Alina Popescu este dependentă de cafea, cărți și călătorii. Fix în ordinea asta, spune ea. Se consideră extrovertită, uneori prea prinsă în ce face, și mereu dornică să descopere locuri și oameni noi. Petrece foarte mult timp încercând să reproducă pe hârtie ce-i spun și arată vocile din capul ei. Altfel spus, scrie și publică ficțiune. Este autoare indie, iar activitatea sa cuprinde tot ce ține de publicarea de cărți, de la scrisul lor, la editare și formatare, și mai apoi la marketing și distribuție.
C&B: Spune povestea carierei sau afacerii tale!
„Cariera mea de acum a început când aveam cam zece ani. Mi-au plăcut întotdeauna cărțile, motiv pentru care i-am convins pe ai mei să mă învețe să citesc când aveam 5 ani. Dar a mai durat încă 5 să mă apuc eu de scris. Prima mea poveste a fost scrisă în colaborare cu un băiat, într-o vacanță de vară. Mult mai târziu mi-am dat seama că rescriam Neverending Story, film pe care el îl văzuse, iar eu nu… Și chiar dacă nu am terminat niciodată povestea începută cu el, cum m-am întors de la bunici, m-am apucat să scriu singură. Și de atunci nu m-am mai oprit.
Deși m-am apucat devreme de scris, nu am considerat asta o carieră de urmat. Pe atunci credeam că scrii pe lângă altceva. Eram obișnuită cu ideea de matematicieni poeți, profesori universitari care publicau, scriitori care erau și jurnaliști, și tot așa. Probabil de aceea la facultate am ales să studiez jurnalismul, iar după am lucrat în marketing și PR.
Peste 20 de titluri publicate
Am descoperit destul de repede că o carieră lungă într-o corporație nu este pentru mine, așa că am încercat diverse altele. De la firma de PR (am abandonat-o relativ repede), la articole freelance pentru site-uri din strainatate, la crearea, menținerea și mai apoi vânzarea unui blog de călătorii. La scris ficțiune m-am întors aproape întâmplător – a început cu oameni pe care i-am întîlnit prin intermediul blogurilor mele și care m-au invitat apoi la o minivacanță în Sardinia dedicată scrisului (writing retreat). Cum cele două scriitoare care țineau cursurile și sesiunile de scris erau din Marea Britanie, m-am gândit să încerc să scriu în engleză. Acea primă încercare a devenit (după câțiva ani și niște schimbări radicale) romanul meu de debut, The Edge of Hope.
La început am lucrat și pe cont propriu, și cu o editură din Australia, iar din ianuarie 2017 am facut trecerea completă la lumea self publishing. De atunci am publicat peste 20 de titluri, de la povești de dragoste la vampiri, vârcolaci, și lumi science-fiction. O mare parte din cărțile mele sunt ficțiune LGBT.
Tot in 2017, în toamnă, după vânzarea blogului de călătorii, scrisul și publicatul de ficțiune a devenit cariera mea principală. Povestea asta alambicată e modul meu de a spune că mi-a luat ceva timp să îmi găsesc rostul și o carieră care să mă facă să simt că am o misiune, un țel, și că sunt fericită să fac treaba asta în fiecare zi. Inclusiv în weekend.”
C&B: Care erau viziunile tale în copilărie/adolescență și care sunt acum?
„În copilărie, părerile mele despre lume erau mult mai limitate și mai naive. S-au schimbat mult când am început școala și apoi, cu fiecare nouă călătorie, cu fiecare persoană întâlnită și carte citită, am învățat mai mult. Am prins doar 7 ani de comunism, dar a fost suficient să înțeleg destul de mult cum totul s-a schimbat după revoluție. Am și avut noroc să călătoresc în străinătate de cand aveam 13 ani și să întâlnesc destul de devreme oameni din lumi și culturi foarte diferite de cea în care trăiam eu.
Dincolo de faptul că și atunci și acum scrisul a fost o constantă, viziunile mele despre carieră au trecut de la convențional la polul opus. Deși am suficienți ani de experiență, îmi ia ceva timp să le explic celor din jur ce fac. Ideea de a scrie cărți și a le publica e simplă. Ideea de a o face singur, fără editură, la nivel internațional, doar prin site-uri pe internet, e mai complicată.
