Mădălina Drugă, fondatoarea Laboratorului de Bucurii, vorbește despre antreprenoriat, cofetărie artizanală, ingrediente naturale și dezvoltarea businessului.
Mădălina Drugă este fondatoarea Laboratorului de Bucurii, cofetăria artizanală pornită în 2018 într-un garaj din Găești, de la rețetele mamei ei, și ajunsă astăzi la 8 locații, în Găești, Pitești, Câmpulung, Titu, Bragadiru, mamă a două fetițe și autoare a unei cărți pentru cei mici, Mădălina conduce o echipă pe care o numește, simplu, „Bucuroasele”, cu o singură regulă nenegociabilă: dulcele bun iese cu suflet și cu cântar.
C&B: Laboratorul de Bucurii a început într-un garaj din Găești, pornind de la rețetele mamei. Care a fost momentul în care v-ați spus: „Vreau să transform această pasiune într-un business”?
Mădălina: Trebuie să încep cu o mărturisire: până la 30 de ani nu reușeam nici clătite să fac. Nu am pornit cofetăria dintr-un talent descoperit devreme, ci pentru mama mea. Rețetele ei, felul în care aduna lumea în jurul mesei cu o prăjitură, ideea că dulcele bun se face cu mâna și cu răbdare. Garajul din Găești nu a fost o alegere întâmplătoare, a fost singurul spațiu pe care îl aveam.
Nu a existat un plan de business în prima zi. A existat un cuptor, câteva rețete moștenite și prieteni care au cerut din nou. Apoi prietenii lor. Momentul în care s-a schimbat ceva în capul meu a fost când au început să sune oameni pe care nu îi cunoșteam. Când cineva pe care nu l-ai văzut niciodată îți încredințează tortul de la botezul copilului lui, nu mai e un hobby. E o responsabilitate. Atunci mi-am spus că, dacă tot o fac, o fac ca la carte: firmă, autorizații, rețete cântărite la gram, ingrediente pe care să le pot spune cu voce tare oricui întreabă.
De acolo vine și numele. Nu am vrut să deschid „o cofetărie”, am vrut un laborator, adică un loc cu metodă, unde lucrurile se fac la fel de bine și a suta oară. Iar „bucurii” e ceea ce iese din el. În 2018 am făcut pasul oficial și, la 8 ani distanță, principiul e același. S-a schimbat doar scara.
C&B: Dacă v-ați întoarce în prima zi în care ați început Laboratorul de Bucurii, ce i-ați spune Mădălinei de atunci?
Mădălina: Trei lucruri, în ordinea în care le-am învățat pe pielea mea.
Unu: calculează prețul corect din prima zi. La început am pus prețuri „de bun simț”, ca să nu sperii lumea dintr-un oraș mic, și abia mai târziu am făcut calculul real de cost pe produs: ingrediente, timp de lucru, ambalaj, pierderi. Un produs artizanal vândut sub cost nu e generozitate, e o afacere care se stinge singură. Clienții care contează nu au plecat când am corectat prețurile. Au rămas pentru că gustul a rămas.
Doi: nu poți fi singură rachetă. Am o vorbă pe care o repet echipei: doar alături de oameni putem fi rachete. Primii ani am încercat să fac totul eu împreună cu Tuși care m-a susținut și mă susține necondiționat, de la aluat la facturi, și asta a pus o limită naturală creșterii. Momentul în care am atașat oamenii valoroși în producție a fost momentul în care eu am putut să mă ocup de restul afacerii.
Trei: trăiește azi. E lecția pe care am primit-o de la mama și pe care am înțeles-o greu. Într-o afacere de familie e ușor să trăiești mereu în luna viitoare: următoarea locație, următorul utilaj, următoarea comandă mare. Dar clientul care intră azi pe ușă merită toată atenția azi. Nu peste un an, când „va fi mai bine”.
Și un lucru pe care nu i l-aș schimba: încăpățânarea de a nu face rabat la calitate nici când era mai simplu și mai ieftin să o facă. Asta e singura decizie de la început pe care aș repeta-o identic.
C&B: Care este cea mai valoroasă lecție pe care ați învățat-o de-a lungul experienței dumneavoastră și pe care considerați că merită să o transmiteți mai departe?
Mădălina: Dulcele bun iese cu suflet și cu cântarul. Sună a slogan, dar e cea mai practică lecție pe care o am.
