Ce mai face actrita Maia Morgenstern? Ce ne mai pregatiti? O sa inceapa noua stagiune, vom relua spectacolele pe care le avem deja in repertoriul la Teatrul Evreiesc de Stat, apoi ma gandesc cu drag la “Vizita batranei doamne”, un spectacol pe care l-am reluat si-l vom juca, sper, la Teatrul National.
Ce inseamna sa fiti decanul Facultatii de Arte din cadrul Universitatii Hyperion?
Din capul locului trebuie sa spun ca este grozav, Vlad Leuc(Conferentiar si doctor) si toti profesorii de la Universitatea Hyperion se ocupa foarte serios si in amanunt si de programul de invatamant si de formele de invatamant si mai ales de vizibilitate. De curand a avut loc o foarte interesanta prezentare la Teatrul Independent Godot Café – Teatru, unde productii mai mari, mai mici s-au desfasurat in cadrul Universitatii Hyperion, unde au fost invitate si alte facultati de arte. Universitatea Hyperion a initiat acesata actiune si cred ca este de bun-augur.
Ce mai face Teatrul Evreiesc de Stat?
Se reconstruieste si speram ca inceputul anului viitor sa ne prinda in teatru. Acum, Teatrul Evreiesc de Stat si spectacolele lui participa in cadrul Festivalului Bucurestii lui Caragiale, este un spectacol de strada, practic intrarea este libera si toata vara, cat a mai ramas din ea, ne aflam in Centrul Vechi , dar si intr-un alt loc, la Conu Iancu, o gradina de vara care reia traditia teatrului jucat pe timp de vara. Deci oamenii au posibilitatea sa ne vada aici.
Cum era legatura dvs cu Stefan Iordache, atunci cand jucati impreuna?
Il admir in continuare pe Stefan Iordache, un actor exceptional, o scoala de teatru si film. Stefan Iordache ramane o lume a artei interpretative si interesante sunt si povestile reale despre modul in care isi pregatea un rol, depsre felul in care isi construia personajele. Relatia profesionala pe care am avut-o cu Stefan statea sub semnului respectului, un respect de multe ori paralizant pe care il aveam fata de Stefan Iordache. In ultimul spectacol “Ecaterina cea Mare” stiu ca si-a dorit foarte mult sa existe acest spectacol, dupa propria domniei sale martusrisire, a dorit sa existam ca parteneri in acest spectacol. Si asta n-a facut decat sa ma emotioneze, sa ma faca foarte fericita.
De ce ne ferim sa ne bucuram de meritele noastre, de ce ne ferim sa ne strigam bucuria? Parca ne este teama ca cel de langa noi sa nu creada ca ne laudam propriul merit.
Cred ca intervine preocuparea permanenta si spaima pe care o avem, felul in care ne consumam energia “vai, ce o sa creada ceilalti despre mine…” – de asta suntem fiecare raspunzatori, nu intotdeauna ceilalti sunt de vina, ci noi insine. Felul in care ne imbacsim, ne poluam mintea energia, sufletul, perceptia, toate acestea ni le consumam degeaba, disperati de a crea o anumita imagine despre noi insine. Personal as minti sa spun ca nu ma intereseaza ce cred altii despre mine, ba ma intereseaza foarte mult ce cred altii despre mine.
Ce este profesionalismul?
Profesionistul este o persoana care traieste din ceea ce practica. Acela e un profesionist. Asta n-are nimic defaimator sau a desconsidera un amator. Profesionistul traieste din munca sa. Felul in care traieste si munceste de pe urma activitatii sale, acela se numeste un profesionist. Si e treaba lui sa-si imbogateasca orizontul cultural; sa fie la current cu ceea ce se intampla.
De ce e bine sa citim?
Orice raspuns n-ar putea sa cuprinda toate beneficiile… Pentru ca ne formeaza mintile, creierul. In traditia noastra, a poporului evreu, obligativitatea de a citi exista de la trei ani. A citi se dezvolta altfel mintea si capacitatea de a judeca lucrurile, de a le cunoate, de a le cantari.
Ce este iertarea?
Oh, aste e poveste foarte complicata. Dupa parerea mea, e calea sigura catre eliberare, catre libertate interioara. Numai dupa ce iert, pot sa traiesc si sa respir. Greutatea si zbaterea e a celui care nu reuseste sa ierte.
Ce i-ati raspuns tatalui dvs, cand acesta v-a spus: “tu vrei sa fii actrita, dar nu ai curajul sa spui”?
N-am raspuns nimic. Am amutit. Mi se parea ca un secret asa de bine ascuns n-ar trebui devoalat. Bineinteles ca trebuia devoalat si ca trebuia sa-mi urmez destinul, dar pe moment am fost frustrata ca mi-a aflat secretul.
Ce ati mostenit de la tatal dumneavoastra?
Prea putin. As fi vrut sa mostenesc usurinta cu care invata limbi straine, spiritual lui analitic, o leaca mai mult curaj. Si un lucru pe care l-am inteles tarziu si-l aplic tarziu este impacarea cu sine. Dintre toate iertarile, a te ierta pe tine insuti si a te impaca cu sine insuti e un dat essential.
De la mama dvs. ce ati fi vrut sa mosteniti?
Inteligenta, rabdarea ei… Am mostenit de la mama nelinistea, spaima ca se poate intampla ceva rau; frica de boala, grija exagerata fata de copii…
Cum e sa aveti un copil actor?
Mi-a inghetat singele in vene, cand m-a anuntat ca vrea sa fie actor, dupa ce a absolvit Colegiul de matematica si informatica. Dar daca asta e drumul lui si dragostea lui, sa-mi fie sanatos. Se bucura de ceea ce face si isi creeaza drumul sau in viata, in existenta profesionala.
Un gand pentru romani.
Va astept cu drag la spectacole! Inca o data un gand bun si toata multumirea noastra fata de directori, de colegi, fata de cei care inteleg situatia teatrului Evreiesc si care ne ofera posibilitatea de a juca in spatiile lor. Si ma gandesc la Teatrul Mic, la Teatrul Nottara, la Bulandra, la teatrele independente, mai mici, mai mari, la Godot, Teatrul de Arta unde suntem primiti si ne sunt intelese greutatile si nevoile si suntem ajutati cu drag si pentru asta ne exprimam intreaga recunostinta impreuna cu intreg teatrul.
