Descoperă povestea lui Andrei Bratu, actor și fondator al Improteca, și află cum improvizația devine artă, educație și terapie printr-un proiect cultural unic în România.
Andrei Bratu este actor, improvizator, trainer de teatru și improvizație, fondator al teatrului Improteca, este un creator de experiențe artistice și educaționale care aduce împreună scena și sala de clasă, inspirând tinerii și comunitatea să descopere curajul, creativitatea și bucuria de a se exprima autentic.
C&B: Cum v-ați descrie într-o singură frază, astfel încât să îi faceți curioși pe cei care nu vă cunosc încă?
Andrei Bratu: Probabil cel mai curios lucru despre mine este că, înainte de toate, sunt un om care alege mereu să creadă în oameni, în valori, în momente autentice, în visuri mari și într-o lume mai bună. Și cred că majoritatea oamenilor sunt încă surprinși de acest lucru.
C&B: Dacă ar fi să privim un fir narativ al carierei dvs., care au fost momentele-cheie care v-au definit?
Andrei Bratu: Contextul din care am pornit nu m-a împins deloc către artă, ba dimpotrivă. Tocmai de aceea, momentele-cheie din cariera mea au fost acelea în care am avut curajul să mă desprind de așteptările celorlalți și să aleg drumul artei. În liceu, deși eram la un profil real, mergeam la cursurile de teatru și acolo am întâlnit-o pe regizoarea Teodora Câmpineanu, care m-a pregătit pentru admiterea la UNATC și care îmi este și astăzi prietenă și colaboratoare apropiată. Facultatea a fost o etapă esențială, dar cred că motorul principal a fost dorința mea de a face lucrurile să se întâmple: mi-am format prima trupă de improvizație, am început să predau, am deschis o școală, iar acum am atât o școală, cât și un teatru, Improteca. Am avut curajul să organizez și un festival independent, pentru că țin foarte mult la independența acestui spațiu. De curând am terminat și un masterat în managementul instituțiilor teatrale la UNATC, care mi-a deschis noi perspective. Iar dacă ar fi să rezum, cred că ceea ce mă definește este căutarea permanentă de a crește, împreună cu comunitatea extraordinară care s-a format în jurul teatrului Improteca.
C&B: Care au fost principalele provocări în transformarea unei pasiuni artistice într-un business sustenabil?
Andrei Bratu: Provocările au fost, sunt și probabil vor rămâne. Improvizația rămâne o formă teatrală de nișă în România, în ciuda eforturilor tuturor școlilor, trainerilor și cursanților. Din start, noi am ales să construim un business într-o zonă artistică prea puțin cunoscută. Apoi, a fost greu să găsesc un spațiu potrivit și extrem de dificil să trecem prin pandemie și prin schimbările legislative permanente. Ne confruntăm cu aceleași probleme ca toți antreprenorii din România, doar că în artă impactul lor se simte mult mai puternic.
În plus, eu sunt în primul rând actor, și asta înseamnă o luptă zilnică cu mine însumi, dar și cu colegii mei, ca să înțelegem și să acceptăm ce presupune un business. Cred că în multe domenii există lipsă de educație antreprenorială și financiară, dar în artă această nevoie este uriașă. Managementul, administrația, toate le-am învățat direct, pe teren, prin încercări și greșeli. Aceste provocări nu au dispărut nici astăzi, doar că le privesc acum cu mai multă maturitate și experiență decât la început.
C&B: Există un vis sau o ambiție care v-a ghidat întotdeauna, indiferent de obstacole?
Andrei Bratu: Fenomenul în sine. Improvizația este un fenomen complex și dificil, dar extraordinar de generos. Este ca sportul, îți dă înapoi exact cât investești și cât ești dispus, în acel moment al vieții, să descoperi despre tine. Pe scena de improvizație ești chiar mai vulnerabil decât pe scena de actorie, pentru că trebuie să fii pregătit să fii nepregătit. Asta presupune să te arăți așa cum ești, cu tot ce simți și ce gândești, adesea nefiltrat, crud. Pentru mine, acesta este motivul pentru care spun că improvizația este și o formă de terapie, pentru că lucrează direct cu tine ca om, îți antrenează memoria, creativitatea, spontaneitatea și, mai ales, curajul de a greși și de a transforma greșeala într-o resursă. Dincolo de virtuozitatea tehnică, este una dintre cele mai creative forme de artă și are puterea, ca orice artă autentică, să schimbe vieți. Am văzut oameni care și-au depășit fricile pe scenă, am văzut copii care au prins curajul de a se exprima și de a-și face vocea auzită. Asta este răsplata unică a acestei meserii și motorul care mă ghidează indiferent de obstacole.