„Cu suflet” înțelege toată lumea: pasiune, grijă, ingrediente adevărate. Partea cu „cântarul” e cea care desparte o pasiune de un business. Înseamnă că rețeta e scrisă la gram, că un macaron făcut marți arată și are gustul celui făcut sâmbătă, că un tort comandat de un client din Pitești e identic cu cel pe care l-ar fi luat din Găești. Când am plecat de la o singură locație la 8 locații, singurul lucru care ne-a ținut promisiunea a fost disciplina asta, nu entuziasmul.
Concret, ce a funcționat: o singură persoană responsabilă de fidelitatea rețetelor, fișe tehnice pentru fiecare produs și refuzul de a lansa un produs nou până nu iese identic de mai multe ori la rând.
Dacă ar fi să o rezum pentru cineva care pornește acum, aș spune așa: răbdare, consecvență, curaj și domolirea dorinței de a te îmbogăți peste noapte. Am crescut cu pași mici și, în retrospectivă, tocmai pașii mici ne-au permis să nu facem rabat la calitate. O cofetărie artizanală care se grăbește își pierde exact motivul pentru care există.
C&B: Ați ales să puneți accent pe ingrediente naturale și produse realizate manual. Cât de dificil este să păstrezi această promisiune atunci când începi să scalezi?
Mădălina: Foarte dificil, și cred că e onest să spun asta. „artizanal” și „natural” sunt cuvinte pe care le revendică toată lumea, așa că nu ajunge să le declari. Trebuie să le poți dovedi în fiecare zi, în fiecare locație. Iar când crești, presiunea vine din trei direcții odată: timp, cost și oameni.
Timpul. Un aluat care trebuie să se odihnească nu poate fi grăbit pentru că ai mai multe comenzi. Soluția noastră a fost să organizăm producția, nu să scurtăm procesul.
Costul. Untul adevărat, ciocolata bună, făina de migdale pentru macarons costă de câteva ori mai mult decât înlocuitorii lor. Tentația de a schimba furnizorul „doar puțin” apare la fiecare scumpire. Regula noastră e simplă: orice produs nou sau modificat trebuie să treacă trei teste, lucrat de mână, ingrediente naturale, o bucurie de împărțit. Dacă nu le bifează pe toate trei, nu intră sub brandul Laboratorul de Bucurii. Am preferat să scoatem un produs decât să îl facem „aproape la fel”.
Oamenii. Aici e cea mai grea parte. Un produs manual depinde de mâinile care îl fac, iar a găsi oameni într-un oraș mic care vor să învețe un meșteșug, nu doar să aibă un job, cere timp. Le formăm intern, în laborator, iar echipa are o persoană dedicată care verifică zilnic ca rețetele să fie respectate la gram. Astăzi suntem peste 40 de oameni, iar peste 40% dintre ei sunt cu noi de peste 3 ani.
C&B: Care este produsul care considerați că definește cel mai bine Laboratorul de Bucurii și de ce?
Mădălina: Macaronsul. Fără nicio ezitare.
În primul rând pentru că e cel mai nemilos produs din cofetărie. Bezea, făină de migdale, ganache. Trei lucruri simple, zero loc de scurtături. Dacă temperatura nu e bună, dacă ai grăbit odihna cojilor, dacă ai făcut economie la migdale, se vede și se simte imediat. Un macaron nu poate fi „aproape reușit”. Exact de asta l-am ales ca produs-vedetă: e cel mai bun mod de a demonstra, nu de a declara, ce înseamnă artizanal la noi.
În al doilea rând, pentru că e mai degrabă un produs de oraș mare, iar noi îl facem în Găești, într-un județ unde cofetăriile artizanale se numără pe degete. Când am început, mulți clienți îl gustau la noi pentru prima dată. Astăzi vindem peste 5000 de bucăți pe lună. Faptul că un produs pretențios a prins într-un oraș mic spune ceva important despre clienți: nu trebuie subestimați niciodată.
Și în al treilea rând, pentru că macaronsul e literalmente brandul nostru: „culori vibrante, arome delicate” a fost prima noastră descriere și i se potrivește perfect. E colorat, e vesel, e un produs care se dăruiește și se împarte. Adică exact ce vrem să fim.
Dacă mă întrebați însă ce ne cer clienții cel mai des, răspunsul e tortul Răsfățul Simțurilor: blat de ciocolată, crocant franțuzesc cu caramel și pralină, mousse de ciocolată albă. Macaronsul e cine suntem, Răsfățul Simțurilor e ce iubesc clienții noștri.