În ceea ce privește valorile personale, nu cred că s-au schimbat prea mult. Am fost întotdeauna interesată să învăț și să descopăr perspective noi, ceea ce m-a facut o persoană destul de sceptică, dar și curioasă. Ce s-a schimbat, și asta a venit cu maturitatea, a fost faptul că am înțeles că tot ce vreau să fie altfel, mai bun, în lume începe cu mine. Exemplu personal este extrem de valoros. Cred asta cu tărie, deși dupa 6 ani de încercat să conving vecinii că e o idee bună să strângi după câinele tău, încă aștept rezultate.”
C&B: Povestește-ne o întâmplare/experiență pozitivă și una negativă legată de activitatea ta!
Au fost prea multe lucruri pozitive și mi-e greu să aleg unul singur. E o problemă generală, de aceea nu am o carte preferată, de exemplu. O să aleg o experiență care mă face să zâmbesc de fiecare dată când mi-o amintesc. Și anume prima mea conferință pentru scriitori. A avut loc la Munchen in vara lui 2016 și a fost prima dată când am realizat că sunt autor de acum, ca mă pot numi scriitoare adevărată. Am fost unul dintre vorbitori, am discutat tot felul de lucruri cu alți scriitori, și, mai important, am vorbit cu cititori. Spre marea mea supriza, unii dintre ei știau cine sunt.
Pe partea negativă, o să aleg o chestiune care mă enervează destul de tare. Și anume faptul că în România este limitat numărul de ISBN-uri pe care un autor independent le poate înregistra. Singura posibilitate este să îți înființezi o editură. Această stare de fapt m-a făcut să realizez că România nu este încă la nivelul altor țări în self publishing.
C&B: Oferă sfat/sfaturi pentru cei aflați la început sau indeciși!
„Primul meu sfat este să nu-i credeți pe cei care spun că se moare de foame cu arta. Că e vorba de scris, pictură, sau muzică, mitul artistului care nu se poate întreține doar din artă e doar atât, un mit. Lucrurile au evoluat mult, există numeroase moduri prin care vă puteți croi o carieră frumoasă.
Un alt sfat pe care mi-l doresc să îl fi primit este să experimentez. Cred că e important să ne dăm seama la ce suntem buni și ce ne place să facem. Având în vedere că trebuie să petrecem mare parte din viață muncind, cred că este extrem de important să facem ceva motivant, care să ne placă, și care să dea sens vieții.
A scrie cărți și a le publica necesită nu atât talent, cât mult efort, dorință de a învăța, și adaptabilitate. Ca în orice altă industrie, lucrurile se schimbă mereu, și dacă nu te poți schimba odată cu ele, totul devine mai dificil.”
C&B: În cazul tău, pentru ce sau cu ce se luptă Raționalul și Sentimentalul?
„Raționalul și Sentimentalul se luptă zilnic pe aproape orice. De la cum mă afectează oamenii și evenimentele din jurul meu, la ce proiect să aibă prioritate. Cred că multe probleme apar pentru că modul în care simțim ne dictează acțiunile și reacțiile mai des decât o fac faptele. Așa că mă straduiesc să gasesc un echilibru. Să las raționalul să analizeze tot și în același timp să las sentimentalul să creeze situații și personaje pe care cititorii mei să le considere credibile.
Nu îmi iese mereu, pentru că îmi ia mult efort să găsesc situațiile obiective care duc la anumite reacții emoționale și să le privesc cu detașare. De aceea, atât în carieră, cât și în viața personală, încerc să nu iau decizii majore când starea mea emoțională e greu de controlat. Pe scurt, dacă sunt foarte supărată sau mult prea entuziasmată de ceva, aștept o zi sau două, să am timp să judec tot la rece. Și din acest motiv exista probabil sute de mesaje foarte furioase pe care nu le-am trimis niciodată :)”
C&B: Dă o definiție proprie pentru societatea, afacerile și carierele din România!
„Hmm, greu de dat o definiție clară și cuprinzătoare. Aș zice că societatea românească e o mașinărie enormă și greoaie, ruginită pe alocuri, cu componente adunate din prea multe părți, care nu prea se împacă unele cu altele și care nu respectă aceleași reguli. Din această cauză, e ineficientă și se adaptează mult prea lent. Până nu se armonizează cât de cât, va fi foarte dificil să devină mai modernă, să lucreze eficient. Din cauza aceasta, oricâți oameni pasionați și inteligenți încearcă să o împingă în viitor, va rămâne foarte greu de urnit. Și, probabil din acest motiv, mediul de afaceri și carierele, deși mereu impresionante prin realizările pe care le putem observa, încă reflectă adesea haosul și lentoarea din societate.”
