Un interviu cu Andrei Petrușcă despre parcurs profesional, decizii dificile, comunicare în situații sensibile și modul în care implicarea constantă poate construi încredere, comunități și direcții durabile.
Andrei Petrușcă este Marketing & Public Relations Manager al Federației Române de Șah din Septembrie 2025, unde coordonează strategia de comunicare și promovare a uneia dintre cele mai importante federații sportive din România. Absolvent al Masteratului de Brand Management și Comunicare Corporativă (SNSPA), Andrei are experiență în branding, comunicare instituțională și leadership în mediul ONG și sportiv. De-a lungul parcursului său, a coordonat proiecte naționale, campanii de comunicare și echipe multidisciplinare, contribuind la creșterea vizibilității șahului românesc dar și a reprezentării studențești prin funcțiile pe care le-a ocupat în cadrul parcursului său universitar. Activitatea sa îmbină strategia de brand cu comunicarea publică și dezvoltarea comunităților.
C&B:Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei dvs., care au fost momentele cheie care v-au definit?
Andrei Petrușcă: Dacă mă uit la parcursul meu ca la un fir narativ, cred că momentele care m-au definit
nu au fost neapărat cele „spectaculoase” din exterior, ci acelea în care am ales să mă
implic constant, chiar și atunci când nu era confortabil sau evident că va urma ceva
concret.
Un prim moment-cheie a fost intrarea mea în mediul asociativ studențesc. Acolo am
înțeles pentru prima dată ce înseamnă leadershipul real: nu funcții, nu titluri, ci
responsabilitate față de oameni. Ca Director al Departamentului IT, urmând apoi funcția
de Director al Departamentului de Marketing și în cele din urmă ca Președinte al unei ligi
studențești (Liga Studenților în Științe Politice și Administrative din cadrul SNSPA), am
învățat să coordonez echipe, să gestionez presiune, să iau decizii care nu îi mulțumesc
pe toți, dar care trebuie să fie corecte și asumate – a fost mediul care m-a format cel mai
mult ca om și lider.
Un al doilea moment important a fost descoperirea designului și comunicării ca
instrumente strategice, nu doar creative. De la primele proiecte de grafică realizate
pentru evenimente și organizații, am ajuns să înțeleg cum imaginea, mesajul și coerența
de brand pot construi încredere, comunități și relevanță. Aici s-a conturat direcția mea
profesională: comunicarea ca formă de impact. Masteratul în Brand Management și Comunicare Corporativă a fost un alt punct de
cotitură (schimbarea de la profilul de Științe Politice la Comunicare și Relații Publice),
pentru că mi-a oferit cadrul teoretic și strategic prin care să pun ordine în experiența
practică acumulată. Am început să privesc brandingul, comunicarea și PR-ul ca procese
de business, cu obiective clare, indicatori de performanță și responsabilitate publică.
Cel mai recent moment definitoriu este preluarea rolului de Marketing & Public
Relations Manager în cadrul Federației Române de Șah. Aici s-au întâlnit toate lucrurile
pe care le-am construit până acum: leadership, comunicare, lucrul cu tinerii, sportul și
responsabilitatea instituțională. Este un rol care mă provoacă zilnic și care îmi confirmă
că implicarea pe termen lung, chiar și atunci când nu pare „rentabilă” pe moment,
construiește oportunități reale.
Privind în ansamblu, firul care leagă toate aceste etape este dorința de a construi
ceva cu sens, alături de oameni, și convingerea că leadershipul și comunicarea pot
schimba nu doar imaginea unei organizații, ci și mentalități.
C&B:Care a fost cel mai dificil moment de până acum în parcursul dvs. și cum l-ați depășit?
Andrei Petrușcă: Cel mai dificil moment din parcursul meu a fost, fără îndoială, perioada în care, ca reprezentant al studenților și președinte al unei organizații studențești, a trebuit să fiu o voce publică într-un context extrem de sensibil, marcat de acuzații grave de abuz și de o expunere mediatică intensă (scandalul Alfred Bulai și Marius Pieleanu în vederea abuzurilor asupra studentelor SNSPA).
A fost un moment în care presiunea nu venea doar din exterior, ci și din responsabilitatea profundă față de studenți. Vorbeam despre oameni reali, despre victime care au avut curajul să își spună povestea, într-un climat în care frica, stigmatizarea și tăcerea fuseseră mult timp normalizate. Ca lider studențesc, nu aveam luxul de a mă retrage sau de a evita poziționarea. A trebuit să fiu echilibrat, ferm și, mai ales, uman.
