Descoperă parcursul profesional al Măriucăi Cremene, HR Business Partner la Evonomix Europe și Flaminjoy. Cu peste 10 ani de experiență în HR, ea îmbină structura cu creativitatea, promovează colaborarea, comunicarea autentică și construirea unor procese sănătoase într-un mediu în continuă schimbare.
Măriuca Cremene este HR Business Partner la companiile Evonomix Europe și Flaminjoy, unde contribuie la dezvoltarea proceselor interne și la crearea unor experiențe de lucru mai clare și mai organizate pentru colegi. Cu peste un deceniu de experiență în domeniul resurselor umane, îmbină abordarea practică cu creativitatea, găsind soluții simple și aplicabile care sprijină colaborarea și performanța echipelor. Măriuca crede cu tărie în învățarea continuă, în comunicare autentică și în construirea unui mediu în care oamenii pot lucra mai bine împreună.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Măriuca Creme: Dacă privesc firul carierei mele, momentele cheie nu au fost date neapărat de funcții sau proiecte mari, ci de felul în care m-am format, pas cu pas, prin învățare continuă, schimbare și colaborare. Am lucrat în echipe diverse, fiecare cu dinamica ei, și am învățat să mă adaptez, să înțeleg perspective diferite și să construiesc relații sănătoase chiar și în contexte complexe. Au existat colaborări ușoare și colaborări mai putin usoare, dar toate m-au ajutat să cresc, ca profesionist și ca om.
Un capitol important a fost trecerea către contexte globale, unde am descoperit ce înseamnă diversitatea culturală în practică. Aceste experiențe m-au învățat să ascult mai mult, să fiu atentă la nuanțe și să ajustez abordările în funcție de oameni și situații. Nu toate încercările au fost perfecte; uneori am greșit, alteori a trebuit să o iau de la capăt, dar tocmai astfel de momente m-au format cel mai puternic.
Un alt moment definitoriu în traseul meu a fost experiența antreprenorială. A conduce un business m-a învățat, poate mai mult decât orice alt rol, cât de dificil este să creezi și să menții o structură sănătoasă. Mi-a arătat partea nevăzută a unui business, sacrificiile, presiunea, responsabilitatea și faptul că antreprenoriatul nu este pentru oricine; este un “trait” pe care unii îl au în mod natural. Eu am realizat că nu îl am, și mi-am asumat asta cu sinceritate. Dar tocmai acest lucru m-a făcut să privesc cu un alt respect antreprenorii și să înțeleg mai profund cât de complex este să construiești și să menții un business în viață.
În toate aceste contexte, am descoperit că momentele definitorii nu au avut legătură cu job title-urile, ci cu modul în care am reușit să contribui, să învăț, să mă adaptez și să colaborez cu oamenii din jur. Titlul a fost mereu un detaliu; valoarea reală a venit din omul din spatele lui și din munca, efortul și învățarea din fiecare etapă.
Privind în urmă, traseul meu profesional a fost construit din oameni, dar și din schimbări, din procese noi, din adaptare continuă și din foarte multe lecții. Tot ce sunt astăzi vine din această combinație: modestie, curiozitate, respect pentru munca celorlalți și dorința sinceră de a crea medii în care oamenii și organizațiile pot crește împreună.
C&B:Care a fost cel mai dificil moment de până acum în parcursul dvs. și cum l-ați depășit?
Măriuca Cremene: Dacă ar fi să aleg un moment care m-a provocat cel mai mult, nu l-aș descrie ca fiind „dificil”, ci ca un proces de ajustare și reașezare a priorităților: etapa în care am devenit mamă. Motherhood-ul nu a fost un obstacol, ci o realitate nouă și intensă, care m-a învățat să găsesc un echilibru personal între familie și carieră. Copilul meu a fost, desigur, pe primul loc: a primit 500% din mine, însă mi-am dorit în același timp să rămân prezentă, activă și implicată profesional.
