Angela Niță, Business Development Director WEMAT Global, despre construcții, educație, digitalizare, sustenabilitate și spații create pentru oameni.
Angela Niță este Business Development Director în cadrul WEMAT Global, companie cu 21 de ani de experiență, peste 85 de specialiști și activitate în România, Ungaria și Bulgaria, care livrează soluții integrate și funcționează inclusiv ca constructor general în proiecte mari de infrastructură din domeniile medical, educațional, sportiv, office și hospitality.
C&B: Care este misiunea pe care v-ați asumat-o prin activitatea dumneavoastră?
Angela: Mi-am asumat misiunea de a transforma spațiile pe care le construim din simple livrabile în locuri care funcționează cu adevărat pentru oameni. În activitatea mea de Business Development Director la WEMAT Global lucrez la intersecția dintre arhitectură, construcții, tehnologie și nevoile reale ale celor care vor folosi clădirea. Pentru mine, un proiect nu se termină când am livrat mobilierul sau echipamentele, ci atunci când spațiul susține concret activitatea pentru care a fost creat: un medic poate lucra mai eficient, un pacient se simte mai în siguranță, un elev poate învăța mai bine, iar o echipă își poate desfășura munca firesc.
WEMAT are 21 de ani de experiență, peste 85 de colegi și activitate în România, Ungaria și Bulgaria. Faptul că lucrăm direct în aceste trei piețe ne permite să vedem diferențele dintre ele: ritmul de adoptare a soluțiilor noi, modul în care sunt pregătite proiectele, nivelul de competență al beneficiarilor și felul în care sunt evaluate investițiile. Portofoliul nostru acoperă proiecte medicale, educaționale, sportive, office și hospitality, iar în proiectele mari de infrastructură funcționăm și ca constructor general. Coordonăm soluții, specialități, termene și echipe de implementare și ne asumăm rezultatul final. Rolul meu este să aduc la aceeași masă beneficiarul, proiectantul, constructorul, operatorul și furnizorii și să mut conversația din zona de «ce produs cumpărăm?» în zona de «ce problemă trebuie să rezolvăm și cum măsurăm dacă soluția funcționează?». Uneori asta înseamnă să contestăm un caiet de sarcini, să propunem o optimizare sau să spunem deschis că o soluție frumoasă în randare nu va funcționa în operare.
În ultimii ani am înțeles că misiunea mea este și una de educare a pieței. Susțin discuții și traininguri pentru arhitecți, proiectanți, antreprenori generali și beneficiari, pentru ca deciziile să fie luate pe criterii tehnice, pe date și pe costul întregului ciclu de viață, nu exclusiv pe prețul inițial. Nu cred în sustenabilitate ca mesaj de PR și nici în digitalizare ca o colecție de instrumente. Cred în rezultate tangibile, verificabile și în responsabilitatea pe care o avem față de oamenii care vor trăi, vor munci sau se vor vindeca în spațiile pe care le construim.
C&B: Care este cea mai importantă problemă pe care o vedeți astăzi în domeniul în care activați și cum credeți că poate fi rezolvată?
Angela: Cea mai importantă problemă este ruptura dintre proiectare, achiziție, execuție și operare. Avem tot mai multe standarde, directive, date, instrumente BIM și criterii de sustenabilitate, dar ele rămân adesea documente bifate, nu informații folosite coerent pe întregul ciclu de viață al clădirii. Când fiecare actor optimizează doar propria etapă, rezultatul poate respecta formal cerințele și totuși să fie dificil de folosit, scump de întreținut sau nepotrivit pentru utilizator.
Văd diferența foarte clar între proiectele private și cele publice. În privat, înainte de o decizie comercială există frecvent o preselecție, un audit al furnizorului și o discuție tehnică în care sunt verificate capacitatea de livrare, experiența și riscurile. În proiectele publice, presiunea volumului de muncă și procedurile rigide mută adesea dialogul către documentații trimise pe e-mail și către criteriul prețului. Am întâlnit proiectanți din privat care și-au rezervat timp pentru întreaga echipă ca să participe la un training tehnic și proiectanți din zona publică care, din lipsă de timp, mi-au cerut doar prezentarea. Nu este o judecată asupra oamenilor, ci un semnal că sistemul nu protejează suficient timpul pentru învățare și analiză.
Soluția începe cu creșterea competenței celor care decid: beneficiari, achizitori, proiectanți și operatori. Avem nevoie de consultare tehnică înainte de înghețarea soluțiilor, criterii de performanță măsurabile, date corecte și responsabilități clare după recepție. Într-un proiect concret, o analiză atentă a cantităților și a modului real de utilizare poate identifica repere supradimensionate sau alternative cu caracteristici tehnice similare și cost optimizat. Valoarea nu vine din a ieftini orbește, ci din a elimina ceea ce nu servește proiectului și a proteja ceea ce este esențial. Iar pentru asta trebuie să mutăm discuția tehnică înaintea celei comerciale.
Un exemplu concret este implicarea noastră în Cluster TEC, un ecosistem de companii și organizații care susține digitalizarea și creșterea competențelor în industria construcțiilor. Anul acesta pregătim în cadrul clusterului aproximativ 600 de specialiști BIM, care vor intra în piață și vor duce nivelul de cunoaștere și de lucru cu datele la un standard mult mai ridicat. Este genul de intervenție care produce schimbare dincolo de un singur proiect: formează oameni care vor aplica aceleași principii în sute de proiecte viitoare.
