Robert Ciupitu, actor și cofondator al Asociației Buluc, vorbește, într-un interviu fulger, despre parcursul său în antreprenoriatul creativ, proiectele teatrale și dorința de a transforma arta într-un catalizator social.
Robert Ciupitu are 29 de ani, este actor, dar și cofondator al asociației culturale Buluc. Este genul de om care rareori stă pe loc – o fire curioasă, mereu în căutare de idei, oameni și contexte noi în care arta poate prinde viață. A absolvit UNATC, specializarea Actorie, și și-a continuat parcursul academic în aceeași instituție, urmând un master în Antreprenoriat și Management al Organizațiilor Teatrale, aflat acum aproape de final.
Prin Buluc, Robert nu doar că este trainer în cadrul cursului Challenge Yourself – curs de dezvoltare personală prin tehnici teatrale pentru adulți, ci și inițiază proiecte, le coordonează și le transformă în spații vii pentru public.
Este pasionat de tot ceea ce ține de dinamica de grup, procesul de creație colectivă și modul în care arta poate deveni un catalizator al schimbării sociale. În spatele fiecărui proiect derulat sub umbrela Buluc, Robert le are alături pe colegele sale, Marilena Adam și Mihaela Mardare, alături de care a fondat asociația în urmă cu trei ani. Împreună au reușit să contureze o echipă solidă, formată din 11 artiști, cu care au conceput și realizat o serie de proiecte și evenimente culturale.
C&B: Robert, cum te-ai descrie într-o propoziție scurtă?
Robert Ciupitu: Sunt un actor care, atunci când nu e pe scenă, explorează lumea antreprenoriatului creativ cu multă curiozitate și chef de învățare.
C&B: Care a fost momentul definitoriu pentru proiectul Buluc?
Robert Ciupitu: Unul dintre momentele definitorii pentru Buluc a fost când am găsit, în sfârșit, locul perfect pentru ideile noastre. L-am vizualizat, l-am căutat, am bătut la câteva uși și, într-un final, una chiar s-a deschis. De acolo a prins contur totul.
C&B: … dar cele mai provocatoare momente?
Robert Ciupitu: Cred că cele mai provocatoare momente sunt cele în care avem o idee care ne entuziasmează, dar urmează partea grea: să găsim resursele ca să o punem în practică. De fiecare dată când nu am reușit, ne-am întors la motivul pentru care am început – energia aia de la început, plus o doză sănătoasă de ambiție (recunosc, nu prea renunțăm ușor).
C&B: Care sunt obiectivele cu proiectul Buluc?
Robert Ciupitu: Să ajungem cu Buluc la cât mai mulți oameni. Să fie văzut, trăit și simțit de cât mai multe persoane. Asta ne dă combustibilul să mergem mai departe.
C&B: Cum era totul la început și cum este acum?
Robert Ciupitu: La început eram super nerăbdător și cam haotic, dacă e să fiu sincer. Acum am mai reglat din viteze – sunt mai răbdător și ceva mai organizat. Zic eu. Dacă le întrebi pe colegele mele… s-ar putea să aibă o altă părere. Haha
C&B: Dacă ne-am întâlni cu echipa sau colaboratorii tăi, ce crezi că ar spune despre tine?
Robert Ciupitu: Probabil că mă agit uneori din lucruri mici – recunosc! Dar cred că ar spune și că sunt mereu deschis la feedback și că-mi pasă cu adevărat de ce zic ceilalți. Îmi place să avem un spațiu în care să putem vorbi deschis, e super sănătos.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ai luat-o și care ți-a schimbat traiectoria?
Robert Ciupitu: Fără îndoială, decizia de a porni Buluc cu proiectul Challenge Yourself – un curs de dezvoltare personală prin tehnici teatrale. A fost una dintre cele mai inspirate alegeri pe care le-am făcut, toți trei.
C&B: Ai un stil de leadership. Care este acela?
Robert Ciupitu: Hmm, nu știu dacă pot spune că am un „stil de leadership” bine definit – poate nici nu există un nume pentru el, cine știe? Dar știu sigur că există un mod în care luăm deciziile. Și zic luăm, pentru că nu funcționează la noi treaba cu „eu decid, restul urmează”. Cred foarte mult în echipă și în ideea că cele mai bune decizii vin din discuții, din schimb de idei, din colaborare reală. A fost un proces natural, crescut organic odată cu noi și cu oamenii din jurul Bulucului.
C&B: Cum crezi că se diferențiază afacerea ta sau abordarea ta profesională de restul industriei?
Robert Ciupitu: Sincer, nici nu-mi vine să folosesc cuvântul „afacere” când vorbesc despre Buluc, deși, da, între timp chiar a devenit una. Pentru mine, a fost mereu mai degrabă un concept – un fel de vibe, o stare, o idee care vine direct din sensul cuvântului „buluc”: o adunare mare de oameni, toți laolaltă, un fel de haos frumos și plin de viață. Asta am vrut să creăm – ceva care să aducă oamenii împreună, să simtă că fac parte dintr-o comunitate, nu doar că au intrat într-un spațiu comercial.
De asta am și ales să ne desfășurăm activitatea într-o sufragerie dintr-o casă veche, de prin 1920. Pentru că ne dorim ca fiecare om care ne calcă pragul să simtă că a venit, pur și simplu, „acasă la Buluc”.