Ce a făcut această perioadă gestionabilă a fost sprijinul real pe care l-am primit. Am avut angajatori și colegi care au respectat atât rolul meu de mamă, cât și pe cel de profesionist. În situații speciale, am primit înțelegere și flexibilitate, fără presiuni suplimentare. Au existat chiar și câteva momente în care copilul meu a venit cu mine la birou, iar colegii l-au făcut să se simtă atât de bine încât, la un moment dat, a spus foarte serios că vrea să se facă și el „calculatorist”, ca toți cei de acolo. A fost o replică inocentă și amuzantă, dar pentru mine a rămas o dovadă a mediului cald și deschis în care mă aflam.
A contat enorm “echipa mea de suflet” si anume ajutorul familiei mele, care a fost incredibil de suportivă. Cu timpul, am învățat să cer ajutor fără vinovăție, să împart responsabilitățile și să îmi dau voie să fiu și mamă, și profesionist, fără ca unul dintre roluri să îl anuleze pe celălalt. A fost o lecție de maturitate, nu de sacrificiu.
Această etapă m-a învățat că echilibrul nu înseamnă perfecțiune. Că nu există o rețetă unică pentru femeile care vor și carieră, și familie, și spațiu personal. Că dogmele sociale despre cum „ar trebui” să arate parcursul unei mame-profesionist sunt doar atât: dogme. Fiecare își găsește propriul ritm, propria formulă, propriul mod de a face lucrurile, fără să fie nevoie să corespundă unui model prestabilit.
Privind în urmă, nu a fost un moment dificil, ci unul de creștere. M-a învățat organizare, claritate și multă răbdare cu mine însămi. M-a făcut să înțeleg că leadershipul personal începe cu modul în care îți gestionezi viața, nu doar munca. Iar astăzi port această lecție cu mine în fiecare rol pe care îl am.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Măriuca Cremene: Da, cred că a existat mereu o ambiție care m-a ghidat, indiferent de context: dorința de a evolua constant și de a deveni cea mai bună versiune profesională a mea, indiferent de locul din care am pornit. Am avut momente, în copilărie și adolescență, în care nu mi-a fost ușor, iar acele experiențe m-au făcut să îmi doresc să cresc, să învăț și să îmi construiesc parcursul prin muncă, perseverență și multă curiozitate.
Această dorință de a continua să mă dezvolt m-a însoțit în fiecare rol. Pentru mine, ambiția nu a fost niciodată despre o funcție anume, ci despre a deveni un om mai bun, mai echilibrat și mai atent la cei din jur. Mi-am dorit să îmi clădesc cariera pe autenticitate, pe profesionalism și pe modul în care aleg să mă poziționez în diverse situații: cu calm, cu ascultare și cu respect.
Acesta a fost visul care m-a ghidat: să îmi construiesc drumul prin învățare continuă și prin felul în care aleg să răspund lumii, nu în funcție de unde am pornit, ci în funcție de cine vreau să fiu.
C&B: Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Măriuca Cremene: La începutul drumului meu în HR eram, înainte de toate, foarte curioasă. Când am primit prima mea șansă în domeniu, nu știam exact încotro mă va duce această meserie, dar aveam o dorință sinceră de a înțelege cum funcționează oamenii, echipele și procesele dintr-o organizație. Am avut norocul unei persoane extraordinare care m-a inspirat, m-a încurajat și m-a făcut să cred că pot învăța orice. Este unul dintre oamenii căruia îi voi rămâne veșnic recunoscătoare.
La fel de importantă a fost și echipa în care am intrat: un grup divers, de la oameni entry-level până la seniori în adevăratul sens al cuvântului. Am avut de învățat ceva de la fiecare dintre ei. Mi-au arătat, fără să își propună neapărat, ce înseamnă să fii profesionist, să fii om, să ai răbdare, să împărtășești și să susții. De la fiecare am învățat altceva, iar împreună au contribuit la felul în care văd astăzi rolul HR-ului. Fiecare a avut o amprentă în formarea mea.
Colaborarea nu s-a oprit la echipa de HR. Pentru că HR-ul lucrează inevitabil cu toate departamentele, am avut ocazia să interacționez cu oameni din zone complet diferite.. Prin knowledge sharing, prin discuții, prin situații concrete și proiecte comune, ei m-au ajutat să înțeleg imaginea de ansamblu: cum funcționează o organizație sănătoasă, care sunt structurile ei, cum se echilibrează lucrurile în interior și ce înseamnă cu adevărat să susții o echipă din toate unghiurile. Toate aceste întâlniri m-au format mai mult decât orice manual.
