Descoperă povestea Virginiei Vasilache, fondatoarea Teatrului Vasilache București și a trupei pentru copii Miniricii.
Virginia Vasilache este actriță, regizoare, antreprenoare în domeniul cultural. Este fondatoarea Teatrul Vasilache București (2020) și a trupei de spectacole pentru copii Miniricii (2018). Însă este și autoare a textelor celor 7 spectacole pentru copii pe care le susține cu Trupa Miniricii, autoare a spectacolului ”Ultimul Loz- Musical de mahala”, autoare a unei cărți best-seller din categoria ”pentru copii” 2024 – ”Educație financiară pentru copii”– publicată de Bookzone.
C&B: Cum v-ați descrie într-o singură frază, astfel încât să îi faceți curioși pe cei care nu vă cunosc încă?
Virginia Vasilache: Sunt un om ce își dorește ca, prin acțiunile sale, să lase ceva valoros, artistic, o idee, o concluzie sau poate un exemplu mai amplu, celor ce vor simți că au o misiune pe acest Pământ.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei sau afacerii dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Virginia Vasilache: Primul ar fi momentul în care am decis ca, în ciuda tuturor greutăților, insistențelor celor de lângă mine, situațiilor dificile, să las totul și s-o iau de la zero, urmându-mi visurile, intuiția, dorințele, împlinindu-mi parte din scopul meu în această lume.
Apoi au urmat multe momente dificile, ce nu au ținut neapărat de comportamentul meu, de voința mea dar, cu siguranță, alegerile pe care le-am făcut în acele momente au contat enorm în evoluția mea până astăzi. Iar astăzi eu sunt doar o mică parte.
Întotdeauna, momentele dificile cred că sunt cele care ne definesc realmente, ele ne scot din zona de confort și ne pun față în față cu destinul, cu voința noastră, cu puterea de a merge mai departe sau, din contră, ne fac să ne îndoim de tot ce-am clădit, ce-am crezut, ne fac să schimbăm sensul, să ne oprim. Aici se defiesc oamenii într-o direcție sau alta. Aici își pot da sema adacă alegerile lor sunt sau nu în acord cu ceea ce simt și vor să facă.
După aceste hopuri, de regulă urmează perioade de creștere, apoi iar hopuri, stopuri, apoi iar…și tot așa. Nu pot să dau o ciclicitate temporală a momentelor cheie, pentru că ele au venit în funcție de acțiunile mele, de abordarea mea, de priorități și, evident, de conjucturile externe, acele anomalii din destinul fiecăruia pentru care nu putem învinovății pe nimeni, nu-i așa?
C&B: Care au fost cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat în dezvoltarea Teatrului Vasilache?
Virginia Vasilache: Provocarea majoră, cred, cea mai importantă, a fost să-mi dau seama dacă eu chiar îmi doresc asta, dacă pot face față tuturor greutăților, dacă și cine mă va accepta, pe cine voi pierde, la cine voi renunța și alte asemenea întrebări care, deși par existențiale, ele sunt necesare oricând omul alege un plan măreț în schimbul confortului.
Apoi, cum am scris mai sus, renunțarea la confort. Acest proiect presupune eforturi enorme, și financiare dar, mai ales, eforturi de implicare totală, lipsă a timpului liber, burnout uneori, persuasivitate și multe altele.
Provocarea financiară există în permanență atunci când vorbim de un teatru privat care nu primește fonduri, sponsorizări și care se întreține doar din vânzarea spectacolelor și participarea la astfel de evenimente. El este, încă, într-o perioadă de tranziție spre ceea ce îmi doresc eu să devină. Dar nu pot să nu observ și să nu apreciez că, în ciuda primilor 2 ani de pandemie, în ciuda greutăților financiare, lipsa sprijinului, ceva m-a încurajat să merg mai departe, să fie sălile pline, să primesc recenzii extrem de mulțumitoare iar, anul acesta să participăm la câteva festivaluri de notorietate (Fringe- Sibiu, FITT- Turda, Festivalul La mustață (susținut la Teatrul de comedie), Comic 7b- Buzău, Festivalul Birlic- Fălticeni), la unele obținând și premii. Prestigiul a ceea ce am creat de la o idee, de la un gând, este motorul ce mă obligă acum să merg mai departe, indiferent cât de greu este.