Dificultatea a constat în a menține un discurs responsabil, care să susțină victimele
fără a transforma situația într-un conflict sau într-un spectacol public. Am învățat atunci
ce înseamnă comunicarea în situații de criză: fiecare cuvânt contează, fiecare mesaj
poate avea un impact real asupra oamenilor. A fost nevoie de multă asumare, de dialog
constant cu studenții, cu instituția și cu presa, dar și de tărie emoțională pentru a merge
mai departe, chiar și atunci când reacțiile nu erau întotdeauna favorabile.
Am depășit acel moment prin consecvență și solidaritate. Prin faptul că nu am lăsat
vocile studenților să se piardă și am continuat să cer măsuri clare, mecanisme reale de
raportare și un climat universitar sigur. Acea perioadă m-a format profund și m-a învățat
că leadershipul autentic nu înseamnă să fii confortabil sau popular, ci să îți asumi rolul
atunci când este cel mai greu. Privind în urmă, a fost un moment care m-a maturizat profesional și uman și care mi-
a confirmat că vocea colectivă, atunci când este susținută cu responsabilitate și
empatie, poate produce schimbare reală.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Andrei Petrușcă: Da, cred că ambiția care m-a ghidat constant a fost dorința de a lăsa ceva în urmă.
Nu neapărat ceva vizibil sau spectaculos, ci ceva care să conteze pentru oameni și care
să rămână funcțional și după ce eu nu mai sunt acolo.
Am fost mereu convins că fiecare lucru, oricât de mic ar părea, are importanță dacă
este făcut cu sens și responsabilitate. Un proiect bine dus la capăt, o decizie corectă într-
un moment dificil, un mesaj spus la timp sau o comunitate care funcționează mai bine
datorită unei implicări constante — toate acestea se adună și construiesc ceva mult mai
mare decât pare la prima vedere.
În tot ceea ce am făcut, fie că vorbim despre mediul asociativ studențesc, despre
comunicare, design sau, mai recent, despre activitatea mea într-o instituție națională,
m-a ghidat ideea de continuitate. Nu m-a interesat niciodată doar rezultatul imediat, ci
dacă lucrurile pot merge mai departe, dacă oamenii care vin după mine au un cadru mai
bun, mai clar și mai sigur în care să crească.
Cred că adevărata ambiție nu este să fii remarcat, ci să construiești structuri,
mentalități și comunități care rezistă în timp. Iar dacă la final cineva poate spune că
lucrurile sunt puțin mai bine organizate, mai oneste sau mai curate pentru că ai fost
acolo, atunci cred că ți-ai îndeplinit rolul.
C&B:Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Andrei Petrușcă: La începutul drumului eram un tânăr foarte implicat, dar cu multe întrebări legate de sensul a ceea ce făceam. Aveam energie, dorință de a schimba lucruri și multă
disponibilitate de a rămâne, chiar și atunci când mi se spunea că „nu merită” sau că „îmi
pierd timpul”. Nu aveam certitudini, dar aveam convingerea că implicarea sinceră nu
poate fi greșită.
În timp, prin masterat, prin anii de reprezentare studențească și prin proiectele
asumate până la capăt, m-am transformat dintr-un om care făcea lucruri din instinct și
entuziasm într-unul care înțelege mai bine responsabilitatea, impactul și consecințele
fiecărei decizii. Am învățat să văd imaginea de ansamblu, să gestionez presiunea, să
comunic mai clar și să rămân consecvent chiar și în momentele în care era mult mai
simplu să renunț. Privind în urmă, realizez că toate nopțile târzii, proiectele aparent imposibile și
momentele în care am ales să rămân au contat nu doar profesional, ci și uman. M-au
format, mi-au dat încredere și m-au ajutat să înțeleg că implicarea nu este doar despre a
face ceva pentru ceilalți, ci și despre a te construi pe tine.
Astăzi simt că sunt mai așezat, mai asumat și mai conștient de rolul meu. Am aceeași
dorință de a face lucrurile mai bine, dar cu mai multă claritate, structură și răbdare. Dacă
la început mă ghida mai ales energia, acum mă ghidează sensul. Iar cea mai importantă
transformare este că am înțeles că liderii nu se nasc, ci se formează prin muncă,
consecvență și capacitatea de a rămâne fideli valorilor lor, chiar și atunci când drumul
nu e ușor.
C&B:Dacă ne-am întâlni cu colaboratorii dvs., ce credeți că ar spune despre dvs.?
Andrei Petrușcă: Cred că, dacă ați vorbi cu oamenii cu care am lucrat de-a lungul timpului, ar spune
că sunt un om pe care te poți baza. Că îmi asum responsabilitatea, că duc lucrurile până
la capăt și că nu dispar atunci când apar dificultăți. Am încercat mereu să fiu prezent nu
doar în momentele bune, ci mai ales atunci când presiunea crește și lucrurile devin
complicate.