Astăzi, privind înapoi, transformarea mea profesională se vede prin maturitatea cu care privesc lucrurile, prin înțelegerea felului în care oamenii și procesele se leagă între ele și prin respectul profund pentru toți cei care m-au ghidat. Am pornit ca o persoană foarte curioasă, dornică să învețe totul deodată, și am devenit un profesionist care înțelege că evoluția reală se construiește în timp, cu oameni buni alături și cu multă recunoștință pentru fiecare pas făcut împreună.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Măriuca Cremene: Dacă i-ați întreba pe colaboratorii mei, cred (sau sper) că ar spune „lucruri de bine”. În realitate, îmi place să cred că ar vorbi despre o persoană cu care au putut construi ușor, care a fost prezentă, serioasă atunci când trebuia și intotdeauna cu un zâmbet disponibil atunci când situația o permitea.
Indiferent de rolurile sau proiectele pe care le-am avut împreună, fiecare interacțiune m-a învățat ceva. Și dacă nu am mai vorbit cu unii dintre ei de-a lungul anilor, mi-ar plăcea să știe că le port aceeași recunoștință: pentru zâmbete, pentru colaborări, pentru feedback, pentru lecțiile directe sau indirecte. Pentru mine, oamenii cu care am lucrat, fie și pentru scurt timp, au contribuit într-un fel la parcursul meu.
Nu știu exact ce ar spune, dar mi-ar plăcea ca răspunsurile lor să reflecte faptul că am încercat mereu să fiu corectă, să ascult, să îmi fac treaba bine și să las în urmă o colaborare frumoasă, indiferent de durată. Iar dacă am reușit asta, chiar și pe jumătate, sunt mai mult decât mulțumită.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Măriuca Cremene: Sincer, cred că a fost aceea de a nu continua drumul medicinei, deși, growing up, vedeam alt viitor pentru mine. La vremea respectivă, opțiunile de carieră nu erau atât de diverse și expuse ca astăzi, iar profesiile erau mult mai clar conturate: medic, avocat, inginer, profesor. Medicina părea, în mintea mea de atunci, direcția firească și modelul la care aspiram. Am crescut într-un mediu superb, înconjurată de medici extraordinari, dedicați, modele pe care le admiram și la care mă uitam cu foarte mult respect. Presiunea nu a venit absolut deloc din exterior, ci cumva din interior: dorința de a mă ridica la nivelul lor, de a urma o cale nobilă și stabilă.
În timp, mi-am dat seama că nu era drumul meu. Am ales să merg în altă direcție și am urmat studii umanistice, o alegere care mi s-a potrivit. Acolo am descoperit cât de natural îmbin creativitatea cu structura, cât de mult îmi place să comunic și cât de mult mă formează lucrul cu idei, cu oameni și cu contexte variate. Au fost ani care mi-au dezvoltat enorm partea de comunicare , cred eu.
Primul meu job într-o corporație a fost următorul moment de turnură. Acolo, cineva a văzut în mine potențialul pentru HR, un domeniu care s-a potrivit imediat cu felul meu de a fi. Nu am ajuns să „vindec” oameni, cum visam inițial, dar am ajuns, într-un fel amuzant și foarte potrivit, să contribui la sănătatea organizațiilor. Și, până la urmă, tot despre oameni a fost, doar dintr-o perspectivă diferită.
Privind în urmă, a fost decizia potrivită pentru acel moment. Încă mă mai surprind uneori întrebându-mă cum ar fi fost să merg în halat alb prin spital, însă gândul trece repede. Astăzi accept cu toată liniștea că am ales un drum care mi-a aparținut cu adevărat și care m-a format exact în direcția în care aveam nevoie să cresc.
C&B: Cum v-ați construit stilul de leadership sau modul în care luați decizii? A fost un proces natural sau învățat?