Și mai sunt provocări, spre exemplu relația cu actorii. Am căutat să merg pe acest drum cu oameni care înțeleg că se înhamă la un viitor construit împreună dar, uneori, așa cum se mai întâmplă în viață, există și alegeri mai puțin potrivite. Important este să le observi cât mai repede și apoi să mergi mai departe, să-ți vezi de scopul tău, învățând de fiecare dată câte o nouă lecție.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Virginia Vasilache: Există o nebunie, altfel nu-mi explic. Cred că orice creator trebuie să aibă acea doză de nebunie care să-l mențină viu în scopul și destinul său, altminteri nu se poate. Există la fiecare pas un milion de motive pentru care poți să NU faci un anume lucru, o anumită acțiune, însă există si UN motiv pentru care merită să rămâi și să lupți. Cred că cine vrea să meargă pe un astfel de drum e cumva obligat să aleagă nebunul de pe tabla de șah. Altfel putem vorbi de perseverență, efort continuu, epuizare, încredere absolută, dorință, determinare și așa mai departe. Deci, în această situație, nebunul e construit și din vis și din ambiție.
C&B: Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Virginia Vasilache: Întrebarea aceasta ar trebui adresată celor ce ne văd din afară. Eu, una, m-am văzut de la început ceea ce voi deveni atunci când va veni momentul. Încă sunt pe drum, pe calea bună, zic eu. Dar, ”când ajung?”, ”cum ajung?”, sunt întrebări la care numai Universul vă poate răspunde, eu nu mă gândesc la asta. Las lucrurile să vină de la sine, natural.
Ce pot spune e că anumite greutăți cu care mă confruntam la început au dispărut, că au apărut altele, că lucrurile în mod cert au evoluat. Nu numai că simt acest lucru dar se vede în notorietatea pe care a căpătat-o acest proiect.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu echipa sau colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Virginia Vasilache: Oh, grea întrebare… Nu știu, probabil lucruri pozitive și negative, dar proporția nu o pot estima, eu n-am obiceiul să le cer să-mi confirme apartenența la grup dar, presupun că dacă lucrează cu mine în continuare lucrurile nu stau rău.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Virginia Vasilache: Încă n-am avut parte de o asemenea decizie. Am avut provocări mai mici, cum ar fi faptul că am obținut în 2023 locația actuală în Parcul Carol, Muzeul Național Tehnic ”Dimitrie Leonida”- o sală studio cu 120 locuri, o poziție bună, centrală. Având o astfel de sală pe care o putem folosi și pentru repetiții ne permite să lucrăm diverse proiecte noi și, probabil, acest lucru ne va conduce către un alt hop peste care vom trece și care ne va schimba traiectoria în mai bine.
C&B: Cum v-ați construit stilul de leadership sau modul în care luați decizii? A fost un proces natural sau învățat?
Virginia Vasilache: Și și. Natural sunt un leader, poate sună ciudat dar așa este. De mică îi direcționam pe cei din clasă, pe prietenii de joacă, apoi, la 20 de ani, mi-am deschis prima firmă pe care am condus-o alături de alți asociați până în 2012 când am schimbat traiectoria, renunțând la confortul de care vorbeam, urmându-mi visurile.
Leadership-ul natural a fost îmbunătățit în permanență în toți acești ani dar cred că este, mai întâi de toate, un fel de a fi, un talent pe care îl ai sau nu. Cei care nu-l au devin șefi, dacă sunt puși în asemena poziții. Leader-ul, după părerea mea, este un mentor, cineva lângă care vrei să mergi mai departe, care nu-ți impune dar în fața căruia simți că nu poți da înapoi, îți crează o datorie morală pe care numai ce-i fără caracter o pot evita. Este un om alături de care simți că poți evolua dar, de fapt, ei, amândoi, evoluează împreună. Un leader nu-și va asuma niciodată reușitele de unul singur, nu cade în capcana vanității, el construiește alături de ceilalți, ridicându-i pe fiecare pentru că el este mereu cu câțiva pași înainte.