Probabil ar mai spune că sunt exigent, inclusiv cu mine, dar corect. Îmi place să lucrez
organizat, cu obiective clare, și cred mult în comunicarea deschisă. Prefer să discut
lucrurile direct, să explic de ce luăm anumite decizii și să construim soluții împreună, nu
să impun direcții fără dialog.
În același timp, sper că ar spune că sunt un om care crede în oameni, în special în
tineri. Am avut mereu grijă să creez contexte în care cei din jur să poată crește, să își
asume roluri și să își spună punctul de vedere. Pentru mine, colaborarea reală înseamnă
încredere, nu control.
Dacă ar fi să rezum, cred că m-ar descrie ca pe un lider implicat, orientat spre
rezultate, dar care nu uită că performanța se construiește cu și pentru oameni.
C&B:Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Andrei Petrușcă: Cea mai importantă decizie care mi-a schimbat traiectoria a fost aceea de a-mi
asuma, pas cu pas, rolul de reprezentant al studenților, iar culminarea acestui drum a
fost decizia de a deveni președinte al unei ligi studențești. Încă de la început, am plecat
de la o convingere foarte clară: reprezentarea corectă și eficientă este posibilă doar
atunci când îi asculți cu adevărat pe cei pe care îi reprezinți.
Atunci când am candidat pentru Consiliul Facultății și Senatul Universității, nu am
făcut-o din dorința de vizibilitate, ci din nevoia de a fi un canal real între studenți și
deciziile care îi priveau direct. Experiența acumulată ca voluntar, director de marketing
și, ulterior, președinte de asociație m-a ajutat să înțeleg că rolul unui lider nu este să vorbească cel mai mult, ci să asculte, să sintetizeze și să ducă mai departe, cu
responsabilitate, vocea unei comunități întregi.
Decizia de a deveni președinte a venit într-un moment personal dificil, în care mi-am
pus sub semnul întrebării propriile capacități. A fost un punct de ruptură: fie mă opream,
fie mergeam mai departe cu și mai multă asumare. Am ales să continui, tocmai pentru
că simțeam că nu pot renunța la oamenii care aveau încredere în mine și la promisiunea
pe care mi-o făcusem încă de la început — aceea de a rămâne aceeași persoană și de a
nu dezamăgi.
Această decizie m-a obligat să îmi clarific valorile și să înțeleg, în mod profund, că
funcția nu definește omul, ci omul dă sens funcției. Leadershipul, pentru mine, a devenit
despre consecvență, onestitate și capacitatea de a transforma dialogul în acțiune.
Privind în urmă, a fost momentul în care am trecut de la implicare la asumare deplină și
care mi-a definit modul în care privesc responsabilitatea, încrederea și reprezentarea
până astăzi.
C&B:Cum v-ați construit stilul de leadership sau modul în care luați decizii? A fost un proces natural sau învățat?
Andrei Petrușcă: Stilul meu de leadership s-a construit aproape integral prin experiență și prin oamenii
de lângă mine. Nu a fost ceva planificat sau preluat dintr-un manual, ci un proces de
învățare continuă, format din decizii asumate, greșeli, corectări și mult dialog. De la
început am înțeles că nu pot conduce dacă nu ascult și că nu pot lua decizii bune fără să
înțeleg real contextul și nevoile celor implicați.
Premiul „Lider al Viitorului”, pe care l-am primit la Gala Studenților 2025, a fost o
confirmare a acestui parcurs, nu o destinație. Pentru mine, această recunoaștere a
reflectat modul în care am ales să îmi construiesc leadershipul: aproape de oameni,
bazat pe colaborare și pe capacitatea de a transforma ideile în proiecte concrete. Am
învățat că leadershipul nu înseamnă să ai toate răspunsurile, ci să creezi un cadru în care
ceilalți să le găsească împreună.
Deciziile mele au fost mereu influențate de context și de feedbackul celor din jur. Am
avut norocul să lucrez cu oameni care m-au provocat, m-au susținut și m-au ajutat să
cresc. Din fiecare proiect și fiecare echipă am învățat ceva nou, iar acest proces m-a
ajutat să îmi rafinez stilul: să fiu ferm atunci când este nevoie, dar deschis, empatic și
dispus să ajustez direcția.
Astăzi simt că modul meu de a lua decizii este mult mai așezat și mai conștient. Nu
este despre control, ci despre încredere; nu despre funcție, ci despre responsabilitate.
Dacă ar fi să rezum, aș spune că leadershipul meu este 100% învățat, construit în timp,
prin oameni, experiențe și dorința constantă de a face lucrurile mai bine.
C&B:Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente din zi vă aduc cea mai mare satisfacție?