Măriuca Cremene: Stilul meu de leadership s-a construit în timp, printr-o combinație de experiențe, învățare continuă și multă observație. Nu a fost un proces exclusiv natural, dar nici unul impus; a fost o evoluție constantă, în care mi-am ajustat abordările pe măsură ce am înțeles mai bine oamenii și contextul.
Răbdarea a fost primul lucru pe care l-am învățat cu adevărat. În HR, lucrurile nu se rezolvă niciodată prin grabă. Apoi a venit încrederea: în oameni, în procese și în ideea că lucrurile se clădesc mai solid atunci când nu încerci să controlezi totul. Comunicarea a rămas însă elementul central: o stradă cu două sensuri, în care feedbackul onest și transparent face mult mai mult decât orice formalitate. Vorbesc mult, dar nu de dragul conversației, ci pentru a înțelege perspective diferite, pentru a asculta și pentru a vedea ce se ascunde în spatele situațiilor aparent simple. Asta mă ajută să clădesc mai departe, cu claritate.
Un aspect decisiv în modul în care iau decizii a fost adaptarea la schimbare. Domeniul oamenilor și al organizațiilor a evoluat enorm și într-un ritm rapid. Ce funcționa acum câțiva ani nu mai este valabil astăzi. Și e important să acceptăm asta, să nu rămânem atașați de „cum era”. Testăm noi abordări, uneori nu funcționează și nu este nimic greșit în asta. Fiecare organizație este diferită. Analizăm, ajustăm, reconstruim și mergem mai departe cu ce se potrivește cu adevărat structurii și culturii din fața noastră.
Un alt element care mă ghidează este acceptarea faptului că nu le știu pe toate… și nici nu trebuie. Rolul meu este să pun întrebările potrivite, să ascult activ și să învăț suficient de repede încât să pot oferi suport real echipelor cu care lucrez.
La finalul zilei, cred că leadershipul este un drum, nu o destinație. Un echilibru între a asculta, a învăța și a avea curajul de a te adapta într-o lume în care totul se schimbă rapid. Îmi place ideea că „un lider bun nu luminează drumul în locul tău, ci te ajută să vezi mai bine cu propria lumină”. Așa îmi construiesc și eu modul de lucru: cu răbdare, cu transparență și cu încrederea că oamenii pot crește extraordinar atunci când sunt susținuți corect.
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Măriuca Cremene: Aici depinde mult. O zi obișnuită pentru mine este un mix echilibrat între structură și flexibilitate + lots of coffee 😊.
Încep cu „old fashioned checklist-ul” meu: un caiet în care îmi notez taskurile și prioritățile zilei. Pentru mine, este mai mult decât o listă; este un mod clar de a-mi organiza gândurile și de a-mi seta intențiile. Îmi place să bifez ce am dus la capăt, pentru că vizualizez progresul în mod concret.
În același timp, am învățat să nu mă agăț de listă. Lucrez în companii dinamice, unde pot apărea situații noi de la o oră la alta. De aceea îmi păstrez mereu energie și spațiu mental pentru context, neprevăzut, discuții ad-hoc sau situații care cer decizii rapide. Structura mă ajută, dar flexibilitatea mă salvează, și cred că cele două coexistă perfect în rolul meu.
Restul zilei înseamnă întâlniri, clarificări, discuții deschise, soluții găsite în timp real și multă comunicare bidirecțională. Am „steps and boxes”, dar ies din ele ori de câte ori este nevoie — pentru că fiecare situație, fiecare echipă și fiecare proiect are propria dinamică.
Cele mai mari satisfacții vin din momentele în care simt că rolul meu chiar contează: când un manager găsește claritatea necesară pentru a merge mai departe, când o echipă descoperă o soluție mai bună după un brainstorming, sau când un proces devine mai limpede și mai ușor de aplicat. Îmi dau energie situațiile în care văd că munca mea contribuie la bunăstarea, direcția sau succesul echipelor cu care lucrez.