C&B: Care a fost cel mai memorabil moment de până acum în parcursul Teatrului Vasilache și ce ați învățat din el?
Virginia Vasilache: Au fost multe momente absolut fantastice, aplauzele ce au durat 15 minute după spectacol, recenziile, mesajele extrem de încurajatoare. Deseori ni se spune ”vin la voi pentru că văd că vouă chiar vă place să jucați teatru, să fiți pe scenă”- nu luați sensul mot-a-mot, ci sensul metaforic. Și da, așa este, noi chiar vrem să jucăm, în ciuda greutăților fiecăruia, în ciuda a ceea ce am întâmpinat în acea zi, în ciuda momentelor grele prin care poate trece fiecare la un moment dat (și aici chiar mă refer la momente extrem de grele, cum ar fi pierderea unor ființe dragi), actorii vor să joace, cu același chef de fiecare dată. Nu există plafonarea actorului de la stat care are salriu dar nu mai are cheie, motivație de a face un rol, de a descoperi ceva nou în fiecare spectacol, de a încerca, de a se transforma, până la urmă. La noi miza e mereu la cote maxime, deși nu jucăm în săli de 800 de spectatori și nici câștigurile nu sunt de acea amploare dar nu cred că atunci când se va întâmpla asta va fi un obstacol.
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Virginia Vasilache: O zi obișnuită am în fiecare zi, indiferent ce se întâmplă, sau, mai bine zis, se întâmplă câte ceva în fiecare zi astfel încât m-am obișnuit cu asta.
Sunt foarte multe lucruri de făcut într-un teatru privat, noi nu avem scenografi, decorurile am învățat să ni le facem, nu avem costumieră, noi ni le cumpărăm, ajustăm, coasem, etc, noi spălăm scena, noi montăm și demontăm decorul, avem însă tehnician, dar, sunt și situații în care tot noi ne facem regia tehnică din culise. Noi vindem biletele, noi facem promovare, postări, uneori avem și fotografi, de regulă la premieră. Pe scurt, cu asta mă ocup zilnic, pe lângă program, organizarea deplasărilor și altor lucruri logistice sau administrative. Și da, noi plătim impozitele.
O zi obișnuită din viața mea are 48 de ore, nu 24. Am învățat să fiu eficientă cu timpul meu astfel încât să am grijă și de familie și de mine.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Virginia Vasilache: Cred că sunt aceleași principii ce ne ghidează pe toți în viață. Principalul principiu este acela că, dacă mi s-a dat acest proiect atunci trebuie să-l fac cât mai bine posibil, oricare ar fi el. Consider că e o obligație față de Univers de ați valorifica talentele, de a te pune în valoare cu ceea ce crezi că este valoros la tine, e o datorie pe care nu o poți ocoli.
Un alt principiu este acela de a nu face rău nimănui, deși, uneori metoda sau deznodământul nu convine, trebuie să acceptăm că nu totul se întâmplă cum vrem noi ci după un scop.
Cred în transformare, în schimbarea care conduce doar spre bine, cred în faptul că orice sfârșit conduce la un nou început.
Dacă vorbim de valori, aici lucrurile sunt mai diferite. Valorile mele sunt de multe ori prost înțelese sau chiar contrare cu ale celorlalți. Poate sunt ”de modă veche”, poate vin din educația de acasă, poate le-am cules din experiențele vieții dar cred că însăși scala de valori e motivul pentru care teatrul m-a ales pe mine să fiu aici, tocmai pentru că îi respect valorile.
Valorile sunt, totuși, caracteristici personale, după care ne ghidăm și acționăm în consecință. Astăzi, valorile sunt mult subdimensionate, fiind deseori confundate cu necesitățile.
