David Filipaș, cel mai tânăr somelier de ulei de măsline din lume, vorbește despre D’olive, gust, educație și businessul construit alături de tatăl său.
David Filipaș este somelierul D’olive România, afacerea de familie pe care o construiește alături de tatăl său, Cosmin Filipaș. A obținut la 14 ani certificarea de somelier de ulei de măsline ESAO Valencia și este recunoscut drept cel mai tânăr somelier de ulei de măsline din lume. Elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Petru Maior” din Gherla, David aduce gustul uleiului 100% Koroneiki din regiunea Messara, Creta, pe mesele a peste 12.000 de familii din România.
C&B: D’olive s-a născut din relația dintre tată și fiu. Cum a început această poveste și ce v-a făcut să transformați pasiunea pentru uleiul de măsline într-un business construit în jurul calității și autenticității?
David: Mulți cred că tata m-a adus în lumea uleiului de măsline. De fapt a fost invers: eu am intrat primul, din curiozitate, și apoi l-am tras și pe el mai adânc.
Am ajuns în Creta în 2018, iar în 2020 o familie de acolo a insistat să pornim ceva împreună. La început, pentru mine uleiul era doar ceva ce aveam pe masă. Totul s-a schimbat când am început să gust cu atenție. Am descoperit că două uleiuri, ambele „extravirgine”, pot fi complet diferite: unul miroase a iarbă proaspăt tăiată și te înțeapă în gât, celălalt aproape că nu are gust. Am vrut să înțeleg de ce. Am citit, am comparat, am gustat zeci de probe și am ajuns până la cursul de somelier ESAO Valencia, pe care l-am absolvit la 14 ani.
De aici a pornit regula după care funcționăm: odată ce înveți să guști un ulei, nu mai poți vinde ceva în care nu crezi. Tata a adus experiența lui din IT și din industria alimentară: procese, standarde, siguranță alimentară. Eu am adus gustul, adică verificarea finală că tot procesul a ieșit bine. Ne completăm: el se uită la cifre, eu mă uit în pahar.
C&B: Ați ales să lucrați direct cu ferme mici din Creta și să aveți propria livadă în regiunea Messara. Cât de important este pentru dumneavoastră să cunoașteți exact locul, oamenii și procesul din spatele fiecărui lot de ulei care ajunge la consumator?
David: Pentru un somelier e esențial. Un ulei nu e doar un lichid, e povestea unui loc, a unui an și a unor oameni. Când gust un lot, vreau să știu de ce are gustul acela: cât de verzi erau măslinele la cules, cât au așteptat până la moară, cum a fost vara, câte zile de soare și câte de ploaie au fost în perioada culesului.
La noi, tot procesul are loc în Creta: culesul, presarea la rece și îmbutelierea. Acolo am învățat că fiecare oră dintre cules și moară contează. Măslinele lăsate prea mult în saci își pierd prospețimea, iar asta se simte imediat în pahar, fără să ai nevoie de laborator.
În 2025 ne-am cumpărat propria livadă în Messara, cu măslini de peste 100 de ani. A fost un moment special pentru mine. Când stai lângă un copac care rodește de un secol, începi să iei totul mai în serios. Vecinii din sat ne-au primit ca pe unii de-ai lor și am învățat de la ei lucruri care nu apar în nicio carte de degustare, de exemplu cum „citesc” măslinele după culoare și după felul în care se desprind de pe ram.
C&B: Care este cea mai valoroasă lecție pe care ați învățat-o de-a lungul experienței dumneavoastră și pe care considerați că merită să o transmiteți mai departe?
David: Că vârsta nu contează atunci când știi ce vorbești, dar trebuie să o demonstrezi de fiecare dată.
La primele degustări, oamenii se uitau la mine ca la un copil care a învățat pe de rost niște termeni. Primeam zâmbete politicoase. Am greșit crezând că mă vor lua în serios dacă folosesc cât mai multe cuvinte tehnice: polifenoli, aciditate, indice de peroxid. Nu a funcționat.
A funcționat altceva: să îi las să guste. Le pun în față două pahare, unul cu un ulei obișnuit și unul cu uleiul nostru, și îi las să descopere singuri diferența. Abia apoi le explic ce au simțit. Din acel moment nu mai sunt „copilul de 14 ani”, ci omul care i-a ajutat să înțeleagă ceva nou.
Unul dintre momentele care m-au marcat a fost de Paște, la un morar din Creta. Avea mai multe uleiuri, fiecare cu profilul aromatic notat pe o fișă. Mi le-a pus în față să le degust, cu fișa în mână, ca să mă verifice. A rămas uimit când am reușit să identific toți parametrii: cât de fructat, cât de amar și cât de picant era fiecare ulei.