C&B: Cum arătați la începutul drumului și cum simțiți că v-ați transformat până în prezent?
Andrei Bratu: Ce întrebare bună! La început eram doar actor, fixat pe scenariu și pe siguranță, 100% artist. Cu timpul am învățat să fiu vulnerabil, să accept greșelile ca parte a jocului și să construiesc relații reale cu publicul, nu doar spectacole. Apoi am devenit trainer și mi-am asumat responsabilitatea pentru ceea ce dau mai departe. Am învățat să fiu și manager și să jonglez cu rolurile mele. Nu e ușor: trebuie să știu să las deoparte grijile administrative când urc pe scenă, să nu atrag atenția asupra mea atunci când predau, să fiu exigent ca regizor, dar empatic când lucrez cu copiii. Să fiu un maestru de ceremonii plin de energie în spectacolele pentru cei mici, dar și generos și atent atunci când joc cu colegii mei. Am învățat să gestionez mai bine toate aceste roluri, fără să pierd entuziasmul. Cred că asta s-a schimbat cel mai mult: entuziasmul a rămas, dar s-a așezat pe o bază de seriozitate și experiență.
C&B: Dacă ne-am întâlni cu echipa dvs., ce ar spune despre personalitatea dvs.?
Andrei Bratu: Cred că ar trebui să îi întrebați direct pe ei. Eu tind să cred că ar spune că sunt uneori cam aerian, alteori foarte stresat de ziua de mâine, dar și că pot fi extrem de bucuros și entuziast când reușim să facem ceva frumos împreună. Depinde mult de perioade și de zile, dar sper că, dincolo de toate, m-ar descrie ca pe un om implicat, care luptă pentru a construi ceva frumos.
C&B: Care este cea mai importantă decizie pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?
Andrei Bratu: Au fost multe decizii dificile, dar cea mai grea a fost în 2020, în timpul pandemiei. Eram într-o relație la distanță de trei ani, eu în locuiam București, ea în Elveția, fiecare cu proiectele și carierele noastre. În acel an, granițele se închideau alternativ și am ajuns să petrecem aproape jumătate de an fără să ne vedem. Situația era oricum complicată, renunțasem la chirie și locuiam efectiv în Improteca, ca să pot salva bani și să îi plătesc investiția asociatei mele, după ce drumurile noastre se separaseră. Dormeam pe scenă, într-un cort, și părea că nu mai rămâne nimic din tot ce construisem. Dar am știut că nu pot renunța. Atunci, ea a luat o decizie incredibil de grea: a renunțat la tot ce clădise în Elveția în șapte ani și s-a mutat la București, angajându-se în corporație. Amândoi am riscat enorm pentru a putea merge mai departe împreună. Cred că aceea a fost o decizie care ne-a schimbat profund traiectoria, atât personal, cât și profesional.
C&B: Există un moment sau un feedback care v-a arătat impactul real al proiectului asupra oamenilor?
Andrei Bratu: Da, sunt multe momente extraordinare care îmi confirmă că ceea ce facem noi are sens. În jurul teatrului s-a format o comunitate minunată, cu oameni foarte diferiți – terapeuți, profesori, actori, medici, programatori, oameni din HR – care ne susțin de ani de zile. Printre ei sunt mulți care au simțit direct beneficiile improvizației: persoane cu anxietăți care au ajuns să urce pe scenă și să susțină spectacole, cursanți care au învățat să lucreze conștient cu emoțiile, cu corpul, cu memoria și cu temerile lor. Feedbackul pozitiv este o constantă și, de multe ori, eu văd impactul înainte ca participanții să realizeze schimbările din viața lor de zi cu zi. Iar asta mă bucură enorm și îmi dă motivația să merg mai departe.
C&B: Ce diferențiază Improteca de alte proiecte culturale sau de dezvoltare personală?
Andrei Bratu: În primul rând, cred că toate proiectele care au ca scop dezvoltarea personală sunt extraordinare și am multă admirație pentru colegii mei care creează inițiative culturale valoroase. Eu sunt convins că ideile autentice nu se nasc în izolare, ci au nevoie de comunitate și de o platformă culturală ca să crească. Nu putem evolua singuri.
Ceea ce diferențiază Improteca, cred, este combinația dintre artă, dezvoltare personală și un cadru de business sustenabil, dar și varietatea de idei pe care le aducem în scenă și la cursuri.
Ne bucurăm enorm de comunitatea Improteca, acești oameni care ne dau energie, ne inspiră și ne susțin necondiționat. În plus, am șansa să lucrez cu o echipă de traineri excelentă.
