Lavinia Pavel este fondatorul WhitePR – agenție de relații publice centrată pe business-uri mici și medii din 2010. Are 15 ani de consultanță de business pe zona de online și 12 ani de experiență în comunicare corporate și de brand. Este specializată în zona de strategie, dezvoltare și management de campanii de PR cu accent pe măsurarea rezultatelor și execuție unică. S-a ocupat de peste 100 de conturi din diverse industrii: Asigurari, Construcții, Sănătate, Farma, lLgal, FMCG, Beauty, Retail și a pus urmarul la construcția a peste 50 de startup-uri. Se consideră perseverentă, organizată, intuitivă, transparentă și corectă.
C&B: Lavinia, cum a început povestea afacerii tale?
Lavinia Pavel: „În 2008 am pornit un business din pasiune pentru mediul online și nu am urmat niciunul dintre pașii consacrați: am pornit compania cu zero fonduri (doar banii de înființare a firmei, pe care i-am plătit din salariu), fără nici un plan de business, fără să știu unde vreau să ajung și mai ales fără să îmi propun vreodată să plec din corporație să îmi fac propria afacere. Întotdeauna m-am considerat un șef cu care se lucrează îngrozitor și chiar și acum, după atâția ani tot așa am rămas. Sunt un foarte bun specialist și ca toți specialiștii am probleme cu tot ceea ce înseamnă delegarea responsabilităților. Fac în continuare eforturi semnificative de îmbunătățire – învăț atât cât îmi permite timpul, însă progresele nu sunt pe măsura așteptărilor.
Timp de mai bine de un an de zile lucram câte 14 ore pe zi și uneori și în weekend – iar în primăvara anului 2010, după o excursie în Kenya , care mi-a schimbat pur și simplu viața și viziunea asupra mea și a ceea ce vreau să fac cu mine, am decis că a venit momentul să iau o hotărâre și să mă îndrept într-o direcție clară.
În Kenya am învățat să spun Mulțumesc și să o spun din suflet, am învățat să prețuiesc lucrurile pe care le am și să știu ce îmi doresc. Am învățat că oamenii de lângă tine sunt singura avere pe care o poți face în viață, am învățat să mă uit mai atent în jurul meu , să respect ceea ce am și să fiu sinceră cu mine. Am învățat că valorile materiale nu durează o veșnicie și că fericirea este o atitudine și nu neapărat o stare de spirit.
Atunci mi-am făcut primul mini-plan de business, prima predicție de venituri și cheltuieli – primul buget până la final de an și am decis că a venit vremea să pornesc pe cont propriu. La început mi-a fost teamă să pornesc singură și am ales o variantă care mi se părea mai comodă – un parteneriat cu un boutique de PR care făcea relații cu presa, urmând ca eu să vin cu partea de online să completez serviciile oferite. În câteva luni mi-am dat seama că viziunile noastre de business nu se prea întâlnesc și am început să mă gândesc la varianta de a merge mai departe singură.
Am pornit la drum cu ideea de a face un boutique de comunicare pentru companiile din domeniul serviciilor financiare- pentru ca lucrând în acest domeniu am constatat o lipsă a agențiilor de comunicare cu expertiză în acest domeniu- dintotdeauna comunicatele de presă se plimbau între client și agenție de min 5 ori și până la urmă tot oamenii din companie trebuiau să îl rescrie în proporție de 90%. Produsele de asigurări de viață de exemplu sunt produse foarte complexe, al căror mecanism de funcționare trebuie studiat și înțeles și la fel este toată industria financiară. Pornind de la această premisă am găsit rețeta de succes – colaborarea cu ziariștii din domeniu, astfel încât să pot aduce valoare adăugată clienților.
În primii ani de business am testat și varianta de a avea angajați, însă pentru mine (pentru că așa cum spuneam nu sunt un bun manager) nu a funcționat. Și mi-am găsit apoi rețeta ideală – să lucrez cu colaboratori (care sunt freelanceri sau lucrează în presă) și este o rețetă care încă funcționează.
Mi-am construit business-ul ca o relație personală cu clienții –motiv pentru care lucrez și acum cu clienții din 2008 cu care am pornit la drum- și am mizat întotdeauna pe oameni și valori, înainte să mizez pe profituri și cifre. Am ales întotdeauna să lucrez cu oameni cu experiență în defavoarea juniorilor (deși costurile au fost infinit mai mari), însă timpul pe care îl aveam la dispoziție nu îmi dădea posibilitatea să pot să învăț pe cineva ceva sau să îl pot aștepta să crească (am folosit asta ca scuză pentru faptul că sunt un manager slab).
