Simona Nicolaescu, psihoterapeut, hipnoterapeut, coach și antreprenor, vorbește despre sănătate mintală, wellbeing, antreprenoriat și Flow Balance, aplicația creată pentru antrenarea minții, corpului și emoțiilor prin practici zilnice.
Simona Nicolaescu este psihoterapeut, hipnoterapeut, coach și antreprenor cu peste 20 de ani de experiență în programe de training, wellbeing și team building pentru companii, autoarea cărții „Secrete și sinceritate” și creatoarea Flow Balance — o aplicație cu antrenamente audio pentru minte, corp și emoții, construită pe o convingere testată în cabinet și pe munte deopotrivă: schimbarea reală nu vine din revelații, ci din reflexe mici, repetate zilnic.
C&B: Cum v-ați descrie într-o singură frază?
Simona: Sunt omul care lucrează pentru cei care au multe pe cap, puțin timp pentru ei și o minte care nu prea știe unde e butonul de pauză — și care nu le mai dă încă un sfat, ci îi antrenează să revină la ei în câteva minute.
C&B: Care este „firul roșu” al parcursului dvs.?
Simona: Firul roșu e că nu am separat niciodată mintea de corp și nici viața de business. Trei momente au fixat asta. Primul: acum peste 20 de ani am avut un accident grav de mașină și am realizat cât de repede poți dispărea de pe lumea asta. Atunci am decis să fac doar ce îmi place și mi-am construit propriul business. Al doilea: drumul spre Everest Base Camp, în 2016, unde la 4.600 de metri mi s-a făcut atât de rău încât nu mai puteam sta în picioare — și am ieșit din acel moment nu cu medicamente, ci cu tehnicile pe care le predam cursanților mei. Am simțit pe pielea mea că mintea și corpul lucrează în tandem. Al treilea: momentul în care am înțeles că tot ce dau oamenilor în cabinet — teme, vizualizări, exerciții între ședințe — poate deveni un instrument pe care să-l aibă în buzunar. Așa s-a născut Flow Balance. Constanta din toate alegerile: transform ceea ce trăiesc și practic eu în instrumente pentru alții.
C&B: Un moment dificil sau un eșec care v-a schimbat?
Simona: Pe Kilimanjaro, în a doua noapte, la 3.800 de metri, am avut un atac de panică. Eu, care lucrez cu oamenii exact pe asta. Pulsul îmi urcase la 150 în repaus, față de 72 cât am de obicei, nu puteam mânca, nu puteam dormi, și mi-a luat ore bune să recunosc ce mi se întâmplă — e mult mai greu să vezi la tine ce diagnostichezi ușor la alții. Partea incomodă e ce am descoperit în spatele lui: cu o lună înainte de plecare renunțasem la practica mea zilnică. Nu mai petrecusem cele 30 de minute cu mine, zilnic, și transformasem o călătorie mult așteptată într-o sursă de stres, cu o mie de scenarii negre. Ce am schimbat: am încetat să tratez practica zilnică drept ceva opțional, pentru zilele libere. E ca spălatul pe dinți — nu o faci când te simți inspirat, o faci pentru că e reflex. Iar clienților le spun de atunci exact asta, cu exemplul meu, nu din manual.
C&B: O decizie curajoasă sau contra-intuitivă?
Simona: Decizia de a construi Flow Balance. Contra-intuitiv, pentru că un psihoterapeut e antrenat să creadă că transformarea se întâmplă doar în relația directă, unu la unu, în cabinet. Iar economic, cabinetul și compania de training erau zona sigură: clienți fideli, un model care funcționa de două decenii. O aplicație înseamnă investiție continuă, echipă, tehnologie, un teren pe care nu-l stăpâneam. Riscul pe care l-am evaluat: că diluez profunzimea terapiei într-un produs digital. Ce m-a convins să merg mai departe a fost realitatea din cabinet — oamenii nu se blochează pentru că nu înțeleg, ci pentru că între ședințe nu au un instrument la îndemână când mintea începe să alerge. Alternativa refuzată: să rămân confortabil în modelul „timpul meu contra bani”, care nu poate ajuta niciodată mai mulți oameni decât încap într-o agendă. Rezultatul: un sistem de antrenamente audio organizate în programe de minimum 14 zile, pentru adulți și copii, gândit de la început să crească internațional.
C&B: Cum v-ați schimbat ca lider / profesionist?
Simona: Cea mai mare schimbare: relația cu propriul corp și cu propriul ritm. Ani de zile am avut atât de lucru încât uitam să merg și la toaletă — la propriu. Eram implicată în atât de multe proiecte încât nu mă mai bucuram nici de rolul de mamă, nici de pasiunile mele. Astăzi relaxarea e un obiectiv de business, la fel de serios ca cifrele: fac sport de cinci ori pe săptămână, am minimum 30 de minute zilnic doar pentru mine, și îmi încep diminețile cu o intenție clară. Decizional, m-am schimbat la fel de concret: înainte spuneam da aproape la orice; acum îmi aleg clienții cu grijă — dacă stresul vine preponderent dinspre ei și nu putem stabili limite, ne despărțim. Iar sub presiune, primul lucru pe care îl fac nu mai e să forțez, ci să mă întreb: care e intenția mea în discuția asta? Întrebarea aia simplă a dezamorsat mai multe conflicte decât orice învățat în zecile de formări pe care le am.