De asemenea, oferta noastră este foarte variată: de la improvizație teatrală (cursuri de short form și long form), la sketch comedy, improvizație muzicală și rap, solo improv, până la teatru clasic, dicție și public speaking. Toate acestea au ca scop să creeze conexiune și să sprijine creșterea personală a cursanților.
C&B: Cum arată o zi obișnuită pentru dvs. acum și ce momente vă aduc cea mai mare satisfacție?
Andrei Bratu: Ziua mea este foarte aglomerată și, de fapt, nicio zi nu seamănă cu alta. Dimineața încep cu cursuri cu copiii, apoi urmează repetiții, ședințe, ateliere cu adulți, întâlniri administrative, vizite la instituțiile statului, discuții cu contabila, mai dezvolt un program de teambuilding personalizat, pe care îl discut cu HR-ul… și chiar și curățenie. Dacă se eliberează o oră, găsesc imediat cu ce să o umplu. Nu știu cât de sustenabil e acest ritm pe termen lung, dar așa arată viața mea de ceva timp.
C&B: Ce valori sau principii vă ghidează și cum le aplicați zilnic?
Andrei Bratu: Eu cred în oameni, în comunitate și în familie, și în ideea că împreună putem schimba lumea. Țin foarte mult la adevăr și la bucuria pe care o simți atunci când știi că omul din fața ta are cele mai bune intenții. Empatia este, de asemenea, esențială pentru mine, nu doar în meseria mea, ci și în modul în care aleg să îmi trăiesc viața. La fel și simplitatea și autenticitatea: pentru mine au o valoare imensă și nu mi-aș putea imagina viața fără ele.
C&B: Cum a luat naștere Improteca și ce v-a inspirat să construiți un proiect dedicat improvizației?
Andrei Bratu: Improteca s-a născut din dorința unui grup de entuziaști de a oferi un spațiu real pentru artiști și public, nu doar online, unde improvizația e experimentată, nu explicată — o școală, un teatru, un laborator al expresiei spontane. ([Improteca][1])
Cred cu tărie în beneficiile improvizației și sunt convins că ea oferă o cale extraordinară de dezvoltare, mai ales dacă ai norocul să o descoperi de mic. Din păcate, școala de azi ignoră complet anumite abilități esențiale, iar mediul de la muncă cu atât mai mult. Tocmai de aceea existăm noi.
Am vrut să construiesc un teatru, sau, mai bine spus, un laborator al expresiei spontane, care să fie 100% dedicat comunității. La Improteca, multe dintre evenimente sunt create și susținute integral chiar de cursanți, pentru că mi-am dorit ca ei să aibă un loc unde să creeze, să se dezvolte și să urce pe scenă alături de actori și traineri cu 15–20 de ani de experiență. Dacă ne încăpățânăm să păstrăm scena doar pentru câțiva actori profesioniști, atunci nu îi ajutăm cu nimic pe cei care își doresc să crească prin artă. Și până la urmă, acesta este scopul nostru: să deschidem scena și să oferim un spațiu în care oamenii se pot descoperi și transforma.
C&B: Care sunt planurile de dezvoltare ale Improteca în următorii ani?
Andrei Bratu: Visăm să consolidăm cât mai multe parteneriate, atât în România, cât și la nivel internațional, și să aducem artiști din afară să lucreze alături de noi, așa cum s-a întâmplat prin programul Culture Moves Europe. Mi-aș dori să extindem programul, să organizăm festivaluri și să contribuim la creșterea comunității improvizației din România.
De asemenea, cred foarte mult în colaborările artistice interdisciplinare. Am un spectacol de suflet, Pain7ed Scenes, care îmbină pictura și improvizația într-un dialog foarte special: scenele pornesc de la pictură, iar în timp ce eu și Mihaela Georgescu le jucăm, pictorița Lavinia Falcan le transpune pe pânză, inspirată de energia momentului. Mi-aș dori să putem dezvolta cât mai multe proiecte de acest fel.
Un alt vis este să ne implicăm mai mult în proiecte sociale. Pe lângă cursurile gratuite pe care le organizăm deja în zone defavorizate, mi-aș dori să putem aduce spectacolele și poate chiar cursurile de improvizație în azile de bătrâni. Cred că improvizația poate aduce bucurie și sens acolo unde e cel mai mult nevoie de ele. Idei avem multe și cred că, pas cu pas, le putem transforma în realitate.
Andrei Bratu arată că arta improvizației poate transforma nu doar scena, ci și viețile celor care o experimentează, iar Improteca este locul unde curajul și creativitatea prind viață.