Andrei Petrușcă: O zi obișnuită pentru mine începe, de regulă, cu o privire de ansamblu asupra
lucrurilor care trebuie duse mai departe. Fie că vorbim despre comunicare instituțională,
campanii, evenimente sau coordonarea echipelor, îmi place să am claritate asupra
priorităților înainte de a intra în ritmul zilei. Lucrez într-un mediu dinamic, unde lucrurile
se pot schimba rapid, așa că adaptabilitatea face parte din rutina zilnică.
O mare parte din zi este dedicată coordonării și comunicării: discuții cu colegii,
colaborări cu parteneri, gestionarea mesajelor publice și luarea deciziilor care țin de
imagine, conținut și strategie. Încerc să fiu prezent în toate etapele importante, fără a
pierde din vedere direcția generală și obiectivele pe termen mediu și lung.
Momentele care îmi aduc cea mai mare satisfacție sunt cele în care văd că lucrurile
capătă sens și continuitate. Când o campanie este bine primită, când un eveniment este
comunicat corect sau când observ că o echipă funcționează mai bine pentru că există
încredere și claritate. Dar, poate cel mai mult, mă motivează momentele în care știu că
munca mea ajută la construirea unei comunități și la oferirea de oportunități reale pentru
tineri.
La finalul zilei, satisfacția vine din sentimentul că am contribuit, chiar și într-un mod
aparent mic, la ceva care merge mai departe. Pentru mine, acesta este criteriul care face
diferența între o zi plină și una cu adevărat valoroasă.
C&B:Ce valori sau principii vă ghidează în ceea ce faceți și cum le aplicați zi de zi?
Andrei Petrușcă: Valorile care mă ghidează sunt, în esență, responsabilitatea, onestitatea și respectul
față de oameni. Indiferent de contextul în care am activat, am încercat să nu pierd din
vedere faptul că deciziile mele au un impact real asupra celor din jur și că leadershipul
înseamnă, înainte de toate, asumare.
Responsabilitatea se reflectă în modul în care îmi țin promisiunile și duc lucrurile
până la capăt. Prefer să spun mai puțin și să fac mai mult, pentru că știu că încrederea
se construiește prin consecvență, nu prin intenții declarative. În fiecare proiect sau rol pe
care mi-l asum, încerc să fiu prezent și implicat, chiar și atunci când presiunea este mare.
Onestitatea este un alt principiu esențial. Cred în comunicarea clară și directă, atât în
interiorul echipelor, cât și în relația cu partenerii sau comunitățile pe care le reprezint.
Spun lucrurile așa cum sunt, fără a le cosmetiza, pentru că doar așa pot fi luate decizii
corecte și pot fi construite soluții reale.
Nu în ultimul rând, respectul față de oameni ghidează modul în care lucrez zi de
zi. Încerc să ascult, să înțeleg perspective diferite și să creez contexte în care fiecare să
se simtă valorizat. Fie că vorbim despre colegi, colaboratori sau tineri aflați la început de
drum, cred că performanța apare atunci când există încredere și siguranță. Aplicarea acestor principii este un exercițiu constant, nu o stare permanentă. Dar
tocmai această consecvență, zi după zi, este cea care dă sens muncii mele și direcției
pe care o urmez.
C&B:Dacă ar fi să transmiteți un mesaj oamenilor care vă urmează exemplul, care ar fi acela?
Andrei Petrușcă: Mesajul meu ar fi unul simplu: implicați-vă și aveți răbdare cu propriul parcurs. Nimic din
ceea ce contează cu adevărat nu se construiește peste noapte, iar drumul nu este
niciodată liniar. Vor exista momente în care veți fi puși la îndoială, în care vi se va spune
că „nu merită” sau că „pierdeți timpul”. Dacă ceea ce faceți are sens pentru voi și pentru
cei din jur, mergeți mai departe.
Nu așteptați să aveți toate răspunsurile sau să fiți „pregătiți”. Leadershipul, încrederea și
claritatea se formează prin experiență, prin greșeli și prin asumare. Oamenii nu urmează
perfecțiunea, ci autenticitatea și consecvența.
Și, poate cel mai important, nu uitați că fiecare lucru, oricât de mic ar părea, contează.
Un gest, o decizie corectă sau o implicare sinceră pot schimba direcția unei comunități
sau a unui om. Dacă la final lăsați lucrurile puțin mai bine decât le-ați găsit, atunci ați
făcut exact ce trebuia.
Liderii nu se nasc, se formează. Iar drumul începe întotdeauna cu curajul de a rămâne
Povestea lui Andrei Petrușcă este despre consecvență, implicare și capacitatea de a transforma comunicarea într-un instrument real de schimbare și continuitate.