C&B: Care este cea mai valoroasă lecție pe care ați învățat-o de-a lungul experienței dumneavoastră și pe care considerați că merită să o transmiteți mai departe?
Angela: Cea mai valoroasă lecție este că transparența construiește mai mult decât perfecțiunea mimată. În proiecte complexe există întârzieri, erori de coordonare, informații incomplete și decizii care trebuie corectate. Instinctul multor organizații este să cosmetizeze situația sau să amâne conversația dificilă. Eu am învățat că este mai sănătos să numești problema repede, să spui ce știi și ce nu știi, să îți asumi partea ta și să vii cu opțiuni concrete.
Am avut și situații în care o ofertă nu a fost transmisă la timp și proiectul a fost practic pierdut înainte de a putea fi negociat. Este genul de experiență care nu arată bine într-o prezentare, dar care schimbă procese: clarifici responsabilitățile, introduci verificări intermediare și nu mai confunzi intenția bună cu execuția. Alteori, în implementare, am preferat să semnalăm din timp că anumite spații nu erau pregătite pentru montaj sau că produsele livrate trebuiau securizate, chiar dacă mesajul era inconfortabil. O problemă spusă la timp poate fi administrată; una ascunsă devine cost pentru toată lumea.
Lecția pe care aș transmite-o este să nu ne pierdem curiozitatea și să nu ne apărăm imaginea cu prețul realității. Expertiza nu înseamnă să ai întotdeauna răspunsul, ci să pui întrebarea corectă, să verifici și să rămâi dispus să înveți. Feedbackul cel mai valoros pe care l-am primit după o dezbatere profesională nu a fost că am avut un discurs frumos, ci că am adus în conversație probleme reale, cu claritate și fără să le îndulcesc. Pentru mine, acesta este un reper important.
C&B: Dacă ați avea posibilitatea să schimbați un singur lucru în România, care ar fi acela și de ce?
Angela: Aș schimba raportarea noastră la educație: dintr-o etapă pe care o încheiem cu o diplomă, într-o practică permanentă, legată de realitate. Aș proteja curiozitatea copiilor și a tinerilor și, în același timp, aș crea pentru adulți contexte în care învățarea continuă să fie normală, accesibilă și cerută de profesie.
În construcții, această schimbare ar avea efect imediat. O clădire proiectată astăzi trebuie să funcționeze încă 50 sau 100 de ani, într-un alt climat, cu alte surse de energie și cu tehnologii pe care acum doar le anticipăm. Nu putem răspunde acestei responsabilități doar cu informația dobândită la începutul carierei. Avem nevoie de oameni capabili să lucreze interdisciplinar, să înțeleagă datele, impactul de mediu, utilizatorul și costurile de operare, dar și să păstreze relația cu materialele, meșteșugurile și resursele locale.
Nu aș schimba educația doar prin mai multă teorie, ci prin apropierea dintre școală, universitate, industrie și administrație. La WEMAT oferim stagii de practică studenților de la Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB) și derulăm programe de internship, tocmai pentru ca tinerii să vadă șantiere, procese și decizii reale, nu doar rezultatul final. În același timp, profesioniștii trebuie să revină constant în spații de învățare, iar instituțiile care achiziționează trebuie să aibă acces la competență tehnică actualizată. Dacă schimbăm felul în care învățăm, se schimbă în timp și felul în care decidem, construim și avem grijă de resursele publice.
C&B: Cum putem ajuta împreună oamenii, companiile și comunitățile să se dezvolte mai bine?
Angela: În primul rând, construind spații reale de colaborare, în care oamenii nu vin doar să își prezinte produsul sau poziția, ci să își pună la dispoziție competența. Comunitățile se dezvoltă când administrația, companiile, profesioniștii și utilizatorii formulează împreună problema înainte de a cumpăra soluția. Întrebările simple – cine va folosi spațiul, ce trebuie să poată face aici, cum verificăm rezultatul și cine îl va opera – previn multe investiții greșite.
Companiile pot contribui prin transfer de cunoaștere, nu doar prin sponsorizări. Pot deschide proiectele către studenți, pot oferi traininguri, pot împărtăși inclusiv ce nu a funcționat și pot crea parteneriate pe termen lung cu școli, universități și organizații profesionale. Noi încercăm să facem acest lucru prin întâlniri tehnice cu echipe de proiectare și prin conversații în care explicăm nu numai caracteristicile unui produs, ci implicațiile lui în instalare, utilizare, mentenanță și sustenabilitate.
Cred, de asemenea, că dezvoltarea nu trebuie confundată cu uniformizarea. Comunitățile cresc sănătos când folosesc tehnologia și datele fără să își piardă identitatea, resursele locale și meșteșugurile. Putem avea clădiri performante și, în același timp, spații cu memorie, materialitate și sentiment de acasă. Pentru asta este nevoie de încredere, transparență și continuitate: mai puține inițiative izolate, mai multe obiective comune urmărite în timp și rezultate măsurate după ce fotografia de inaugurare a fost făcută.
Pentru Angela Niță, dezvoltarea reală în construcții înseamnă mai mult decât livrarea unui proiect: înseamnă spații funcționale, decizii bazate pe date, educație continuă și colaborare între beneficiari, proiectanți, constructori și operatori. Prin experiența WEMAT Global și implicarea în formarea specialiștilor, digitalizare și transfer de know-how, perspectiva sa pune accent pe rezultate care rămân relevante mult timp după finalizarea unui proiect.
