Irina Zugravu, Fondator și Managing Partner VAPRO, vorbește despre finanțări europene, impact, educație, antreprenoriat și dezvoltarea sustenabilă a României.
Irina Zugravu este Fondator și Managing Partner al VAPRO, companie de consultanță specializată în finanțări europene, și are aproape 20 de ani de experiență în domeniu. Alături de echipa sa, a contribuit la atragerea a peste 350 de milioane de euro prin mai mult de 200 de proiecte pentru companii, ONG-uri și alte organizații din România. În paralel, este implicată activ în dialogul dintre mediul de business și autorități, pentru ca finanțările europene să răspundă cât mai bine nevoilor reale ale economiei și societății.
C&B: Care este misiunea pe care v-ați asumat-o prin activitatea dumneavoastră?
Irina: La începutul carierei mele mă uitam foarte mult la rezultate: câte proiecte câștigăm, ce sume atragem, cât de bine ne facem treaba. Toate acestea continuă să conteze.
După aproape 20 de ani în consultanță, însă, privesc lucrurile puțin diferit. Pentru mine, fondurile europene nu sunt un scop în sine, ci un instrument. Misiunea mea este să ajut ca acești bani să se transforme în lucruri care rămân după ce proiectul s-a încheiat.
Poate fi o nouă unitate de producție într-o zonă care are nevoie de locuri de muncă, o companie care investește într-o tehnologie nouă, angajați care dobândesc competențe pentru meseriile viitorului sau copii din comunități vulnerabile care primesc acces la o educație mai bună.
Cred și că rolul unui consultant bun nu este să găsească un grant pentru orice idee. Nu acceptăm proiecte în care nu credem. Uneori cel mai valoros lucru pe care îl putem spune unui client este: „Nu cred că ar trebui să aplicați la această finanțare.” Un proiect trebuie să aibă sens și înainte de grant; finanțarea ar trebui să îl accelereze, nu să fie singurul lui motiv de existență.
Fondurile europene sunt bani publici, din taxele noastre, ale tuturor. Pentru mine, un proiect cu adevărat reușit este unul despre care, câțiva ani mai târziu, poți spune fără ezitare: a meritat să folosim bani publici pentru asta.
C&B: Care este cea mai importantă problemă pe care o vedeți astăzi în domeniul în care activați și cum credeți că poate fi rezolvată?
Irina: Cred că una dintre probleme este că încă măsurăm prea mult succesul fondurilor europene prin prisma absorbției: câți bani am contractat, câți am cheltuit, cât mai avem de absorbit. Mult mai rar discutăm despre ce s-a schimbat efectiv cu acești bani.
Au devenit companiile mai competitive? Au dobândit oamenii competențe pe care le folosesc cu adevărat? Sunt serviciile publice mai bune? Produc proiectele valoare și la câțiva ani după încheierea finanțării? Acestea sunt, de fapt, întrebările importante.
Există și o problemă foarte practică: lipsa de predictibilitate. Ghiduri și calendare care se schimbă, perioade prea scurte pentru proiecte complexe, interpretări diferite ale acelorași reguli. Pentru o companie care pregătește o investiție de 10, 20 sau 50 de milioane de euro, aceasta devine un risc real de business.
Avem nevoie de programe mai predictibile, reguli mai stabile, consultarea reală a beneficiarilor înainte de lansarea finanțărilor și, mai ales, de o evaluare mai serioasă a impactului.
Citeam zilele trecute despre o linie nouă de finanțare dedicată extinderii proiectului Via Transilvanica – un model care există deja, funcționează și aduce împreună turismul, comunitățile rurale, antreprenoriatul local, cultura, patrimoniul și protecția mediului. Mi-ar plăcea să vedem mai des această abordare: să identificăm inițiativele care funcționează, să le măsurăm impactul și apoi să folosim finanțarea publică pentru a le duce mai departe.
România are nevoie să aleagă mai bine ce finanțează.
C&B: Care este cea mai valoroasă lecție pe care ați învățat-o de-a lungul experienței dumneavoastră și pe care considerați că merită să o transmiteți mai departe?
Irina: Când am început să construiesc VAPRO eram foarte concentrată pe rezultate, eficiență, standarde și calitatea muncii. Acum sunt mai focusată pe echipă și anume oamenii care aleg să rămână și să crească împreună.
O parte dintre colegii mei sunt alături de mine de foarte mulți ani. Am și colegi angajați direct de pe băncile facultății. Una dintre colege a intrat în companie ca junior, iar aproximativ opt ani mai târziu este manager și coordonează astăzi o echipă și o parte importantă din activitatea companiei.
