaceri, banii sunt lucruri secundare. Importante, fără doar și poate, dar care nu se pot substitui altor lucruri. O să mă opresc, absolut aleator, la câte una din fiecare categorie. Un moment care mi-a făcut o mare plăcere s-a petrecut cu ocazia unui congres național, un congres de cardiologie, la care am ajuns, din motive ce nu au ținut decât de hazard, cu doar câteva minute înainte de începutul lucrărilor. Surpriza a fost că membrii prezidiului s-au ridicat și au ținut să mă întâmpine, în fața întregului auditoriu format din câteva sute de participanți, ca pe “bunul nostru coleg și partener, fără de care programul național de sănatate ce face obiectul acestei sesiuni nu ar fi existat”. Pentru mine, a fost un moment emoționant și reconfortant. În contrapartidă, voi menționa și o experiență negativă. În rezumat, ar suna în felul următor: după lungi negocieri cu o companie dintr-o țară considerată de mulți drept un etalon în ceea ce privește seriozitatea, etica și morala, am ajuns la o înțelegere ce ar fi trebuit consfințită prin semnarea unui contract. Surpriza, negativă de această dată, a fost că, la primirea documentelor, toate punctele asupra cărora agreasem cu doar o zi înainte erau schimbate într-un mod radical. Oameni și oameni, experiențe și experiențe, lecții și lecții.
Cred că citatul din Kant poate să exprime exact părerea mea despre sfaturi și sfătuitori: „Nu-mi daţi sfaturi: ştiu să greşesc şi singur!” Există persoane specializate, organizatoare de cursuri, care nu numai că sunt în măsură să dea sfaturi, dar ştiu deja şi toate greşelile posibile (şi probabile) ale celor care pornesc pe anumite drumuri bătătorite. Prin urmare, nu mă consider potrivit pentru a face acest lucru în locul lor. Poate doar un singur gând – nu faceţi nimic fără pasiune.
Victoriile Raţionalului sunt majoritare
Disputa dintre Rațional și Emoțional (Sentimental) este, cred, principala luptă a vieţii, iar ea intervine aproape în fiecare clipă a vieţii noastre atât profesionale, cât şi personale. Pentru ce? Pentru o supravieţuire frumoasă, de obicei. Cu ce? Cu toate piedicile care răsar sau pe care ni le ridicăm singuri. Din păcate, inevitabil, în ceea ce mă priveşte, victoriile Raţionalului sunt majoritare. În primul rând, varietatea oamenilor şi a activităţilor lor cu greu pot fi înscrise într-un şablon. Apoi, societatea însăşi este văzută diferit chiar de o singură persoană, de mine, de exemplu, în funcţie de unghiul din care priveşte. Mai mult, nu cred că e bine să încadrăm totul în definiţii care, în cele din urmă, nu ne ajută prea mult în „lupta” noastră de zi cu zi. În lipsa unei definiţii, voi spune doar că societatea, afacerile şi carierele din România sunt într-o metamorfoză continuă care, sper, ca într-o zi, să conducă spre mai bine.