C&B: Vă gândiți la francizare, parteneriate sau dezvoltare exclusiv prin locații proprii?
Mădălina: Ambiția noastră e declarată public și o spun fără sfială: vrem să devenim un reper național în cofetăria artizanală, cu o rețea de peste 10 de locații până în 2030 și o cifră de afaceri de 3,5 milioane de euro pe an. E o busolă, nu o promisiune, și o calibrăm în fiecare an cu realitatea din laborator.
Promisiunea „lucrat de mână, din ingrediente naturale” e cel mai greu de garantat de la distanță. Vreau să știu că un client din Pitești primește exact ce primește unul din Găești, și asta se poate doar când producția și oamenii sunt ai tăi.
Franciza nu e exclusă, dar nu e pentru acum. Se poate franciza doar ce ai reușit să standardizezi complet, iar noi mai avem de lucru la manualul de operare, la formarea oamenilor și la logistică. Când vom face pasul, cel mai probabil va fi un model cu producție centralizată și puncte de vânzare partenere, nu franciză de producție. Nu vreau ca cineva să facă macarons „după manual” la 200 de kilometri distanță fără ca eu să fi gustat.
Parteneriatele, în schimb, sunt deja o parte reală a afacerii. Zona B2B, cu candy bar pentru evenimente, cadouri corporate de Crăciun, Paște sau 1 Martie și deserturi pentru HoReCa, a ajuns la 30% din cifra de afaceri, cu sute de evenimente livrate în Dâmbovița, Argeș și București. Un candy bar la o nuntă cu 200 de invitați e cea mai bună reclamă pe care o putem face: oamenii gustă produsul, nu văd o poză cu el.
C&B: Cât de mult s-a schimbat comportamentul consumatorului în ultimii ani?
Mădălina: Enorm, și în cea mai mare parte în bine pentru cei care lucrează corect. Clienții noștri au devenit educați și pretențioși, și spun asta ca pe un compliment. Ne provoacă în fiecare zi să fim mai buni.
Întreabă ce e înăuntru. Acum câțiva ani rar mă întreba cineva ce unt folosim sau dacă crema e făcută de noi. Astăzi e o întrebare obișnuită, inclusiv în Găești. Oamenii citesc etichete, cunosc diferența dintre ciocolată și glazură cu grăsimi vegetale, și taxează imediat un produs care „pare” artizanal, dar nu e. Pentru noi a fost cea mai bună veste posibilă, pentru că pe asta am construit de la început.
Vor să vadă înainte să comande. Instagramul a schimbat felul în care se cumpără un tort. Clientul vine cu o poză și vrea exact acel produs. Diferența dintre poză și ce primește nu mai e tolerată. De aceea la comenzile mari trimitem fotografia produsului înainte de livrare.
Comandă de pe telefon, chiar și în orașele mici. Livrarea prin aplicații, care acum câțiva ani părea o poveste de București, e realitate și la noi. Mesajul pe Instagram sau WhatsApp a înlocuit în mare parte telefonul.
Cadoul dulce a devenit un gest de business. Firmele comandă cutii personalizate pentru angajați și parteneri, iar cerința nu mai e „ceva dulce”, e „ceva care să spună ceva despre noi”. Segmentul acesta practic nu exista pentru noi la început.
Și sunt mai atenți la preț, dar altfel. Nu caută cel mai ieftin produs, caută să înțeleagă pentru ce plătesc. Când explici că macaronsul are făină de migdale, nu de grâu, prețul devine logic. Transparența vinde mai bine decât reducerea.
C&B: Există un produs pe care l-ați lansat și care v-a surprins prin succesul pe care l-a avut?
Mădălina: Macaronsul. Pentru o cofetărie artizanală, care trăiește mult din sezonul evenimentelor, un produs care vinde constant tot anul e aur.
Și ce nu a mers, ca să fiu corectă: pralinele artizanale.
Povestea Laboratorului de Bucurii arată cum pasiunea, disciplina și consecvența pot transforma o afacere începută într-un garaj într-un brand de cofetărie artizanală cu opt locații. Pentru Mădălina Drugă, creșterea nu înseamnă compromisuri, ci păstrarea calității, a ingredientelor naturale și a rețetelor respectate cu precizie. Cu planuri de extindere la nivel național până în 2030, Laboratorul de Bucurii își construiește dezvoltarea pas cu pas, păstrând în centrul businessului aceeași promisiune: produse realizate cu suflet și cu disciplină.