C&B: Ce spun oamenii care lucrează direct cu dvs.?
Simona: Cred că ar spune două lucruri, și amândouă sunt adevărate. Că pot și caldă și distantă, directă în același timp — nu învelesc lucrurile în vată, dar nici nu le spun de sus. Un client mi-a zis la prima ședință că el „nu crede în guru”; am lucrat până a înțeles că nici eu nu-i cer asta — singurul maestru pe care trebuie să-l asculte e cel dinăuntrul lui. Partea dificilă: am un ritm intens și standarde înalte, iar pentru oamenii din jur asta poate fi obositor, inclusiv lucrez cu oamenii care sunt determinați să își rezolve problemele, să își atingă visurile. Universul nu te ajută dacă nu știi ce vrei și nu faci pași mici de zi de zi. Am primit feedback că vreau prea multe deodată — și e un feedback corect, e exact lupta mea veche cu prea multe proiecte în paralel. Ce am învățat să fac e să-mi aplic propria regulă: du în rucsac atât cât poți căra cu plăcere. Nu-mi iese mereu. Dar diferența față de acum zece ani e că acum văd când rucsacul dă pe dinafară.
C&B: Ce vă diferențiază real în modul în care construiți?
Simona: Două lucruri concrete. Primul: nu predau nimic din ce nu folosesc. Exercițiile de vizualizare pe care le găsești în Flow Balance sunt cele cu care mi-am gestionat greața și amețeala la 4.600 de metri pe drumul spre Everest Base Camp. Respirația din antrenamente e cea cu care am ieșit din atacul de panică de pe Kilimanjaro. Nu am creat aplicația pentru că trăiesc într-o stare perfectă de calm, ci pentru că știu cât contează să ai un instrument simplu la îndemână când mintea o ia la fugă. Al doilea: construiesc pe repetiție, nu pe revelație. Toată industria vinde momente „aha”. Eu am văzut în cabinet sute de oameni care înțeleg perfect de ce se simt cum se simt — și rămân blocați. De aceea programele din Flow Balance au minimum 14 zile: nu pentru că e un număr magic, ci pentru că un reflex nou are nevoie de repetiție, ca la sală. Nu te aștepți ca un corp să devină puternic după un antrenament; de ce ne-am aștepta ca mintea să se schimbe după o singură revelație?
C&B: Cum v-a schimbat contextul actual (tehnologie, AI, economie)?
Simona: Radical și practic. Cea mai vizibilă schimbare e chiar Flow Balance: am mutat o parte din munca de cabinet și de training în tehnologie, pentru că o oră de terapie ajută un om, iar un antrenament audio poate ajuta mii, în același timp, la un cost accesibil. A doua schimbare: lucrez cu AI ca partener de strategie și conținut — de la calibrarea vocii de brand până la structurarea campaniilor pe verticale de nevoie (somn, anxietate, focus, examene pentru copii). Ce nu am delegat și nu voi delega: substanța terapeutică. AI-ul mă ajută să duc mai departe ce știu, nu să inventez ce nu știu. Iar economic, gândesc creșterea altfel decât acum zece ani: nu pe reclame plătite, ci pe comunități construite în jurul unor probleme concrete, testate ca ipoteze — lansăm, măsurăm, ajustăm.
C&B: Un obicei sau o rutină care v-a influențat performanța?
Simona: Minimum 30 de minute pe zi doar cu mine — meditație, respirație, vizualizare sau pur și simplu liniște, zilnic, de ani de zile. Știu exact ce se întâmplă când renunț, pentru că am experimentul pe propria piele: luna în care am sărit peste practică, înainte de Kilimanjaro, s-a terminat cu un atac de panică la 3.800 de metri. Când practica e la locul ei, diferența e măsurabilă în felul în care lucrez: dorm bine, iau decizii fără să le rumeg zile întregi, și nu mai reacționez din prima la ce mă enervează. La asta se adaugă sportul, de cinci ori pe săptămână, și muntele ori de câte ori pot — pentru că am descoperit că acolo e cea mai bună energie a mea; pasiunea asta mă dă jos din pat la orice oră și îmi dă inspirație pentru restul zilelor de muncă. Rutina nu e glamour. Exact de asta funcționează.
C&B: Care sunt principiile după care luați deciziile importante?