De asemenea, mă energizează enorm momentele în care pot deveni creativă. Deși iubesc structura, listele și cutiuțele mele, care mă ajută să rămân ancorată și clară în tot ceea ce fac, există acele situații în care trebuie să ies complet din rutină. Și atunci apare „Mariuca creativă”, cea care vede soluții diferite, desenează scenarii noi și gândește cu adevărat outside the box. Sunt momente rare pentru unii, dar pentru mine apar suficient de des încât să îmi aducă un entuziasm real și o energie fantastică. Îmi place echilibrul dintre cele două: rigoare și creativitate, organizare și libertate de a reconstrui.
Iar seara, indiferent câte bife am pe pagină, sentimentul este același: că a fost o zi în care am construit, am înțeles, am sprijinit și am făcut pași înainte: împreună. Asta rămâne satisfacția cea mai mare.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Măriuca Cremene: Cred în echitate reală și în responsabilitatea de a lua decizii transparente, argumentate și aplicate uniform, indiferent de rol sau senioritate.
Empatia este, de fapt, unul dintre reperele mele cele mai puternice. Să înțeleg contextul unui om, presiunea unui manager, nevoile unei echipe sau limita unei situații face parte din felul meu de a lucra. Kindness-ul nu înseamnă „a fi drăguț cu toată lumea”, ci a păstra umanitatea în decizii, chiar și atunci când acestea nu sunt cele mai ușoare.
Comunicarea onestă este un alt principiu de la care nu mă abat. O văd ca pe o stradă cu două sensuri: transmit clar, dar ascult la fel de clar. Încurajez feedback-ul direct și realist, pentru că doar așa putem construi procese sănătoase și relații profesionale solide.
Experiența mea antreprenorială mi-a consolidat multe dintre aceste valori. Acolo am înțeles cu adevărat ce înseamnă să porți multiple hats, precum responsabilitatea pentru companie, sustenabilitatea deciziilor, suportul pentru oameni, ritmul proiectelor, totul în același timp. Am învățat greutățile, presiunea și frumusețea construirii unui business și, mai ales, echilibrul dintre nevoile organizației și cele ale oamenilor.
Un alt principiu important pentru mine este adaptabilitatea. Domeniul oamenilor se schimbă enorm de repede, iar soluțiile nu funcționează niciodată „copy–paste”. Încerc, ajustez, analizez și reconstruiesc atunci când realitatea o cere. Îmi place structura, dar sunt foarte confortabilă să ies din ea atunci când contextul o cere.
Iar în ultimii ani, am adăugat o valoare nouă: deschiderea către tehnologie și către AI. Cred sincer că, folosit corect și etic, AI-ul poate deveni un instrument real de suport în multe industrii. Nu îl văd ca pe un înlocuitor, ci mai mult ca pe un facilitator: un punct de legătură care aduce claritate, viteză și eficiență, un beneficiu major dacă este utilizat cu discernământ. E, într-un fel, un partener tăcut, dar foarte eficient.
C&B: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj oamenilor care vă urmează exemplul, care ar fi acela?
Măriuca Cremene: Mesajul pe care l-aș transmite celor care își construiesc drumul este să rămână autentici și deschiși la explorare. Să întrebe, să încerce, să schimbe direcția atunci când simt că nu li se potrivește și să nu se compare cu nimeni, fiecare are propriul ritm și propriile alegeri valabile.
Cred profund în respect, empatie și bunătate. Nu știm niciodată ce poveste se află în spatele unui zâmbet sau al unei zile dificile, iar felul în care alegem să ne purtăm unii cu alții contează enorm, mai ales într-o lume care se mișcă atât de repede. Personal eu încerc mereu să aduc optimism și energie bună, să ajut când pot și să las un impact pozitiv în jurul meu.
Nu am devenit medic, așa cum credeam odinioară, dar sunt fericită cu drumul pe care l-am construit și recunoscătoare pentru tot ce am în prezent. Asta îi transmit și fiului meu: să își urmeze propriul drum cu încredere, autenticitate și respect, și să creadă în frumusețea alegerilor pe care le face.
Povestea Măriucăi Cremene este una despre evoluție, autenticitate și respect pentru oameni. Un exemplu de leadership modern, construit prin învățare continuă, empatie și capacitatea de a crea contexte în care echipele pot crește împreună.