Prețuiesc oamenii și apoi banii, cred cu tărie că un client mulțumit aduce și alții și consider că o idee de excepție fără o execuție pe măsură este doar o idee și nimic altceva.”
C&B: Care erau viziunile tale în copilărie/adolescență și care sunt acum?
Lavinia Pavel: „Am copilărit într-un oraș de provincie mic (18000 de locuitori), așa că antreprenoriatul nu era o opțiune pentru mine la vremea respectivă. Pe atunci visam să devin atașat diplomatic, motiv pentru care m-am îndreptat spre Facultatea de Relații Economice Internaționale. Visam să călătoresc și să lucrez mereu în alt loc care să mă inspire, iar asta am păstrat și acum în munca de antreprenor.”
C&B: Povestește-ne o întâmplare/experiență pozitivă și una negativă legată de activitatea ta!
Lavinia Pavel: „Cred că am câte una din fiecare săptămânal. Totuși, cea mai plăcută experiență pe care o trăiesc cât de des pot este să îmi pot lua copilul la prânz și să petrecem ziua împreună.
Cele mai neplăcute întâmplări sunt legate de experiențele pe care le am la clienti legat de deontologia meseriei pe care o practic. Și tot mai des ajung în fața clienților care au colaborat înainte cu alta firma de PR și care le-a livrat un serviciu mult sub ceea ce ar fi trebuit să primească sau au făcut o strategie de comunicare fără să țină cont de specificul business-ului, astfel ca au investit un buget într-o direcție nepotrivită.
Experiențele pozitive sunt legate de clienți cu care lucrez de când am pornit pe calea antreprenoriatului.”
C&B: Oferă sfat/sfaturi pentru cei aflați la început sau indeciși!
Lavinia Pavel: „Cred că cel mai important este ca la final de zi să te gândești ce te face fericit și să faci alegeri corecte pentru tine și pentru cei din jur. Este important să știi care sunt prioritățile tale în viața, să respecți oamenii cu care lucrezi și să înțelegi că tu ești cel care alege. Și mai trebuie să înțelegem că nimic nu durează o veșnicie și că e important să te trezești la 40 de ani să știi că ai făcut în viață ceea ce ai dorit, atunci când ai dorit.
Am mers întotdeauna pe ideea că orice faci se va întoarce împotriva / favoarea ta mai devreme sau mai târziu și cred cu tărie acest lucru. De aceea business-ul meu este unul extrem de transparent și relațiile pe care le am sunt foarte corecte. Acesta este sfatul pe care îl dau celor care vor să își pornească propria afacere. Și să țină cont de faptul că dacă într-o multinațională muncești doar 8-9 ore/zi și poți să îți suni șeful într-o zi că nu ai chef să te duci la muncă, când ai propriul business lucrezi 24h/zi și nu poți să suni pe nimeni când nu ai chef de nimic.”
C&B: În cazul tău, pentru ce sau cu ce se luptă Raționalul și Sentimentalul?
Lavinia Pavel: „De obicei se luptă doar acasă, în viața de familie. La birou lucrurile sunt clare: deciziile de business sunt în 90% din cazuri raționale J Am învățat foarte devreme că în business nu trebuie să iei nimic personal, că nimic nu este despre tine ci este despre business, că deși deciziile de a te implica într-un proiect sunt 70% sentimentale și 30% raționale, odată intrată în proiect lucrurile se schimbă J.”
C&B: Dă o definiție proprie pentru societatea, afacerile și carierele din România!
Lavinia Pavel: „Cred că cel mai periculos lucru este etichetarea și, cel puțin în ultimul timp, toată lumea pare ca o practică. Nu cred ca am definiții potrivite pentru niciuna dintre cele de mai sus, din simplul motiv că ceea ce reprezintă pentru mine societatea, afacerile și carierele din România sunt opinii pur personale, care nu au relevanță scoase din context. Eu cred ca fiecare dintre noi reprezintă societatea/afacerile/carierele, deci de fiecare dintre noi depinde direcția în care merg lucrurile. Este în puterea fiecăruia să facă o schimbare atunci când nu îi convine ceva și să nu stea să aștepte să vină cineva să facă ceva, să vină o salvare de undeva. Asumarea responsabilității este în puterea noastră, deși pare că este folosită de tot mai puțini.”
