În tumultul vieții profesionale moderne, echilibrul dintre muncă și odihnă devine tot mai greu de păstrat. Cuvântul „burnout” își face loc în vocabularul nostru cotidian nu doar ca un termen de specialitate, ci și ca o realitate cu care mulți dintre noi se confruntă. Însă, înainte de a cădea pradă acestui stadiu de epuizare extremă, haideți să înțelegem mai bine ce înseamnă burnout-ul, cum îl recunoaștem și, cel mai important, cum ne putem proteja de efectele sale devastatoare.
Încă din anii ’70, psihologul american Herbert Freudenberger a folosit termenul „burnout” pentru a descrie efectele stresului cronic și ale așteptărilor nerealiste în mediul de lucru. David Ballard, membru al Asociației Americane a Psihologilor, definește burnout-ul ca fiind o stare de epuizare prelungită, însoțită de o pierdere a interesului pentru activitățile zilnice și o scădere semnificativă a productivității profesionale.
Acest sindrom nu discriminează; atât novicii în carieră, cât și experții se pot regăsi într-un punct în care presiunea și stresul cronific le golesc rezervoarele de energie, ducând la stări de epuizare, demoralizare și chiar depresie. De la medici la angajații din corporații, burnout-ul nu ține cont de profesie sau vechime.
Dar cum deosebim stresul de burnout? Pe când stresul poate fi caracterizat prin supraangajare și emoții intense, burnout-ul se manifestă prin lipsă de angajare, emoții plate și o sentiment de neputință. Efectele stresului tind să se diminueze în timp, dar simptomele burnout-ului se intensifică, ducând la epuizare, frustrare, lipsă de motivație și o scădere a calității muncii.
Identificarea simptomelor de burnout este crucială pentru a putea interveni înainte ca acestea să se agraveze. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) include în diagnosticul oficial al burnout-ului sentimente de epuizare extremă, distanțare mentală față de locul de muncă și o eficacitate profesională redusă. Este important să consultăm un specialist pentru a exclude alte afecțiuni și pentru a primi îndrumarea adecvată.
Strategiile de combatere a burnout-ului sunt diverse și includ activități creative, care stimulează creierul și aduc un sentiment de împlinire, precum și vacanțele, care ne permit să ne deconectăm de la rutina zilnică și să ne încărcăm bateriile. Însă, dincolo de aceste soluții, fiecare dintre noi trebuie să învețe să recunoască propriile limite și să implementeze schimbări în stilul de viață care să prevină starea de epuizare.
În încheiere, este esențial să ne reamintim că prevenția burnout-ului stă într-un echilibru sănătos între viața profesională și cea personală. Învățarea gestionării stresului, stabilirea unor limite sănătoase și acordarea timpului necesar pentru odihnă și activități care ne încarcă pozitiv sunt pași cruciali în protejarea sănătății noastre mintale și în menținerea unei vieți profesionale împlinite.
Psiholog Claudia Nicoleta Vîja