C&B: Cum a apărut ideea de a pune bazele Teatrului Vasilache și ce v-a inspirat să faceți acest pas?
Virginia Vasilache: A apărut foarte simplu și natural. La vremea aceea (2020) aveam deja 4 spectacole pentru copii și aveam deseori probleme în găsirea unei locații unde să le suținem. Devenea obositor să ne deplasăm cu decorurile, mari și greoaie. Așa încât, căutând un spațiu potrivit am descoperit o casă interbelică în centrul Bucureștiului. Era micuță dar foarte primitoare. Apoi, după instalare, ne-am gândit că n-ar fi rău să montăm și un spectacol de teatru, nu doar pentru copii. Zis și făcut. Iar numele, a fost o coincidență plăcută între numele sonor de Vasilache (de la celebrul cuplu Stroe și Vasilache, de la păpușa Vasilache, de la Vasilache și Mărioara și mai sunt câteva exemple) și numele meu, așa că mi s-a părut o sincronicitate favorabilă. După a venit imediat pandemia dar n-am renunțat, din contră, se pare că am crescut, poate mai frumos decât dacă ar fi mers totul ușor de la început.
C&B: Ce proiecte sau inițiative pregătiți pentru viitor și cum doriți să evolueze Teatrul Vasilache?
Virginia Vasilache: Aici sunt multe de spus, există o listă lungă cu dorințele mele, planurile mele, cum văd eu lucruile, versus ceea ce se poate face și în cât timp. Pentru anumite proiecte pot demara lucrurile, pentru altele voi fi nevoită să aștept timpul potrivit.
Dar, pentru stagiunea 2025-2026 vă dezvălui că vom iniția un format nou. Se va numi ”Stagiunea Nostalgia”- exact cum sună, ea vă invită la o experiență nostalgică a teatrului românesc. Vom schimba ușor amplasarea scaunelor în sală astfel încât spectatorii să poată sta la mese, savurând o băutură și bucurându-se de spectacol.
De ce Nostalgia? Pentru că noi, prin spectacolele de comedie, muzicale, bulevardiere, sau alte forme, alături de partenerii noștri de la Muzeul Tehnic, vom recrea o atmosferă nostalgică a vremurilor dinainte de 2000. Credem că există public pentru acest gen de performance live, va fi o experiență deosebită pe care spectatorul o poate trăi venind la noi.
Poziția locației în care ne aflăm (Parcul Carol) ne invită să fim nostalgici, față de vremurile bune, față de amintiri și cred că va fi mai mult decât interesant pentru tinerii veniți în această lume după 2000 să descopere obiecte din acea perioadă, mici detalii despre viața de atunci care, vrem sau nu să admitem, aparține secolului trecut. Noi n-am uitat iar lor li se pare fascinantă lipsa tehnologiei și cred că, prin această formă, vom aduce mai aproape de teatru și o generație tânără.
De asemenea, cei care doresc se pot înscrie în programul ”antreprenor cultural”, un program de fidelizare a publicului în urma căruia vor putea participa la evenimente exclusiviste, vor putea aparține unui grup ce împărășește aceleși valori, vor avea diferite beneficii.
În același timp, mai pregătim, în afara celor 5 spectacole existente, încă alte 4 spectacole, comedii și texte deosebite prin structura lor pe care le veți putea vedea pe site-ul nostru: www.teatrulvasilachebucuresti.ro
Vom continua seriile de spectacole pentru copii MINIRICII, în weekend, de regulă duminica dimineața, dar și acest program va fi anunțat începând cu luna septembrie pe site-ul nostru și al partenerilor noștri (www.miniricii.ro)
Povestea Virginiei Vasilache este una despre pasiune, dedicare și puterea de a aduce bucurie copiilor prin artă. Teatrul Vasilache București și Miniricii nu sunt doar proiecte culturale, ci adevărate spații în care creativitatea prinde viață și lasă amintiri de neuitat.
