Furia este adesea percepută ca o mască emoțională, o emoție secundară utilizată pentru a acoperi sentimente ce ne fac să ne simțim vulnerabili, cum ar fi frica, dezamăgirea, umilința, durerea, lipsa de respect sau sentimentul de nedreptate. Există patru emoții de bază – frica, tristețea, bucuria și furia – fiecare caracterizată prin trăsături specifice: reacții organice interne, evaluări cognitive ale situațiilor, expresii faciale și reacții comportamentale determinate de context.
Aristotel, în lucrarea sa „Etica Nicomahică” scrisă în 350 î.Hr., abordează problema furiei, subliniind dificultatea de a te înfuria în mod adecvat: „Oricine poate deveni furios – e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ceea ce trebuie și cum trebuie – nu este deloc ușor.”
Furia, în calitate de emoție secundară, este precedată de frustrare. Procesul de manifestare a furiei implică mai mulți pași: frustrarea inițială, conștientizarea obstacolului, formularea unei nevoi, tendința de a învinovăți pe alții, dorința de a pedepsi obstacolul și, în final, manifestarea furiei.
Cercetările în domeniul inteligenței emoționale, cum ar fi studiile realizate de Travis Bradberry și Jean Greaves, fondatorii TalentSmart, evidențiază patru componente esențiale: autocunoaștere, autocontrol, conștientizare socială și managementul relațiilor. Reuben Baron a identificat cinci grupe de aptitudini care definesc inteligența emoțională și influențează capacitatea unei persoane de a naviga stresul, conflictele și situațiile tensionate la locul de muncă.
Inteligența emoțională și coeficientul intelectual (IQ) se completează reciproc, contribuind la maximizarea performanței personale. IQ-ul se stabilește în adolescență și rămâne relativ constant, în timp ce inteligența emoțională poate fi îmbunătățită și dezvoltată continuu prin experiență și maturizare.
Pentru a preveni sau gestiona furia la locul de muncă, sunt recomandate următoarele strategii:
- Ascultă activ și răspunde succint, folosind limbajul interlocutorului.
- Retrage-te din discuții la momentul potrivit, evitând încăpățânarea.
- Cunoaște-ți atribuțiile și drepturile profesionale pentru a recunoaște când acestea sunt încălcate.
- Concentrează-te pe prezent și evită judecățile bazate pe acțiuni trecute.
- Ia pauze scurte pentru a te reechilibra emoțional, concentrându-te pe lucruri care te liniștesc.
- Învață să spui „nu” atunci când situația o cere.
În concluzie, furia, deși este o emoție puternică și adesea văzută negativ, poate avea un rol reglator important în psihismul nostru, iar gestionarea adecvată a acesteia poate transforma furia dintr-un factor de perturbare într-unul de echilibru și creștere personală.
Psiholog Claudia Nicoleta Vîja