Simona: Trei principii. Unu: tot ce fac, fac cu intenție — înainte de orice discuție grea mă întreb care e scopul, și întrebarea asta schimbă cursul conversației. Doi: corpul nu negociază — dacă o decizie îmi ține corpul în alertă zile întregi, e semnal, nu detaliu. Trei: du în rucsac atât cât poți căra cu plăcere — refuz proiecte bune ca să pot duce bine proiectele esențiale. Testul real al acestor principii a fost pe drumul spre Everest Base Camp, în ziua în care trebuia să ajungem la Lobuche: la 4.600 de metri mi s-a făcut rău, grupul a pierdut o zi din cauza mea, iar a doua zi dimineața mă trezisem cu o neîncredere totală că pot continua. Decizia corectă nu a fost „strânge din dinți”, nici „renunță”. A fost să-mi respect ritmul: pași mici, în ritmul propriei respirații, minte și corp în tandem. Am ajuns la Base Camp. Aceeași logică o aplic în business: nu urci un munte forțându-te o dată; urci făcând încă un pas, în ritmul pe care corpul îl poate duce.
C&B: Cum vedeți evoluția domeniului în 3–5 ani?
Simona: Sănătatea mintală se mută dinspre intervenție spre antrenament zilnic — la fel cum fitnessul a ieșit din cabinetul medical și a intrat în viața de zi cu zi. Creștere văd în trei zone: instrumente digitale scurte și ghidate, pentru oameni care nu au o oră liberă dar au șapte minute; reglarea emoțională pentru copii și adolescenți, unde nevoia e uriașă și oferta serioasă e subțire — de la anxietatea de examen până la poveștile terapeutice; și wellbeingul organizațional real, pentru că companiile încep să înțeleagă că burnout-ul e o problemă de business, nu de HR. Riscurile: AI-ul va inunda piața cu conținut de wellness generic, corect tehnic și gol de substanță, iar promisiunile miraculoase — „scapă definitiv de anxietate” — vor eroda încrederea în tot domeniul. Scădere văd exact acolo: în produsele care vând calm ca stare permanentă. Echilibrul nu e o stare, e o practică — iar cine construiește pe adevărul ăsta, nu pe promisiuni, va rămâne în picioare.
C&B: Ce rol vă propuneți în această evoluție?
Simona: Construiesc Flow Balance cu un obiectiv asumat: un milion de utilizatori. Concret, asta înseamnă antrenamente audio pentru minte, corp și emoții — somn, anxietate, focus, încredere, performanță, pregătire mentală pentru naștere, examene, povești terapeutice pentru copii — organizate în programe de minimum 14 zile, construite modular ca să poată fi extinse în engleză, franceză, germană, spaniolă și italiană. Impactul pe care îl urmăresc e simplu de formulat și greu de făcut: ca practica zilnică de reglare să devină la fel de firească precum spălatul pe dinți, pentru adulți și pentru copii. Iar rolul meu personal în asta e să rămân sursa vie a conținutului — fiecare antrenament nou pleacă din cabinet, din nevoile reale ale oamenilor cu care lucrez, nu dintr-o ședință de brainstorming despre „ce s-ar vinde”.
C&B: Ce sfat ați da cuiva care vrea să construiască ceva relevant azi?
Simona: Trei recomandări, toate plătite din greșeli proprii. Unu: construiește din ce practici tu, nu din ce se cere pe piață — oamenii simt imediat diferența dintre cineva care predă un instrument și cineva care trăiește cu el; ce e autentic se vinde mai încet, dar nu expiră. Doi: alege o problemă foarte clară și stai pe ea mult mai mult decât îți e confortabil. Eu am pierdut ani fiind implicată în prea multe proiecte deodată — nu mă mai bucuram de nimic și nu creșteam nimic cu adevărat. O verticală dusă până la capăt bate zece începuturi. Trei: pune-ți relaxarea în planul de business, nu în vacanță. Sună moale, e cea mai dură lecție a mea: nu poți aplica nicio bună practică de la EMBA dintr-un sistem nervos epuizat, iar deciziile proaste cele mai scumpe le-am luat exact în perioadele în care „nu aveam timp” de mine.
C&B: Un adevăr incomod despre domeniul dvs.?
Simona: Două, de fapt. Primul: insight-ul nu schimbă pe nimeni. Industria dezvoltării personale trăiește din vânzarea de revelații — cărți, conferințe, momente „aha” — dar în cabinet văd constant oameni care înțeleg impecabil de ce suferă și rămân exact unde sunt. Cărțile și programele de dezvoltare personală sunt bune doar dacă aplici ceva din ele; altfel sunt timp pierdut și o sursă în plus de frustrare că alții pot și tu nu. Schimbarea reală e plictisitoare: repetiție zilnică, reflexe mici, fără artificii. Nimeni nu vrea să audă asta, pentru că nu se ambalează frumos. Al doilea adevăr incomod: și noi, cei din domeniu, ne dereglăm. Eu am făcut un atac de panică pe Kilimanjaro după 20 de ani de lucru cu oamenii. Terapeutul care pare mereu senin fie are o practică zilnică serioasă, fie joacă un rol. Nu am creat Flow Balance dintr-o stare de calm permanent — l-am creat pentru că știu, din interior, cât de repede se pierde echilibrul când renunți la instrumentele tale.
Descoperă perspectiva Simonei Nicolaescu despre schimbare, echilibru și puterea practicilor zilnice și află cum Flow Balance își propune să transforme reglarea emoțională într-un reflex firesc, pentru adulți și copii.