Lecția mea pentru alți tineri: nu aștepta să fii „destul de mare” ca să faci ceva serios. Învață temeinic, certifică-te dacă poți și lasă rezultatele să vorbească. Iar lecția pe care o învăț zilnic lucrând cu tata: într-o afacere de familie trebuie să poți spune „nu sunt de acord” fără ca asta să devină o ceartă.
C&B: Piața românească este obișnuită cu uleiul de măsline, dar diferențele dintre un ulei extravirgin de calitate și unul obișnuit nu sunt întotdeauna ușor de identificat de consumator. Cât de importantă este educarea pieței și cum îi ajutați pe oameni să înțeleagă ce cumpără?
David: Asta e partea mea preferată. Majoritatea uleiurilor de pe rafturile din România sunt amestecuri din mai multe țări și soiuri, dar pe etichetă scrie tot „extravirgin”.
Consumatorul nu are cum să vadă diferența dacă nu l-a învățat nimeni să guste.
Pe 9 iulie am ghidat, în Piața Unirii din Cluj-Napoca, ceea ce am numit cea mai mare degustare de ulei de măsline din România, cu muzică clasică live și un flashmob la final. Au participat peste 1.000 de oameni. Le-am arătat trei semne simple ale unui ulei bun: miroase a verde, a iarbă sau a roșie crudă; este ușor amărui; și te înțeapă în gât. Mulți credeau că înțepătura e un defect. E exact opusul: e semnul că uleiul e bogat în polifenoli, adică e un ulei viu.
Cel mai frumos moment a fost când o doamnă mi-a spus după degustare: „Deci eu de 5 ani cumpăr ulei fără gust.” Pentru asta facem educație. Nu ca să vindem mai mult într-o zi, ci ca oamenii să nu mai poată fi păcăliți de o etichetă.
Online păstrez același stil: scurt, practic, fără termeni complicați. Cum citești o etichetă, de ce contează data recoltei, cum păstrezi uleiul acasă. Am observat că oamenii urmăresc până la capăt clipurile în care gust și povestesc ce simt, nu pe cele în care recit informații.
C&B: În 2026, D’olive este într-o etapă de creștere, iar compania își construiește un brand care merge dincolo de simpla comercializare a uleiului de măsline. Care este următoarea etapă pentru D’olive și ce vreți să construiți în jurul acestui „gust viu” al Cretei?
David: Eu văd D’olive ca pe o școală a gustului, nu doar ca pe un magazin. Vreau să organizăm degustări în cât mai multe orașe și, pe termen lung, să ducem cultura uleiului de măsline în școli. Copiii pot învăța să guste la fel cum învață să citească. Cred că prin educație, nutriție și sport putem schimba o nație.
Dar mai important decât orice plan e felul în care stăm lângă oameni. Nu vrem ca D’olive să fie doar un site care vinde ulei, ci o echipă pe care o cunoști. Răspundem personal și deschis tuturor celor care ne scriu, fie că au o întrebare, o părere sau o mulțumire, iar unii ne trimit chiar cadouri. Uneori duc eu coletele la ușa oamenilor. Să vezi fața cuiva care primește uleiul din mâna celui care l-a gustat primul în Creta îți spune mai mult decât orice recenzie. Din întâlnirile astea aflăm ce le place, ce nu înțeleg încă și ce ar vrea să descopere. Așa ne-am construit comunitatea: cu oameni, nu cu comenzi.
Am extins deja gama, cu grijă: oliviere pictate manual și măsline conservate natural timp de 9 luni. Tata a ținut intenționat gama restrânsă, ca eu să pot crește odată cu afacerea, și îi sunt recunoscător pentru asta. Orice produs nou trece mai întâi prin paharul meu de degustare.
Vrem să întărim și legătura dintre Creta și România. În septembrie am fost alături de Ambasada României în Grecia la escala Bricului Mircea în portul Souda. A fost emoționant să văd cele două țări întâlnindu-se chiar acolo unde crește uleiul nostru.
Următorii pași sunt Uniunea Europeană și apoi Statele Unite. Visul meu personal e însă mai simplu: ca peste câțiva ani, oricine din România gustă un ulei să știe singur dacă e bun sau nu. Dacă reușim asta, „gustul viu” al Cretei va fi ajuns cu adevărat acasă.
Povestea lui David Filipaș și a brandului D’olive arată cum pasiunea pentru uleiul de măsline, educația și implicarea într-o afacere de familie pot construi un brand autentic. De la certificarea de somelier de ulei de măsline obținută la 14 ani până la educarea consumatorilor din România, David contribuie la promovarea culturii uleiului de măsline și a gustului autentic al Cretei.