Când angajezi un absolvent, nu ai foarte multă experiență de evaluat. Te uiți mai ales la personalitate și atitudine: cât de curios și responsabil este, cum reacționează când nu știe ceva, dacă își dorește să învețe și dacă poți avea încredere în el.
Am ajuns să cred că acestea sunt lucrurile care contează cel mai mult. Experiența se acumulează. Cunoștințele se dobândesc. Atitudinea și felul în care te raportezi la ceilalți sunt mult mai greu de construit.
Am mai învățat că leadershipul nu înseamnă să ai toate răspunsurile. Înseamnă să alegi oameni foarte buni, să ai standarde clare și să le dai suficientă încredere și autonomie încât să ajungă mai buni decât tine în anumite lucruri.
Pentru un antreprenor, unul dintre cele mai frumoase momente este când își dă seama că businessul nu mai crește doar prin el, ci prin oamenii care au crescut alături de el.
C&B: Dacă ați avea posibilitatea să schimbați un singur lucru în România, care ar fi acela și de ce?
Irina: Aș schimba relația noastră cu educația și, mai ales, cu învățarea. Punem încă foarte mult accent pe diplome și pe absolvirea unei școli sau a unui curs și prea puțin pe ceea ce știe un om efectiv să facă.
În proiectele în care lucrăm cu companii văd cât de repede se schimbă competențele necesare pe piața muncii. Inteligența artificială, automatizarea, robotica și tehnologiile curate transformă deja industrii întregi. Nu cred că mai putem pregăti un tânăr pentru o singură meserie pe care să o practice neschimbată 40 de ani.
Putem însă să-l învățăm să învețe.
Mi-ar plăcea ca fiecare copil și fiecare tânăr să aibă șansa nu doar să acumuleze informații, ci să descopere la ce este bun și să aibă acces la orientare profesională, practică reală și contact cu lumea în care urmează să lucreze.
Și din experiența mea de angajator văd cât de mult contează curiozitatea, capacitatea de adaptare și disponibilitatea de a învăța. Cred că acestea vor deveni mai importante decât multe dintre lucrurile pe care astăzi le verificăm într-o diplomă.
Este și unul dintre motivele pentru care, la VAPRO, am ales să ne concentrăm mult pe finanțările pentru educație și ocupare. Aici am construit un portofoliu extins de proiecte și tot aici văd foarte direct cum o finanțare bine folosită poate schimba parcursul profesional al unor oameni.
C&B: Cum putem ajuta împreună oamenii, companiile și comunitățile să se dezvolte mai bine?
Irina: Cred foarte mult în colaborarea dintre mediul privat, administrație, educație și societatea civilă. Dar mă refer la colaborare reală, nu la parteneriate construite doar pentru că un ghid de finanțare cere trei organizații într-un proiect.
Companiile știu de ce competențe și investiții au nevoie. Școlile și universitățile pregătesc oamenii. ONG-urile cunosc foarte bine problemele comunităților, iar administrația poate crea cadrul și mobiliza resurse importante. Noi, cei din consultanță, avem uneori privilegiul de a sta la intersecția acestor lumi.
În ultimii ani am fost implicată tot mai mult în dialogul dintre companii și autoritățile care gestionează fondurile europene. Mi se pare foarte util să aduci la aceeași masă finanțatorul și potențialul beneficiar și să vorbească concret despre problema pe care vrem să o rezolvăm, ce funcționează în piață și cum putem folosi mai bine banii disponibili.
Cred că uneori cea mai mare valoare se creează chiar înainte de apariția unui proiect: când pui împreună oamenii care cunosc problema, cei care pot construi soluția și cei care o pot finanța.
România are astăzi resurse financiare pe care generațiile anterioare nu le-au avut, are companii foarte bune, antreprenori, profesioniști și comunități care pot construi lucruri extraordinare.
Poate că următoarea noastră etapă de maturizare este să devenim mai buni la a le pune împreună.
Experiența Irinei Zugravu în domeniul finanțărilor europene arată că succesul unui proiect nu ar trebui măsurat doar prin valoarea fondurilor atrase, ci mai ales prin impactul pe care investițiile îl generează pe termen lung. De la competitivitatea companiilor și dezvoltarea competențelor până la educație, antreprenoriat și dezvoltarea comunităților, finanțările europene pot deveni un instrument important pentru progresul României atunci când sunt direcționate către proiecte relevante și sustenabile.
